Cand va veni...........

Cand va veni primavara
Sa ne impodobim sufletele cu dorinte desarte
Si apoi sa le ascundem in flori
Sau in stele.
Sa ingropam trecutul in urmele pasilor nostri
Si sa lasam noaptea sa ne strabata ca un fluviu ametitor.
Din rasaritul soarelui sa ne facem bratari
Pe care sa le agatam la gatul eternitatii.
Sa ne pierdem si sa ne regasim
In frunze, in cuvinte
Si in roua diminetii.
Sa alungam toate padurile care ne despart
Si sa cantam nebunia tineretii.
Din fibrele nevazute ale amagirii, sa ne cladim iubirea
Si sa fugim cu ea dincolo de poarta deschisa a nemarginirii.


1987

Despre Romania, cu sinceritate

Spre deosebire de "Fata cu cercel de perla", carte pe care eu am imprumutat-o mamei mele, aici drumul a fost invers: mama mea, stiind cat sunt de interesata si de pasionata de Bucurestiul vechi si de istoria prea putin cunoscuta a acestei tari si a acestui oras, prea putin iubit, mi-a adus aceasta carte document:"Memoria frunzelor moarte" de Marie-Helene Fabra Bratianu. Mi-a dat-o si mi-a spus: "Citeste-o, o sa iti placa, evoca intr-un mod deosebit de placut pe acesti mari oameni ai Romaniei, bunicii autoarei, Elena si Gheorghe Bratianu." Desi Marie-Helene nu s-a nascut in Romania(dar nici regele Carol I nu se nascuse in Romania), si nu stie nici macar romaneste, dupa cum ea insasi recunoaste, este uimitor cum reuseste sa redea intr-un mod absolut unic spiritul si atmosfera de la sfarsitul sec. 19 si inceputul sec.20, perioada poate cea mai luminoasa din istoria recenta a tarii noastre greu incercate. In acest sens, povestirea se desfasoara pe doua planuri, unul ce reinvie amintirile bunicii ei, Elena Bratianu, amintiri gasite intr-un manuscris uitat, si unul care descrie intamplari prin care trece chiar autoarea, la sfarsitul sec. 20, intr-o Romanie care nu reuseste sa-si gaseasca inca drumul. Pe masura ce citeste manuscrisul, Marie-Helene incepe sa inteleaga de ce aceasta mica dar fermecatoare tarisoara a fascinat si pasionat atatia oameni, de ce bunicii ei au crezut, au facut si au indurat atat de multe pentru ea. Eu am iubit Romania dintotdeauna, dar citind aceasta carte, am fost pur si simplu impresionata de prezentarea facuta de catre Marie-Helene, precum si de incercarea autoarei de a cunoaste locurile din care se trag bunicii ei, iar aceasta incercare s-a dovedit a fi benefica, ata pentru ea, cat si pentru noi, romanii. Da, merita felicitari pentru obiectivitatea, pentru sinceritatea de care da dovada si pentru faptul ca si-a facut datoria fata de romani, dupa cum spune chiar ea in finalul cartii, prin aducerea la lumina a acestor memorii. Dupa ce am terminat cartea, am fost atat de placut surprinsa, incat am vrut sa ii multumesc personal.Am cautat-o pe Facebook, normal, am si gasit-o, dar inca nu i-am scris. Sper ca intr-o zi sa o fac, pentru ca merita multumirile noastre!

Iarna 2012

Vorba zilei: " Multi oameni inca nu au invatat ca unul dintre principalele scopuri ale vietii este sa ne bucuram de ea." (Samuel Butler)

Hotul de umbre de Marc Levy

Hotul de umbre: o poveste sensibila despre dragoste si prietenie, o parabola minunat alcatuita despre dorinta de a te strecura ca o umbra in strafundurile sufletelor celor dragi si a afla ce ii face fericiti sau nefericiti pe acestia; o pledoarie despre puterea de a schimba destinul celor pe care ii iubesti prin aducerea la suprafata a talentelor, calitatilor si pasiunilor care le-ar aduce fericirea. Caci ce-ar fi viata fara fericire, fara dragoste, fara prietenie?

Vorba zilei: "Nu trai ca sa-ti fie simtita prezenta ci ca sa-ti fie simtita absenta." (Bob Marley)

Intamplare

Printr-o intamplare
Trupurile noastre s-au cunoscut intr-o iubire,
Impodobita cu flori de mar La intersectia viselor amagitoare.
Ninge mereu peste gandurile trecatoare
Ale unuia dintre noi.
Dar cine?.........Cine?
Cine va sti vreodata
Ca am locuit o vreme
In lumina magica a Ochilor tai.
Cine va sti ca am pus un copac
la radacina trupului tau
Ca sa te gasesc mereu in amintirile frunzelor.
Cine va sti ca am dansat in noapte cu inima ta
Si ca m-am pierdut in noianul respiratiei tale aburinde.
Cine va sti ca m-am trezit
Ca sa te iubesc
Si ca apoi am plecat
Ca sa renasc intr-o alta intamplare.........?
1987

Renuntare la liniste -Adrian Dohotaru vol. Privire libera

"Cat de vinovati suntem, Doamne, de ceea ce ni se intampla?
Cum e mai bine sa traim?
Renuntand, supusi unui mare imperiu,
Al trecerii, disimulati si malefici, decolorati si obscuri?
In casele noastre comode, cu nori in urechi,
consultand Medici de garda, cu farmacii personale in sifonier,
Cu somnifere halucinante in buzunare, agonizand in fata televizoarelor
Fara sa intelegem nimic, fara sa ne atinga nimic,
Doar praful care ni se depune lent si aproape imperceptibil
Pe buze?
Modesti impiegati de birou,
Frivole manicuriste si mestesugari ai obiectelor de prost gust,
Hranind sobolani si insecte de casa?
Cu bombe atomice in subsol,
Si cu o crima abominabila in camera de alaturi?
Cat de nevinovati suntem, Doamne, de ceea ce ni se intampla?"

E iarna din nou pe ulita...........

O carte despre un tablou!?!

"Mama, avem cartea aceasta in biblioteca:Fata cu cercel de perla de Tracy Chevalier?Trebuie s-o citim pana saptamana viitoare.", ma intreaba fiica mea , o adolescenta rebela in varsta de 16 ani. Nu, nu cred, i-am raspuns.Desi am o biblioteca destul de mare, de cele mai multe ori nu am gasit titlurile cerute la scoala! "Auzi, este o carte despre un tablou. Cum sa scrii o carte despre un tablou? se intreaba ea in continuare. Da, chiar , cum sa scrii o carte despre un tablou? Deja ideea mi se parea interesanta. I-am zis sa o imprumute de la biblioteca scolii si peste cateva zile a adus-o acasa. Da, este o carte despre un tablou. Dar ce tablou:"Tanara fata cu turban" de Vermeer, ilustru reprezentant al realismului olandez din secolul XVII. Cartea m-a vrajit de la inceput si inca nu stiu ce m-a fascinat mai mult(probabil ca oricum o s-o mai citesc odata peste ceva timp, pentru ca nu cred ca i-am descoperit toate mesajele): -viata obisnuita a olandezilor din secolul XVII este atat de mestesugit si de minutios descrisa, incat atunci cand ridici ochii din carte, esti putin confuz si te intrebi unde te afli:in Olanda de acum aproape 400 de ani sau in Bucurestiul prafuit al prezentului?!?!?! -crearea tabloului care a durat cateva luni precum si descrierea atelierului lui Vermeer sunt niste experiente cu totul deosebite, pe care ai vrea sa le traiesti aievea; -descrierea starilor sufletesti prin care trec atat modelul(un fel de ajutor de menajera in casa lui Vermeer), familia numeroasa a pictorului cat si pictorul insusi in timpul creerii acestei lucrari este plina de sensibilitate si de un farmec cuceritor. In timpul in care citeam cartea, totusi mi se parea ca numele il mai vazusem undeva si m-am dus din nou la biblioteca mea, unde intr-adevar, am gasit un album vechi de arta chiar despre el, cu ilustratii alb-negru dupa operele sale.Am citit si ceea ce scria in album despre pictor, si iata cum s-a nascut dorinta de a vedea in realitate lucrarile sale expuse la Muzeul de Arta din Rotterdam, un loc deja pe lista cu destinatii unde trebuie sa ajung! Si totul de la o carte de care nu mai auzisem niciodata! Ce sa mai spun despre faptul ca de acum incolo o sa privesc altfel un tablou, ca am aflat cat de importanta e o raza de soare, calda sau rece, ca am aflat cat de imporatnt e modul in care lumina si umbra se revarsa asupra obiectelor sau fiintelor, dandu-le viata sau moarte, dupa imaginatia fiecaruia? "Fata cu cercel de perla" e o mica bijuterie, care iti va da pentru o perioada iluzia ca ai participat pe viu la nasterea unei capodopere!
PS. Am imprumutat cartea si mamei mele, care dupa cateva zile mi-a adus-o inapoi, cu multumiri si cu regretul ca a durat prea putin.A durat prea putin aceasta incursiune aproape reala in viata Olandei de acum cateva secole, lucrul care a sedus-o cel mai mult pe mama mea, avand in vedere ca nu odata mi-a zis:"cred ca cel mai mult mi-ar fi placut sa ma nasc in alt secol!" Si de ce n-ar putea fi acesta secolul 17 al Tarilor de Jos?
PPS.Pentru ca poate va intrebati daca si fiica mea a avut ceva de spus despre carte, ei bine, am sa va fac o destainuire: forta creatiei, care respira prin fiecare cuvant din acest roman, a reusit sa o impresioneze, cu atat mai mult cu cat ea insasi experimenteaza in acest domeniu, al picturii, fiind absolventa a Scolii de Muzica si Arte Plastice nr. 3 din Bucuresti.

Vorba zilei: "Marea afacere si singura in care trebuie sa reusesti este sa traiesti fericit." Voltaire

15 noiembrie 2013, Hard Rock Cafe Bucuresti concert tribut QUEEN cu Joseph Lee Jackson. Se zice ca este cel mai bun imitator al lui Freddie, si da, nu se compara cu originalul, dar a fost o evocare foarte apropiata de spiritu acestuia: energie, independenta, libertate, nonconformism, iar atmosfera de la HRCB a fost una extraordinara, cum nu m-am asteptat, ce-i drept, inca nu stiu sa spun ce mi-a creat acea stare , deci trebuie sa ma mai duc! In pauzele spectacolului, angajatii Hard Rock au urcat pe scena si au realizat niste momente de dans foarte bune, nu am mai vazut asa ceva pana acum! Concluzie: Queen nu este doar o trupa, este o stare de spirit pe care ar trebui sa ne-o insusim cat mai multi.

Despre regi, regine, regalitate, regalist....

Anul acesta am ajuns pentru prima oara la Palatul Elisabeta, acolo unde regele Mihai isi serbeaza public ziua de nastere si de nume, in acelasi timp. Ce inseamna sa fii rege? Cred ca inseamna sa emani generozitate, gratie, umilinta, bunatate si profesionalism.Da, cred ca regele este un bun profesionist, in tot ce face.A fi rege nu este mai presus de a fi om, de a avea principii pe care sa le respecti, de a avea opinii pe care sa le sustii, de a avea credinta ca viata se poate trai si in adevar si lumina, fara prea mari compromisuri.Exact, daca as fi avut 15 ani, as fi scris ca viata trebuie traita fara compromisuri, dar experienta mi-a aratat ca din pacate, cateodata acestea sunt necesare, pentru a atinge scopuri mai inalte, sa zicem. Pe scurt, Mihai I este intr-adevar un REGE, mie personal mi se pare ca reuseste nu numai sa isi sustina principiile si ideile pe care le-a promovat toata viata, dar pe an ce trece reuseste sa schimbe ceva si in strafundurile sufletelor noastre. Cu rabdare, intelegere si iertare, alte calitati ale unui rege.......Calitati care pot fi ale oricaruia dintre noi, oricare dintre noi putem sa ne simtim regi, daca am promova aceste lucruri in fiecare zi. Regalitate, regalist nu sunt doar cuvinte ale aceleiasi familii, ci inseamna, cred, acea atmosfera mult mai armonioasa, mult mai calda, mai plina de respectul fata de tine si fata de celalalt, atmosfera pe care o regasim in tarile in care exista monarhii.Nu zic ca acolo nu exista oameni mincinosi, hoti, infractori, problema se pune doar referitor la proportia lor. Da, cred ca regele poate sprijini transformarea tarii, poate ajuta la descoperirea "regilor" din noi, cred ca monarhia ne poate darui speranta de a trai, nu doar de a supravietui.

Cei 4 corifei

Deci, pe 6 octombrie am fost la un eveniment despre care trebuie sa scriu: "Tandreturi pentru femei cu cei 4 corifei", chiar daca mai tarziu putin........Culmea,  atunci cand m-am gandit sa fac un blog, am pornit de la ideea de a scrie mai repede decat intr-un jurnal clasic, dar se pare ca nici cu asta electronic nu am avut prea mult succes..........Dar sa revin :cei 4 corifei au fost:MIRCEA VINTILA, MIRCEA BANICIU, ALEXANDRU ANDRIES  si NICU ALIFANTIS! Am scris special cu litere mari, pentru ca intr-adevar sunt niste OAMENI cu adevarat, niste modele, niste corifei,(acum am aflat si eu ce inseamna corifeu: conducator al corului in tragedia greaca, personalitate conducatoare intr-un anumit domeniu); ce sa spun despre muzica lor, ca este la fel de incantatoare ca intotdeauna, canta minunat, creeaza o atmosfera de bine, de adevar, de lumina.Sala Palatului  a fost absolut neincapatoare, deci public exista si sper ca va exista mereu pentru acesti cantareti adevarati si mesajele lor atat de frumoase!

Despre carti si scorpioni

Da,in sfarsit am reusit sa scriu pe un blog...........Acum o sa fac niste exercitii, normal, ca tot omul care se respecta, si care e conectat la tehnologie.
Ce sa spun, ca afara ploua de 3 trei! zile aproape, e absolut inspaimantator, desi mie imi place apa, na, fiind un scorpion autentic..........mai trebuie sa ma uit cum ies in chestia asta acum, pentru ca si cand am intrat am facut-o dintr-o intamplare;