Un reper moral

O carte cutremurator de intunecata si de senina, in acelasi timp. Intunecata, atunci cand este vorba despre ororile indurate in inchisori, senina atunci cand e vorba despre valorile umane inradacinate atat de adanc in fiinta ei, a Elisabetei Rizea, astfel incat spiritul ei nu poate fi doborat de nicio amenintare, nici macar de cea cu moartea. Si culmea, ce credeti ca face aceasta femeie, dupa ce este eliberata prima oara? Ei bine, participa la aceleasi activitati, de sustinere a grupului de partizani din Nucsoara, fiind in scurt timp inchisa din nou. Probabil ca multi dintre noi am spune ca e vorba de inconstienta, dar eu cred ca e vorba de chestiile alea carora in prezent li se acorda o minima importanta, dar pe care mai demult le gaseai in piepturile multor romani: patriotism, adevar, respect pentru munca, credinta in Dumnezeu si in adevarata libertate, cea pentru care merita sa mori. Da, exact asa cum au crezut si ai nostri tineri in '89. Si da, povestea Elisabetei Rizea ar trebui introdusa in manualele de istorie, lar la casa ei ar trebui organizate pelerinaje, pentru ca acesti oameni au trait chiar aici, printre noi.

Sonia ridica mana. Sau nu?

Iata o carte pe care nu am putut-o lasa din mana, iar spre sfarsit aproape ca imi doream sa nu se mai termine. Am rezonat cu Sonia de la prima la ultima pagina. Cu indoielile ei, cu visele ei, cu sperantele ei.Pe Lavinia Braniste am auzit-o prima data vorbind despre carte, la Radio Romania Cultural, intr-o seara, in masina, iar subiectul mi-a acaparat imediat atentia: o bloggerita este contactata de un regizor sa scrie un scenariu despre relatia dintre Zoe Ceausescu si mama ei, Elena. Mi-am notat imediat cartea pe lista de achizitionat si am descoperit un talent urias si o usurinta a comunicarii pe care mi-as fi dorit sa o am si eu. Titlul vine de la o fraza care suna cam asa:".....Sonia ridica mana, dar nu o ridica prea tare.......". Sonia vrea sa traiasca, dar nu stie cum. Sonia vrea sa descopere adevarul, dar nu stie daca acesta ii va fi de ajutor la ceva. Sonia vrea sa inteleaga relatia pe care ar fi putut-o avea cu tatal ei, dar nu poate sa treaca dincolo de anumite prejudecati.
Incercati si voi sa o cititi, poate veti rezona, poate nu, dar sigur cateva intrebari tot va vor ramane de pus dupa aceea. Voua sau altora din jurul vostru.

Lectura placuta.

Cu bicicleta pe drumurile memoriei!

Eu m-am delectat, pur si simplu, citind jurnalul de biciclist al lui Codrut Constantinescu. Este vorba de o perioada de 7 ani, intre 2010 si 2017, in care insemnarile sunt grupate pe capitole, dar intr-o ordine absolut aleatorie. Ganduri, idei, fapte, stiri din acea vreme(sau din acele vremuri), sunt redate uneori cu bucurie, alteori cu tristete, dar niciodata cu incrancenare. Aproape din toate experientele traite a incercat sa ia si partea buna, sa vada si partea pozitiva, de aceea textul curge atat de frumos la vale, precum apa Prahovei printre muntii si dealurile care o strajuiesc. De ce sa tii un jurnal? Doar ca sa ramana ceva despre tine si peste 50 de ani, sa zicem? Da, dar si ca o marturie a unor timpuri, care ar putea fi de folos in descifrarea trecutului de catre generatiile viitoare. De ce sa citesti un jurnal? Pentru motivul aratat mai inainte, dar si pentru a avea contact cu mai multe viziuni, cu mai multe opinii despre ce se intampla intr-o societate la un moment dat, pentru a intra in mintea cat mai multor oameni si a experimenta cat mai multe trairi.

"Disperarea de a trai in Romania", "Chestii profunde", "Cu bicicleta pe dealurile mele", iata doar cateva dintre titlurile capitolelor ce alcatuiesc jurnalul, care sper sa va trezeasca atentia.

Daca nu, atunci uitati aici citatul meu preferat din carte:

"3 februarie 2017

Ma gandeam ce misto trebuie sa fie sa traiesti intr-o tara plictisitoare, in care sa mergi la munca, sa te intorci de la munca, sa-ti faci cumparaturile seara, sa nu te injure nimeni in trafic, sa dai drumul la televizor iar la Jurnal sa auzi cum s-a lansat o carte si guvernul regional/cantonal intentioneaza sa convoace un referendum local pentru ca ar dori sa largeasca o sosea sau sa mareasca un parc, in care iti dai intalnire cu sotia/prietena la restaurant, pentru un pranz de lucru, iar vineri seara te intalnesti cu prietenii la pubul din cartier, pentru patru-cinci pint-uri, .......iar in vacanta te duci putin in Corfu sau in Sicilia.. Facand toate astea, stiind ca nimeni nu iti va fura tara intre timp sau rostul tau in ea(monumentele din fiecare orasel dovedesc ca stramosii tai au murit pentru ea), iar daca un politician este prins ca merge la amanta pe banii publici, isi da urgent demisia si nu se mai aude niciodata de el. Ma gandeam ce misto este sa traiesti intr-o tara plictisitoare."

Care e drumul tau catre libertate?

Cartea este uimitoare , dar nu prin frumusete, ci prin dezvaluirea unor adevaruri atat de crude, ca pot parea ireale. Regimul din Coreea de Nord in anii 2000 ne arata cum am fi trait si noi, mai mult ca sigur, daca am fi fost izolati: nu ai voie sa gandesti, cineva iti spune ce trebuie sa faci, unde sa locuiesti, unde sa muncesti, in manuale inveti doar despre conducatorul iubit, asta in timp ce ingheti de frig si mori de foame, ascultand la radio despre realizarile tarii. Hai ca vi se pare cunoscut, nu? Si da, initial, Yeonmi a plecat de foame din Coreea de Nord, a ajuns in China, unde a fost traficata de diferite grupuri, apoi a ajuns in Mongolia, unde a intrat in contact cu misionarii, pentru ca, in final, sa ajunga in Coreea de Sud, unde sa fie considerata om. Si unde s-a intalnit cu libertatea, cu educatia si cu speranta. Dar si cu dorinta de a -i ajuta pe cei ramasi inca sub dictatura lui Kim Jong Un si de a milita pentru drepturile lor.<br />Cartea are multe mesaje, dar mie cel mai frumos mi s-a parut acesta:"Citind, invatam ce inseamna sa fii viu, sa fii om."<br />Si nu, nu este o carte pe care s-o citesti de placere. Este o carte pe care trebuie sa o citesti ca sa te consideri norocos ca nu te-ai nascut acolo.

Griuri de Romania intr-o carte colorata

O colectie de povestiri scrise cu umor, uneori negru si cam trist, cu multe cuvinte care, daca ar fi citite cu voce tare, ar fi inlocuite de "beep". Socant, ar putea spune multi dintre cei pentru care sexul este inca un subiect tabu, dintre cele care nu merita atentie, si cu atat mai putin toleranta.Nu, nu sunt toate povestirile despre sex, ce credeati? Mai sunt si despre neputinta de a te ridica, despre ignoranta si ce bine poti trai cu ea, despre incapacitatea de a crea legaturi cu alti oameni, cu natura, cu tara sau chiar cu tine insuti.

Sa va zic acum top trei povestiri , dupa gustul meu, si cate un citat reprezentativ:

1.Povestea Babei Dochia - "Dar, vazand ca cerul era rosu, isi dadu seama ca arde toata tara....Scoase o perie din geanta si incepu sa se pieptene. Voia sa arate bine, in caz ca venea televiziunea."(pagina 67)

2.Takamura! - "Daca se strica, se strica! Facem licitatie, alegem o firma buna, cu meseriasi cu experienta, profesionisti! N-avem nevoie de ajutorul dumitale! Ne descurcam si singuri!"(pagina 23)

3. Policolor/fabrica de sticla: "Comunistii au hotarat ca griul este cea mai buna culoare pentru scopurile lor: oamenii care traiesc inconjurati de gri sunt docili, prosti, adica prostiti, lipsiti de orice impuls al schimbarii sau sentiment al dreptatii si fairplay-ului, atat de raspandite in restul lumii, atat de necomuniste."( pagina 36)

Acestea fiind zise, va urez lectura placuta! Cartile pot fi culori in viata voastra, nu va lasati inconjurati de gri.

"In lume nu-s mai multe Romanii/Planetei noastre asta i-ar lipsi."

Este un titlu atat de inspirat, incat ar putea deveni brand de tara. Ce sa va zic, Radu Paraschivescu confirma inca odata ca , nu numai ca este conectat la realitatea politica a perioadei tulburi pe care o traversam, dar poate sa ne si transmita, cu ajutorul cuvintelor, gandurile, sentimentele si emotiile care il cuprind, si care sper sa coincida cu cele ale majoritatii dintre noi. Pentru ca important este sa ai atitudine, sa simti ceva, orice, fata de ceea ce se intampla. Sa nu ramai nepasator.
Asadar, lansarea ultimei carti a lui Radu Paraschivescu are loc pe 11 aprilie 2019, la libraria Humanitas de la Cismigiu. Invitati, unul si unul: Victor Rebengiuc, Vlad Voiculescu si Bogdan Striblea.Si, bineinteles, publicul, adica voi, cetateni ai acestei tari, ai acestei planete.

Ciocolata si ciocolatieri in Barcelona

Desi ciocolatiera, personajul principal al cartii, este visata, comandata si fabricata in Franta, la dorinta Adelaidei, ea face istorie in Barcelona, de-a lungul a trei secole.Adelaida este cea de a sasea fiica a Regelui Ludovic al XV-lea, un spirit nelinistit, implicat in politica acelor vremuri, dar in acelasi timp adepta a lucrurilor fine, artizanale, care ies din fabrica de portelan de la Sevres.
Si de aici, incepe calatoria ciocolatierei, in secolul 18 ajungand la Marianna, fermecatoarea sotie a  lui Fernandes, pe care il ajuta la fabricarea ciocolatei, indragind la fel de mult ca si el aceasta meserie care abia incepea sa prinda contur.
In secolul 19, ciocolatiera ajunge la Aurora, o fata in casa nascuta odata cu fiica stapanei, Candida, avand astfel posibilitatea de a beneficia de generozitatea acesteia, ajungand un fel de inger protector , chiar daca slujba pe care o indeplinea era doar aceea de camerista personala.
Si iata cum , in secolul 20, obiectul din portelan alb, inscriptionat cu litere albastre, ajunge in posesia Sarei, fiica de ciocolatieri, ea insasi avand o ciocolaterie pe strada Argenteria, in Barcelona zilelor noastre.
Ciocolata cu opera, ciocolata cu teatru, ciocolata cu carti, ciocolata cu iubire, ciocolata cu prietenie, sunt doar cateva din legaturile pe care le poate creea aceasta bautura miraculoasa, descoperita de azteci cu mii de ani in urma. Si da, exista o arta de a bea ciocolata, iar cartea este o pledoarie pentru asta.Pentru a ne invata sa recunoastem lucrurile simple care ne pot bucura viata, cum ar fi o ciocolata , o carte, mersul la opera, la o cofetarie sau la o sueta cu prietenii.
Cel mai frumos gand din carte, care traieste si in sufletul meu este acesta: "Cartile sunt cea mai buna companie, nu credeti? Cuvintele intelepte, frumoase, pe care le culegem din ele ne fac mai buni. Iata deosebirea  dintre unul care a citit si unul care nu a pus niciodata  mana pe o carte: primul poate spune  ca  a scotocit intr-o multime de suflete diferite, in timp ce al doilea nu a iesit niciodata din el insusi, bietul."
Va recomand sa scotociti in cat  mai multe suflete, nu poti sa stii niciodata cand si unde vei gasi acel ceva care iti poate schimba destinul, care iti poate face acel declic de a urma o cale sau alta, care ar putea sa te duca la o implinire sau alta, sa iti gasesti locul in lume.
Sa aveti mereu pofta de ciocolata!

Zbor in jurul soarelui

Am dat pe Goodreads patru stele cartii Paulei McLain, dar viata lui Beryl Markham este de 10 stele, de 100 de stele! Si vorbesc despre acele stele care se vad pe cerul Africii, inca albastru si inca pur, si ma refer aici doar la tehnologie, care nu este inca prezenta la cote prea mari prin acele teritorii. Prima femeie care a obtinut un atestat de antrenor de cai de curse! in Africa anilor 20, prima femeie care a obtinut o licenta de zbor B si prima femeie care a efectuat un zbor transatlantic neintrerupt! O carte despre viata ei nu poate fi decat un omagiu umil adus unei asemenea personalitati, pentru ca, nu-i asa, stim foarte bine ca viata bate orice.Nascuta in Anglia la inceputul secolului trecut, mutata in Kenya la varsta de patru ani, parasita de mama la sase, casatorita pentru prima oara la saptesprezece, obtine primul atestat de antrenor la douazeci, invata sa zboare pe la vreo treizeci, castiga si pierde de nenumarate ori, dar se ridica si continua tot de atatea ori, pentru ca spiritul ei de luptatoare nu poate fi infrant, nu poate fi distrus.Copilaria mica petrecuta in natura uimitoare, alaturi de bastinasii din triburile junglei africane a marcat-o definitiv si a ajutat la formarea si dezvoltarea unui caracter si a unui spirit independent, ce nu poate fi incorsetat sau disciplinat vreodata. Bine, stiti doar ca progresul asa s-a produs mereu, prin nerespectarea regulilor, iar Beryl este un exemplu viu, prin viata ei curajoasa si prin testarea continua a propriilor limite.

"Intre doua miercuri"

Adica joi, pe 18 octombrie 2018,  la Jockey Club, are loc lansarea acestei carti, care este, de fapt, jurnalul unei crime misterioase! Cu invitati deosebiti, cu autografe si cu atmosfera aceea specifica oricarei lansari de carte si care inseamna crearea unor amintiri ce vor face parte din istoria ta, din povestea ta!
Detalii despre eveniment chiar aici: Intre doua miercuri

Romania-Anglia 1-0

Deci, o englezoaica care s-a plimbat in multe locuri prin lume, a ales sa se stabileasca in satul Magura, judetul Brasov, Transilvania, Romania! Pentru ca, probabil, trebuie sa calatoresti mult ca sa poti vedea cu adevarat frumusetea si magia acestei tari. Ceea ce le doresc cat mai multor romani. Si bineinteles, le doresc sa citeasca si cartea, o adevarata incursiune in realitatea dar si in traditiile, povestile si legendele care sunt sarea si piperul acestui taram!

O puteti urmari aici pe  Arabella McIntyre Brown .

Origami vechi in Timpuri Noi!

Faptul ca origami e o arta veche a plierii hartiei, asta probabil ca stie foarte multa lume.Ce nu se stie insa la fel de mult, este multitudinea de obiecte ce pot fi facute dintr-o bucata mai mare sau mai mica de hartie. Pentru relaxare, pentru joaca, pentru antrenamentul mintii, si, de ce nu, pentru bucuria de a face ceva cu mainile tale.Daca vrei si tu sa inveti sa faci mai mult decat o barcuta sau un coif, Bogdan si Emilia te asteapta sa iti transmita nu numai cunostintele , dar si pasiunea lor pentru origami, pasiune nascuta in copilarie si prezenta acum mereu in viata si in sufletele lor.Marti, 31 iulie 2018, de la 18.30, te asteptam pe terasa la un atelier de origami. Ascultam muzica, bem un ceai si imaginam vise din hartie.Atelierul se adreseaza copiilor intre 7 si 77 de ani, dureaza o ora si jumatate, iar pretul lui este de 30 de lei de persoana, pret ce include materialele necesare, ceai si prajiturele. Poiti lua acasa produsele create de tine, sau le poti lasa la noi, in vederea organizarii unei expozitii.Participarea doar pe baza de Inscriere la ceainariacucarti@gmail.com, in limita locurilor disponibile.
Detalii si aici: Origami vechi

Despre cum origami poate sa starneasca pasiuni pentru o viata, dar si despre creativitate fara margini: acest om a creat peste 50000! de tehnici de pliere a hartiei!Parintele Origami

Si o stire de pe meleaguri mai apropiate: in 2017, Societatea britanica de origami a aniversat 50! de ani de la creare! Se pare ca, intr-adevar, aceasta comunitate este datatoare de energie si bucurie pe termen lung! Daca vrei si tu sa faci primii pasi in origami, sau vrei sa inveti macar cateva tehnici de pliere a hartiei, vino sa ii cunosti pe Emilia si Bogdan, marti, pe 31 iulie, de la ora 18.30. Participarea doar pe baza de inscriere la ceainariacucarti@gmail.com
British Origami Society
😯

Carti musai!

Talentul scriitoricesc al Reginei Maria este de necontestat. La fel este si iubirea ei pentru Romania, iubire ce razbate din fiecare pagina a cartii, pe care reuseste sa o transmita asa cum nu cred ca a mai facut-o cineva pana la ea. Un copil vesel, crescut foarte mult in stransa legatura cu natura, o adolescenta constienta de rolul ei stabilit inca de la nastere, o tanara sotie si mama dornica de a cunoaste si de a intelege tara in care i-a fost harazit sa traiasca, iata ce Regina minunata am avut! Si ce noroc extraordinar sa faca parte din istoria noastra, a micii noastre Romanii, de fapt ea insasi facand istorie, alaturi de Regele Ferdinand!In anul Centenarului, recomand oricui sa citeasca aceasta carte, este plina de curaj, bunatate, energie, iubire si, mai presus de toate, patriotism, acel cuvant care azi ni se pare golit de inteles, atunci cand ne uitam la cei ce ne conduc! 

Carte regala la Braila!

Maine, de la ora 18, la Muzeul Brailei "Carol I", are loc lansarea acestui volum, ce aduna marturii si amintiri despre bunul nostru Rege, cel ce a fost Mihai I de Romania. Evenimentul are loc cu participarea jurnalistei Maria-Denise Theodoru,  a directorului Muzeului, domnul Ionel Candea si bineinteles, a coordonatorului volumului, domnul Alexandru Muraru.
Regele Mihai a fost , este si va ramane un reper moral, de patriotism si de rezistenta fizica si psihica in fata atator incercari ale destinului, la care cat mai multe generatii vor trebui sa se raporteze.

 Stiu ca e greu, standardul fiind foarte ridicat, dar ce poate fi mai frumos decat sa luminezi si tu calea generatiilor viitoare, asa cum a facut-o si Regele pentru noi?
Detalii aici: Carte regala

Supravegherea in dezbatere!

Ca suntem supravegheati, asta cred ca stim cu totii. Ca s-a trecut de la o forma primitiva, sa zicem, din perioada comunista, la una mult mai subtila din aceasta perioada consumerista, asta poate ca nu o stim chiar atat de multi. Dar ca sunt diferite tehnici de supraveghere, de care nu ne-am da seama poate, nicodata, ca exista secrete, pe care le vei afla mult prea tarziu, ca exista practici care te pot duce pe calea pe care vor unii sau altii, fie ei prieteni sau nu, ei bine, despre toate astea nu prea se stie.Deci, daca vreti sa aflati ceva mai mult in aceasta directie, Katherine Verdery este specialista in problemele Europei de Est, avand studii de antropologie la universitati renumite din America , si va asteapta joi, 21 iunie 2018, la Muzeul Literaturii Romane, la dezbaterea cu titlul "Viata mea ca spioana". Pe langa discutii, puteti achizitiona si cartea, eventual cu autograful autoarei, ceea ce nu e putin, sa stiti.Si stati linistiti, mereu vom fi supravegheati de catre cineva, doar ca prin educatie, cultura si cunoastere de sine, efectul  asupra noastra va fi mult mai mic. Mai multe detalii aici: Viata mea ca spioana

O lansare cu gust de braga!

Nu stiu prin ce conexiuni demne de tehnologia din ziua de azi, la un moment dat mi-a aparut cuvantul braga pe un perete pe care il studiam pentru cu totul altceva. Pai, eu cand ma gandesc la braga, ma gandesc la zilele de vara petrecute prin Constanta secolului trecut, la vacanta, la soare, la mare si.....uite asa, facand cercetari am ajuns chiar la sursa. Adica pe site-ul Bogdania, subintitulat "Noua braga in vechiul Bucuresti", un site cu aroma de traditie, dar adaptata la noile conditii de modernitate. Adica ceea ce se poate face cu multe lucruri bune si vechi de la noi, exact ca si in cazul cladirilor paraginite, ce stau sa cada.
Haideti sa nu mai daramam, haideti sa reinventam si sa adaptam timpurile noi la obiceiurile specifice micii noastre tarisoare. Sper ca poate vom intelege din ce in ce mai bine mostenirea culturala, istorica, arhitecturala, etc., ce ne-a fost lasata, dar mai ales ca si noi trebuie sa lasam ceva celor ce vor veni.Ca sa aiba si ei la ce sa se gandeasca, la ce sa viseze, la ce sa aseze mai departe.
Deci, daca am ajuns pe site, l-am contactat si pe proprietar, care m-a si invitat la o lansare de carte, urmata de o degustare de braga, ceea ce va propun si voua, marti, la ora 19, la Librariile Humanitas de la Cismigiu.
Si daca braga nu e indeajuns ca sa va faca sa mergeti, atunci macar pentru doamna Filitti, un OM la care pasiunea se simte prin toti porii si pe care trebuie sa il vezi pe viu macar odata in viata.

Tu stii cum se vede lumea prin ochi de bebe? Dar o carte?

Vineri, 8 iunie la 18:30 va asteptam la Ceainaria cu Carti, pe Splaiul Unirii nr. 195 sa:

- vorbim despre conceptul #prinochidebebe
- povestim despre cercetarile facute, care au demonstrat ca bebe vede contraste si imagini mari
- impartasiti informatii din experienta voastra ca parinti de bebe sau viitori parinti 
- cream prin imagini primele povesti ale lui bebe
- socializam si cream prietenii intr-o curte frumoasa in aer liber.

De cand nu ati mai inventat o poveste? De cand nu ati mai scos sunete ciudate? De ce ati uitat sa fiti copii din cand in cand? De cand nu ati mai ras impreuna?

Cartile #prinochidebebe contribuie la dezvoltarea abilitatilor bebelusilor, permitand in acelasi timp familiilor sa petreaca impreuna timpul de calitate, ceea ce vom face la Ceainaria cu Carti.

Veti petrece o seara frumoasa, creativa, veti pleca cu un cadou si cu multe informatii utile!

Intrarea este gratuita!
Locurile se rezerva la numarul: 0737775244 sau la adresa de email: ioana.teodorescu@sierramadre.ro

Cum sa fii fericit in Romania

Eh, cum?Ce, nu poti sa fii fericit intr-o tara nefericita? Intr-o tara in care delatiunea, minciuna si incompetenta sunt la conducere?Ba cica se poate. Nu una, ci 17 personalitati, de la Liiceanu la Monica Pillat sau de la Andrei Plesu la Clotilde Armand ne introduc in fericirea lor, mai mica sau mai mare, in acest volum coordonat de Oana Barna si tiparit la Humanitas.Volum al carui titlu, nu stiu daca ati observat, dar nu este cu semnul intrebarii, ci este pur si simplu o constatare. Nu, fericirile nu sunt toate la fel, slava Domnului, pot fi gasite in tine sau in afara ta, nu dureaza prea mult, dar cu toate astea e bine sa le gasesti cat mai des si sa le traiesti cat mai intens. De exemplu, pentru unii fericirea inseamna sa mearga cu trenul, pentru altii sa se plimbe pe strazi si sa priveasca arhitectura caselor,sau sa citeasca mult si bine, sau sa se uite la rasaritul de soare.Pe tine ce te face fericit? 
Personal, cel mai bine am rezonat cu Tatiana Niculescu, desi nu sunt chiar o cititoare fidela a scrierilor sale.Dar in aceasta carte chiar m-a nimerit, iata cateva definitii cu care sunt suta la suta de acord: "Fericirea este....sa te fi nascut din dragoste, daca se poate, si nu din intamplare, sau, in orice caz, pentru tine si nu pentru planurile de batranete ale parintilor........la trei ani sa nu ti se dea pe mana un smartphone, ca adultii sa isi poata vedea de treburile lor. Cineva, oricine, sa iti spuna povesti si sa te ocroteasca de spaimele noptii. Sa nu te convinga niciodata cei care spun ca nu mai e la moda sa citesti. Sa mergi mai degraba in contra curentului decat sa te pierzi in turma." Si as mai adauga eu: cauta neaparat fericirea de a face ceea ce iti place, iar  daca asta te va ajuta sa si traiesti, atunci vei avea si mai multe motive de a fi fericit. Chiar aici, in Romania!

Cristian 40-80!

Norocosul sat Cristian se afla la 13 kilometri de Brasov si a fost mentionat documentar pentru prima oara  in  1362! Ei bine, iata ca,  de cativa ani, in sat se intampla niste evenimente culturale care cu siguranta vor fi si ele mentionate in cartile pe care le vor citi generatiile viitoare, indiferent de forma acestora.

Deci ce se-ntampla in Cristian de vreo 3 ani incoace? Pai se-ntampla C'Art Fest , adica Festivalul International de Arta Cristian, adica teatru, carte, muzica, strada, adica 40 de evenimente care insumeaza 80 de ore de cultura in perioada 9-16 iulie 2017!

Acum sa va zic de ce cred eu ca e vorba si de noroc: in primul rand, festivalul are printre organizatori oameni care s-au nascut si au copilarit aici, oameni carora li se pare ceva normal sa se intoarca si sa dea o parte din experienta , din energia si din bucuria lor locurilor care iti raman pe veci intiparite in memorie ca fiind cele mai luminoase: locurile natale.
In al doilea rand, partener in aceasta intamplare este chiar primaria, adica autoritatea publica locala, adica asta este un noroc si mai mare: sa gasesti in Romania primarii care sa se implice in organizarea unor festivaluri culturale e ceva destul de rar, mai ales la sate.
Programul festivalului te plimba de la concertul lui Gheorghe Zamfir din Piateta la expozitii de fotografie  in Biserica Evanghelica,  la teatru cu Oana Pellea in  Sala Mare sau dans in Parcul Eroilor sau proiectie de film in Biserica Ortodoxa Veche.Vor fi lansari de carte, recitaluri de poezie, concert fado, concert de pian si clarinet, de vioara si orga .....Oh, Doamne, eu sunt coplesita de puterea acestor oameni si nu pot sa spun decat ca Andi Moisescu: Ma inclin! Chapeau! Respect!

Detalii foarte clare chiar aici: 40/80  sau pe Facebook: Editia a IV-a






Ce, vi se pare ca nu o sa le puteti vedea pe toate? Pai, probabil ca nu, dar important e sa va bucurati de timpul petrecut in Cristian si sa mergeti cu  sufletul deschis catre un festival organizat in spatii neconventionale.Pentru ca ar fi minunat sa existe si in multe alte sate asa ceva. Pentru ca ar trebui sa incurajam cultura in spatii cat mai diferite. Pentru ca doar prin cultura si educatie vom putea razbi ca natie, ca popor. Si nu vreti sa ramanem  doar o populatie, nu-i asa?

"Tara pe care o iubesc"si eu!

Tara pe care o iubeste Regina Maria este tara pe care o iubesc si eu.Este tara pentru care multi au luptat, unii chiar au murit, altii doar au muncit cu profesionalism oriunde s-au aflat, fara ca asta sa le stirbeasca din glorie. Este tara pe care, asa cum zicea Majestatea Sa Regele Mihai, am imprumutat-o de la copiii nostri, deci trebuie sa avem grija de viitorul ei.
Cartea pe care Maria a scris-o la indemnul lui Nicolae Iorga, cunoscut si ca sfatuitorul regilor, ne plimba de la Iasi la Dunare, de la Ramnicu Valcea la Balcic, de la Comana la Sinaia cu o usurinta demna de talentul scriitoricesc al  Reginei noastre. Asa cum marturiseste chiar ea, aceste memorii din exilul impus in propria tara, in vara anului 1917, erau dedicate soldatilor care luptau pe front, pentru ca ei sa simta ca nu sunt singuri, ca iubirea lor fata de pamantul romanesc este recunoscuta si sprijinita de Regina si ca frumusetea acestor meleaguri, a obiceiurilor si a traditiilor merita pastrate chiar cu pretul sacrificiului suprem.Pe vremea aceea, toate capitolele din carte erau tiparite in ziarele cele mai importante, pentru a ajunge si in catunele indepartate, si in sufletele a cat mai multor oameni. Conteaza sa stii ca cineva, dar mai cu seama uimitoarea Regina Maria se gandea la fiecare locuitor al tarii, pe care vroia  sa il sprijine macar moral in acele vremuri triste, de deznadejde si suferinta.  Si pentru ca razboiul s-a terminat cu o victorie, poate ca putin a contat si gandul ei cel bun, strans in aceasta lucrare emotionanta.Bine, nu a fost doar gandul, Regina Maria a si  actionat impreuna cu Regele Ferdinand la infaptuirea Marii Uniri, un vis devenit realitate pe care il descrie in ultimele capitole.
Aveti cumva aceasta impresie si astazi? Ca cineva dintre conducatorii tarii s-ar gandi la voi? Ca vor sa duca Romania mai departe? Eu nu.

Din loc in loc, veti gasi in carte desenele Elisabetei, fiica Reginei Maria si viitoare Regina a Greciei!

Sa calatorim in timp cu Irina Procopiu!

Pentru ca odata ce incepi sa citesti jurnalul Irinei Procopiu, de fapt incepi o calatorie. O calatorie minunata in timpuri pe care nu le-ai trait, dar pe care merita sa le cunosti, o incursiune aproape reala  intr-un Bucuresti despre care stii ca era conectat la viata europeana, la adevaratele valori dupa care astazi tanjim, un oras adorat si hulit, european si oriental, clasic si modern, dar mai ales viu. Bine, viu este si astazi, orice s-ar zice, doar valorile sunt cumva incurcate, sper ca tanara generatie sa aiba puterea si vointa de a le readuce in ordinea  normalitatii.
Fiica de general, nascuta in 1873, Irina  a fost educata in spiritul frumosului, al artei si al culturii, a invatat cateva limbi straine, sa cante la pian, sa picteze, si astfel a ajuns sa isi doreasca sa traiasca o viata bogata, o viata deosebita. Si e clar, sper, ca nu ma refer la bogatiile materiale, asta apropo de valorile si principiile care ar trebui sa ne calauzeasca. Si a avut viata pe care a visat-o, iar jurnalul este marturia sa. De la filme la carti, de la concerte la dineuri pretentioase, de la Sinaia la Dobroesti, de la Horezu la Balcic, de la expozitii la spectacole de teatru, sau cum petreceau bucurestenii Revelionul ( cuvantul asta mi-a placut tare mult: de Anul Nou bucurestenii reveionau!), pe toate Irina le-a notat constiincioasa in caietele ei. Cea mai bine reprezentata perioada este cea interbelica, mai precis intre anii 30 si 40, adica perioada care se afla , statistic vorbind, pe primul loc intr-un top al calitatii vietii din Romania.
Prietena buna cu Maruka Cantacuzino si Cella Delavrancea,  a avut parte de auditii fermecatoare ale lui Enescu, atat la evenimente private cat si publice. Pe de alta parte, a fost membra a Asociatiei Muzicale al carei scop era gasirea si promovarea de tinere talente, nu numai prin organizarea de concerte, dar si prin obtinerea unor burse de studii.
O caracteristica ce strabate cartea si pe care azi eu nu prea o mai gasesc era intalnirea de la dejun sau cina si cateodata si la micul dejun! Iata cateva exemple:
"22 august: la dejun familia Gogu si incantatorul Radu Romanescu............La cina, sotii Grodel."
"Sambata, 14 ianuarie: pranzesc la Marguerite Bratianu..........Seara , cinez, impeuna cu George, la Coletta, care e in pat."
"17 aprilie"Dejun la Tabacovici, casa frumoasa si spatioasa, gradina splendida."
Si sigur, erau si dineurile mai mult sau mai putin pretentioase organizate la ambasade,legatii sau chiar la Palatul Regal. Pentru ca Irina Procopiu a fost doamna de onoare a Reginei Maria, slujba pe care a indeplinit-o cu profesionalism, dar mai ales cu o iubire nemarginita fata de aceasta uriasa personalitate ce ne-a fost dat sa o avem. Si dupa ce aceasta a murit, a  tinut in continuare memoria vie a Reginei, organizand diferite actiuni de aducere aminte, colaborand la diferite articole, conferinte, spectacole care ii aduceau un omagiu spiritului si sufletului ei.
Iata aici o schita a unui articol scris de Irina cu ocazia uneia dintre comemorari:

"Regina Maria, Regina florilor

Regina Maria, care dintre noi, la auzul acestor doua cuvinte impreunate, nu tresare, evocand radioasa intruchipare a celei care a fost Regina intre Regine? Regina Maria, careia copiii bolnavi si ranitii ii ziceau "Mama Regina".

Regina Maria de azi nu mi se mai arata decat in vis. Se poate oare ca aceea care a fost atat de strans legata de sufletul poporului nostru sa nu mai planga cu noi durerile noastre, sa nu se mai bucure de bucuriile noastre? Acest lucru este de neinteles. Se poate oare ca primaverile sa revina cu tot farmecul lor inflorit si Regina Maria sa nu se bucure de ele, ca ochii ei albastri atat de vii sa nu tresalte de emotie entuziasta fata de vraja felurita si imbalsamata a florilor? Se poate ca soarele sa rasara si sa apuna fara ca Regina Maria sa tresara la stralucirea ce revarsa asupra lucrurilor celor mai umile?Se poate ca raurile sa-si curga lin apele, fara ca soaptele lor sa fie talmacite de ea? Ca marea sa se razvrateasca, asemeni popoarelor, cand incatusarea limitelor ei i se pare nedreapta, fara ca ea sa le inteleaga? Se poate ca de la cei mai umili pana la cei mai daruiti de soarta, sa nu mai incerce sa vie sa-si gaseasca o mangaiere sau un imbold pe langa adanca si intelegatoarea ei blandete si fermecatorul ei suras? A ramas vie si o simtim printre noi, aceia care am avut marea cinste si fericire de a-i fi aproape.

Dragostea ei pentru flori era atat de mare incat, aflandu-se odata in Iugoslavia si voind sa se intoarca in tara  cat mai curand, raspunse Regelui Alexandru care o intrebase de ce se grabeste atat( caci intre cei doi exista o calda intelegere): "Am o intalnire cu un trandafir".

A murit Regina Maria si pamantul nu s-a cutremurat, fulgerele nu au strabatut cerul intunecat, norii nu s-au lasat in jos sa-si picure lacrimi de sange pe pamantul nostru vaduvit de plecarea ei.Nu, cerul a ramas senin, bland si cald, florile ei iubite au venit sa se ingramadeasca imprejurul ei, nevrand s-o lase sa plece in misterioase si necunoscute departari fara s-o insoteasca. Cea care era punctul luminos catre care se indreptau sufleteste privirile cercetatoare, aparitia ferica de care ne-am bucurat ani de-a randul nu ni se va mai arata niciodata. Acesta este lucrul de care nimeni nu se va putea mangaia vreodata."

Sigur ca nu totul a fost roz in viata Irinei, pentru ca cine are doar roz in viata? Probleme cu facturile la combustibil iarna, cu imprumuturile bancare sau nu, instalatori nepriceputi, chiriasi restanti, ei da, observati? Cam aceleasi cu cele din ziua de azi, doar ca la ea compensarea avea loc imediat, uneori chiar in aceeasi zi, pe principiul: ceva frumos, ceva urat, ceva material, ceva spiritual. Asta cred ca este mesajul principal al jurnalului: putem trece mai usor peste greutati daca reusim sa ne incarcam cat mai des sufletul si spiritul cu frumusete, iubire, toleranta si respect.

Daca vreti vreodata sa o comandati, intrati aici: 

Pagini de jurnal

PS. Multumiri editurii Polirom, care mi-a dat acceptul pentru a transcrie integral articolul Irinei Procopiu, si din nou doamnei Georgeta Filitti(dansei i-am multumit si personal) care a primit caietele Irinei si ni le-a transmis si noua, realizand un pod peste generatii pe care trebuie doar sa-l intretinem cu iubire si respect.