Sonia ridica mana. Sau nu?

Iata o carte pe care nu am putut-o lasa din mana, iar spre sfarsit aproape ca imi doream sa nu se mai termine. Am rezonat cu Sonia de la prima la ultima pagina. Cu indoielile ei, cu visele ei, cu sperantele ei.Pe Lavinia Braniste am auzit-o prima data vorbind despre carte, la Radio Romania Cultural, intr-o seara, in masina, iar subiectul mi-a acaparat imediat atentia: o bloggerita este contactata de un regizor sa scrie un scenariu despre relatia dintre Zoe Ceausescu si mama ei, Elena. Mi-am notat imediat cartea pe lista de achizitionat si am descoperit un talent urias si o usurinta a comunicarii pe care mi-as fi dorit sa o am si eu. Titlul vine de la o fraza care suna cam asa:".....Sonia ridica mana, dar nu o ridica prea tare.......". Sonia vrea sa traiasca, dar nu stie cum. Sonia vrea sa descopere adevarul, dar nu stie daca acesta ii va fi de ajutor la ceva. Sonia vrea sa inteleaga relatia pe care ar fi putut-o avea cu tatal ei, dar nu poate sa treaca dincolo de anumite prejudecati.
Incercati si voi sa o cititi, poate veti rezona, poate nu, dar sigur cateva intrebari tot va vor ramane de pus dupa aceea. Voua sau altora din jurul vostru.

Lectura placuta.