marți, 19 decembrie 2017

Omagiu Reginei-Soldat

Regina Soldat este Regina Maria a Romaniei, cea despre care stim cu totii acum, ca a infaptuit unirea tuturor romanilor, alaturi de Regele Ferdinand, in anul de gratie 1918. Si mai stim ceva cu totii, sper, ca este bunica Regelui Mihai I al Romaniei, acest model de om, de conducator si de ROMAN, la ale carui funeralii regale exceptionale am participat acum cateva zile. 
Asadar, asta seara , de la ora 18, in foaierul Teatrului National Bucuresti,  va fi vernisata expozitia de fotografie Regina-Soldat, in amintirea acelor vremuri tragice, dar si pentru o mai buna cunoastere a trecutului, a istoriei adevarate si a unor oameni pentru care ar trebui sa ne consideram norocosi ca i-am avut in aceasta tara. Pentru ca, asa cum spunea si Regele Mihai, "lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie." 
Expozitia este curatoriata de Anca-Beatrice Todireanu, presedinte al Asociatiei Romania Culturala, iar in deschidere va vorbi Ion Caramitru, si va fi deschisa publicului pana pe 15 ianuarie 2018.


luni, 18 decembrie 2017

Povesti la Caru'cu bere

Daca nu ati fost inca in mansarda proaspat renovata de la Caru'cu bere, puteti sa o faceti chiar asta seara, participand la acest eveniment despre lumea automobilistica de altadata.

Detalii aici : L'auto, mon amour!


joi, 14 decembrie 2017

Citeste si da mai departe!


Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României în 25.10.2011.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.
Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice:micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.
Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Națională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.
Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna:vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.
Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii.
A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.
Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:
Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.
Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Mihai R

preluare de pe Historia

Programul funeraliilor regale







12 decembrie 2017
Secretariatul Regal
Biroul de Presă al Casei Majestăţii Sale este autorizat să transmită următoarele actualizări ale programului funeraliilor Regelui Mihai I al României din ziua de sâmbătă, 16 decembrie privind orarul ceremoniilor funerare și traseul Trenului Regal:
În ziua de miercuri, 13 decembrie 2017, la ora 11.00, sicriul cu corpul neînsuflețit al Majestății Sale Defuncte Regele Mihai I va ajunge la Aeroportul Otopeni, de unde va fi transportat cu mașina la Castelul Peleș. Evenimentul se va desfășura în prezența Șefului Familiei Regale, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, și a membrilor Familiei Regale, a reprezentanților instituțiilor Statului, ai Bisericii Ortodoxe și ai Casei Majestății Sale. Presa va avea acces la ceremonie. Publicul nu va avea acces la eveniment.
Miercuri, 13 decembrie 2017, la ora 14.00, corpul neînsuflețit al Regelui va fi așezat în Holul de Onoare al Castelului Peleș. Majestatea Sa Custodele Coroanei și Familia Regală vor fi prezenți la Sinaia. Programul vizitei oficialităților pentru a transmite condoleanțe la Castelul Peleș este următorul:
  • Ora 14-15: Instituția Președintelui României, Președinția Republicii Moldova, Membrii Guvernului României și ai Guvernului Republicii Moldova, Membrii Parlamentului României și ai Parlamentului Republicii Moldova.
  • Ora 15-16: Reprezentanții Instituțiilor Statului, centrale și locale.
  • Ora 16-17: Reprezentanții Corpului Diplomatic, ai Uniunii Europene, NATO și ai Organizațiilor Internaționale.
  • Ora 17-18: Reprezentanții Academiei Române și Academiei de Stat a Republicii Moldova, ai Bisericii Ortodoxe, ai Bisericii Catolice și ai celorlalte instituții ale Credinței.
Accesul la Castelul Peleș se face pe baza listelor comunicate în prealabil Protocolului Regal de către instituțiile mai sus amintite la adresa email ofiter.protocol@palatulelisabeta.ro.
Publicul nu va avea acces pe durata șederii sicriului la Domeniul Regal Sinaia. Presa va avea acces pe terasa Castelului Peleș și, în anumite intervale orare, în Holul de Onoare.
Miercuri, 13 decembrie 2017, la ora 18.00, corpul neînsuflețit al Majestății Sale Defuncte va fi transportat de la Castelul Peleș la Sala Tronului din Palatul Regal (Calea Victoriei, nr. 49-53), unde va ajunge la ora 20.30. Ceremonia va avea caracter privat. Publicul și presa nu vor avea acces în Sala Tronului pe durata ceremoniei. Presa va avea acces doar la intrarea în Palatul Regal.
Toți cei care vor dori să depună flori și să se închine la catafalcul Majestății Sale Defuncte vor putea veni la Sala Tronului de la Palatul Regal:
  • Miercuri, 13 decembrie 2017, între ora 21.00 și ora 24.00;
  • Joi, 14 decembrie 2017, între ora 08.00 și ora 22.00;
  • Vineri, 15 decembrie 2017, între ora 08.00 și ora 22.00.
Intrarea este liberă. Accesul presei este permis.
Cei prezenți la Palatul Regal pentru a aduce un ultim omagiu Regelui Mihai I, sunt rugați să respecte următoarele reguli:
  • Să fie îmbrăcați în ținută corespunzătoare, cu culori închise.
  • Să nu poarte sacoșe, genți ori bagaje voluminoase de niciun fel.
  • Să nu vină însoțiți de copii sub 7 ani, nici cu cărucioare de copii.
  • Să nu folosească aparate de fotografiat, telefoane mobile ori alte instrumente electronice. Fotografierea și filmarea sunt interzise, din respect pentru solemnitatea ocaziei.
  • Să aibă la ei un document de identitate.
  • Nimeni nu va putea depune florile personal, la catafalc. Florile vor fi așezate în grădina din fața Palatului Regal sau pe trotuarul din fața grilajului Palatului. Personalul Casei Majestății Sale va fi la fața locului, pentru a îndruma publicul participant.
  • Persoanele care vin la catafalc sunt rugate să nu aducă volume, scrisori, ilustrate, timbre, documente sau fotografii. Toate acestea pot fi trimise ulterior, prin poștă, pe adresa Palatului Elisabeta.
  • În incinta Palatului Regal, fumatul și vorbitul la telefonul mobil sunt strict interzise.
  • Să coopereze cu personalul specializat al Ministerului Afacerilor Interne pe timpul verificărilor de securitate care se vor efectua în curtea și în interiorul Palatului Regal.
  • Alergatul în perimetrul de siguranță este strict interzis.
  • Să respecte programul activităților și traseul de deplasare stabilit de organizatori și indicațiile personalului specializat al Ministerului Afacerilor Interne.
Pe perioada accesului la Palatul Regal va funcționa un post de prim-ajutor.
În ziua de sâmbătă, 16 decembrie 2017, la ora 10.25, un scurt serviciu religios va fi oficiat în Sala Tronului de la Palatul Regal. Presa nu va avea acces în Sala Tronului pe durata ceremoniei.
La ora 11.00, sicriul cu corpul neînsuflețit al Regelui Mihai va fi așezat pe un catafalc în Piața Palatului Regal. Acolo va avea loc o scurtă ceremonie religioasă și militară. Accesul publicului în Piața Palatului este liber, în zonele special amenajate pentru participanți. Accesul presei este liber.
La ora 11.10, sicriul va fi urcat pe un afet de tun. Se va forma un cortegiu funerar, la care vor lua parte Familia Regală, militari români, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române. Procesiunea se va face pe jos, iar afetul de tun va fi tras, în semn de omagiu, de un vehicul militar operațional.
De la ora 11.30 la ora 12.45, Cortegiul funerar va merge pe jos, pe traseul Piața Palatului Regal – Calea Victoriei – Splaiul Independenței – Piața Unirii – Intrarea pe Dealul Mitropoliei.
De la ora 12.50 la ora 14.00, la Catedrala Patriarhală va avea loc slujba de înmormântare. Publicul și presa nu vor avea acces în catedrală.
 La ora 14.00, cortegiul funebru se va deplasa la Gara Regală Băneasa, pe ruta Piața Unirii, Piața Universității, Piața Romană, Arcul de Triumf, Şos. Kiseleff, Şos. Bucureşti-Ploieşti.
La ora 14.40, sicriul cu corpul neînsuflețit al Majestății Sale Defuncte va fi transportat cu Trenul Regal, de la Bucureşti la Curtea de Argeş. Vor călători în Trenul Regal Majestatea Sa Custodele Coroanei și membrii Familiei Regale a României. Prezenţa presei și a publicului va fi permisă la Gara Regală Băneasa.
 Trenul Regal va circula cu viteză redusă în următoarele localități: Chitila (ora 14.51) – Titu (ora 15.41) – Pitești (ora 16.46). Toți cei care vor dori să aducă un ultim omagiu Majestății Sale Defuncte Regelui Mihai I sunt așteptați în gara orașului lor.
 Sâmbătă, 16 decembrie 2017, Trenul Regal va ajunge la Gara din Curtea de Argeş, la ora 17.30. Cortegiul funerar se va deplasa de la gară la Catedrala Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș. Prezenţa presei și a publicului va fi permisă la Gara din Curtea de Argeş.
La ora 17.50, va avea loc slujba de îngropare a Regelui Mihai I în Catedrala Mânăstirii Curtea de Argeş. La ora 18.20, sicriul va fi purtat într-o procesiune pe jos către Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală.
La ora 18.40 va avea loc ceremonia religioasă a îngropării în Noua Catedrală Arhiespiscopală şi Regală.
 Prezența presei nu va fi permisă în cele două incinte, nici înainte, nici pe parcursul celor două ceremonii funerare. Noua Catedrală nu va putea fi vizitată în primele 7 zile după înmormântare.
Familia Regală anunță mare doliu pentru 40 zile și doliu timp de trei luni (de la deces). Marele doliu și doliul se referă la prezența publică a membrilor Familiei Regale.
Cărți de condoleanțe sunt deschise la Castelul Peleș, la Palatul Regal (Calea Victoriei) și la Palatul Elisabeta. Ele sunt la dispoziția publicului timp de 40 de zile de la data decesului.
Mesaje de condoleanțe pot fi transmise online la http://www.familiaregala.ro/mesaje
Pentru orice detalii, puteți contacta Secretariatul Regal și Biroul de Presă la adresa e-mail secretariat-regal@palatulelisabeta.ro și la telefonul 021 319 09 72. și la telefonul 021 319 09 72.

preluare integrala de pe site-ul Romania Regala

vineri, 8 decembrie 2017

Targuri faine prin Bucuresti!

Dupa ce am facut o scurta cautare pe internet despre targurile de anul acesta, am gasit cateva chiar bune de colindat si de inspirat, la care va invit si pe voi.
Deci, exista targuri traditionale, stiti, acelea care se intind in piete mai mari sau mai mici, din orase mai mari sau mai mici, si unde gasiti probabil aproape de toate, de la pulovere la jucarii si de la vin fiert la sarmale.
Apoi, exista targurile cu obiecte lucrate manual, de catre artisti mai mult sau mai putin cunoscuti, organizate in locuri neconventionale, unde puteti gasi produse unicat sau eventual in serie mica si foarte mica.
Si exista targurile numite si garage/yard sale, in care amintirile si dorintele de reinventare sunt la loc de cinste in cadrul lor. Va invit sa descoperiti cateva dintre ele, sa le vizitati si sa va bucurati de lucrurile mici care ne pot imbunatati viata!

 Detalii aici: Share & Wear Yard Sale


Detalii aici: Targ de lucruri misto


Detalii aici: Photo Garage Sale



Detalii aici :Targ de vinyluri










marți, 5 decembrie 2017

Cum sa fii fericit in Romania

Eh, cum?Ce, nu poti sa fii fericit intr-o tara nefericita? Intr-o tara in care delatiunea, minciuna si incompetenta sunt la conducere?Ba cica se poate. Nu una, ci 17 personalitati, de la Liiceanu la Monica Pillat sau de la Andrei Plesu la Clotilde Armand ne introduc in fericirea lor, mai mica sau mai mare, in acest volum coordonat de Oana Barna si tiparit la Humanitas.Volum al carui titlu, nu stiu daca ati observat, dar nu este cu semnul intrebarii, ci este pur si simplu o constatare. Nu, fericirile nu sunt toate la fel, slava Domnului, pot fi gasite in tine sau in afara ta, nu dureaza prea mult, dar cu toate astea e bine sa le gasesti cat mai des si sa le traiesti cat mai intens. De exemplu, pentru unii fericirea inseamna sa mearga cu trenul, pentru altii sa se plimbe pe strazi si sa priveasca arhitectura caselor,sau sa citeasca mult si bine, sau sa se uite la rasaritul de soare.Pe tine ce te face fericit? 
Personal, cel mai bine am rezonat cu Tatiana Niculescu, desi nu sunt chiar o cititoare fidela a scrierilor sale.Dar in aceasta carte chiar m-a nimerit, iata cateva definitii cu care sunt suta la suta de acord: "Fericirea este....sa te fi nascut din dragoste, daca se poate, si nu din intamplare, sau, in orice caz, pentru tine si nu pentru planurile de batranete ale parintilor........la trei ani sa nu ti se dea pe mana un smartphone, ca adultii sa isi poata vedea de treburile lor. Cineva, oricine, sa iti spuna povesti si sa te ocroteasca de spaimele noptii. Sa nu te convinga niciodata cei care spun ca nu mai e la moda sa citesti. Sa mergi mai degraba in contra curentului decat sa te pierzi in turma." Si as mai adauga eu: cauta neaparat fericirea de a face ceea ce iti place, iar  daca asta te va ajuta sa si traiesti, atunci vei avea si mai multe motive de a fi fericit. Chiar aici, in Romania!

duminică, 5 noiembrie 2017

Treaba ta!

"Treaba ta este sa joci cu onestitate ce ti s-a dat


Aminteste-ti ca esti un actor intr-o piesa de teatru, iar autorul alege varianta pe care o doreste: scurta, daca o vrea scurta; lunga, daca o vrea lunga; daca vrea sa joci rolul unui sarman, trebuie sa il joci cat de bine poti- la fel, daca te vrea in rol de infirm, sau de magistrat, sau de om sarac du duhul. Treaba ta este sa joci cu onestitate ce ti s-a dat: alegerea e in puterea altuia. "  


                                                                                                       EPICTET

miercuri, 25 octombrie 2017

La multi ani, Majestate!



"Si omul acesta este tatal meu
Când aveam nouă ani, am scris o compunere pe care am lăsat‑o la şcoală sau am pus-o undeva, în pod. Dacă cineva mi-ar spune azi s‑o scriu din nou, compunerea ar arăta aşa:
„Există un om pe lumea aceasta a cărui prezenţă mă face să mă simt ocrotită, un om care se află întotdeauna acolo, lângă tine.
Am acasă o fotografie cu mine copil, aşezată pe o maşină veche de tuns iarba. Şedeam pe maşina cu care omul acesta tăia iarba şi mă simţeam în siguranţă.
În fiecare seară, înainte de a adormi, el venea să spună, cu surorile mele şi cu mine, Tatăl Nostru. Când aveam patru ani, el mi-a dat textul rugăciunii copiat la maşina lui de scris. Aceasta este o pagină pe care nu am pierdut-o niciodată.
La cei şapte ani ai mei, când venea să mă ia de la şcoală, stăteam pe scaunul din faţă al maşinii Volkswagen broscuţă şi eram foarte mândră că am dreptul la acel loc. Mă uitam pe furiş la el cum conducea şi mă gândeam ce frumos şi fermecător era, cu ochelarii de soare şi cu profilul lui perfect. Eram foarte mândră. La semafor mă uitam pe fereastră la oamenii din alte maşini să văd dacă îl remarcau şi eram sigură că nici ei nu văzuseră un bărbat atât de frumos.
Am zburat la vârsta de zece ani într-un avion pe care el îl pilota şi a fost destul de ciudat să fiu acolo, în aer, înconjurată de nori şi de zgomotul motoarelor; mă uitam în jos, spre pământ, şi puteam să văd maşinile şi copacii, lacul, câmpurile şi şoselele. El nu spunea nimic, dar la un moment dat am văzut la distanţă un alt avion. Deodată, a spus: «Dacă aş începe acum aterizarea, din cauza liniei de zbor ne-am ciocni cu celălalt avion. Asta îmi spun instrumentele mele de zbor». M-a privit amuzat, să vadă ce spun eu. Am tăcut şi m-am gândit că omul acesta e destul de puternic să rezolve orice problemă.
Când mă întorceam de la şcoală, la casa veche din Versoix, el citea mereu Herald Tribune după masa de seară, dezlega rebusuri, asculta muzică clasică, înainte ca nesuferitele de televizoare să intre în viaţa noastră. Serile noastre în familie erau plăcute şi confortabile.
Când am devenit adolescentă, m‑a învăţat să conduc maşina, folosind pentru aceasta jeepul său. A fost foarte răbdător şi nu m‑a făcut să mă simt nervoasă sau neîndemânatică. El a fost dintotdeauna foarte calm, şi a fost bun şi înţelegător cu fiecare.
Dacă ceva se strica, el ştia să repare, mai ales lucrurile mecanice şi electrice. A fost minunat pentru mine când am avut prima maşină! Nu aveam nevoie să merg niciodată la garaj.
Am descoperit că acest om are talent artistic; el a fost un pasionat pianist (e aşa de păcat că nu a continuat!), iubeşte muzica clasică, este un talentat fotograf şi îi place să călătorească şi să imortalizeze peisajele noi. Când eram mici şi veneau la noi copii de la şcoală, el scotea un proiector special şi ne arăta desene animate cu ciocănitoarea Woody, răţoiul Donald și Mickey Mouse. De aceea serbările noastre de acasă erau vestite la şcoală şi fiecare se întrecea să fie invitat în casa noastră.
Amintiri unice sunt serile în care înregistra, în fiecare an, mesajul pentru Europa Liberă, care se transmitea în România în seara de Anul Nou. Noi toate trebuia să fim liniştite în timpul înregistrării, de fapt, trebuia să stăm în altă cameră, ca să nu‑l deranjăm. Ascultam cu încordare cuvintele şi cadenţa limbajului. Eram de fiecare dată impresionate şi înţelegeam că e vorba de ceva cu adevărat important.
Eram mic copil atunci când am înţeles că există o parte în acest om care nu ne aparţine nouă. Totul era legat de înregistrările radio din fiecare an: o latură misterioasă a existenţei sale, mai presus de viaţa personală. Acest sentiment devenea evident şi în orele în care el ne povestea despre o ţară nu prea îndepărtată pe care o iubea şi pe care o pierduse, când ne vorbea în limba acelei ţări, când ne arăta fotografiile acelui ţinut şi ne punea să ascultăm muzica acelor meleaguri. La început ne‑am întrebat cum poate cineva să piardă o ţară, cum se poate una ca asta ?! Dar ceea ce înţelegeam era că omul acesta era mai mult decât unul dintre membrii familiei noastre; în viaţa lui era o altă dimensiune, cumva deasupra noastră; era ceva diferit, important, nu ca o meserie sau o slujbă, ceva mult mai cuprinzător şi mai profund. Şi totuşi, acel ceva era, într‑un fel, şi o parte din noi. Sentimentul de apartenenţă a crescut odată cu noi şi ne‑a adus şi mai aproape de omul despre care vă vorbesc.
Această altă parte a lui îl făcea reţinut şi trist. Dar cum el e foarte echilibrat, reuşea să-şi învingă tristeţea. Persoana aceasta are ore metodic stabilite pentru orice, şi vorbele pe care le spune sunt bine gândite înainte. De aceea el face pe toată lumea să se simtă în siguranţă; niciodată nu e haos în jurul lui.
Acest om are un formidabil simţ al umorului şi poate spune glume foarte amuzante; simţul umorului ne‑a folosit lui şi nouă ca medicament, atunci când venea tristeţea.
Persoana aceasta e incoruptibilă, nu l-am putut minţi niciodată. De exemplu, nu m-am putut preface că sunt bolnavă, ca să nu merg la şcoală.
Omul acesta a avut tot soiul de profesii pentru a‑şi întreţine familia: a crescut găini, a condus maşini, a făcut tâmplărie, a fost agent de bursă, pilot de încercare şi producător de echipament electronic. Am descoperit că a purtat o incredibilă corespondenţă cu tot felul de oameni din toate colţurile lumii, despre ţara lui, despre jeepurile lui, despre fotografii, maşini, avioane şi chestiuni mecanice. Auzeam cu toţii cum bătea literele la maşina lui de scris, în noapte, în timp ce ne cuprindea somnul. Era un sunet aşa de liniştitor!
Acest om a devenit Rege la vârsta de cinci ani şi continuă să fie. El a fost născut să reprezinte, să iubească şi să muncească pentru o ţară şi şi‑a îndeplinit menirea în fiecare secundă a vieţii lui, chiar şi atunci când ţara era departe de el şi interzisă lui.
A stat singur împreună cu armata lui în faţa naziştilor şi a schimbat destinul unui continent la 23 august 1944, la vârsta de douăzeci şi doi de ani, când a întors armele de partea aliaţilor, în cel de‑al Doilea Război Mondial. Apoi, el singur a durat ani de încăpăţânată rezistenţă în faţa comuniştilor care, în cele din urmă, l‑au forţat cu ţevi de puşcă şi cu tancuri să‑şi părăsească ţara.
Dar acest om a supravieţuit duşmanilor lui şi chiar copiilor duşmanilor lui.
Omul acesta a fost întotdeauna acolo, lângă mine. El este dintotdeauna alături de tine.
Şi omul acesta este tatăl meu.
Margareta a României



Text scris de Principesa Moștenitoare Margareta în ziua de 25 octombrie 2001, când Majestatea Sa Regele Mihai a împlinit 80 de ani."
Articol preluat de pe site-ul Romania Regala

marți, 10 octombrie 2017

Timpurile Noi ale Dambovitei!

Tu, cand auzi cuvantul Dambovita, la ce te gandesti? La poduri daramate, la masini care se rastoarna si din cauza lipsei gardurilor, la mirosuri pestilentiale, la spatii intunecoase pe langa care ti-e frica sa treci seara? Si nu, nu este doar vina lor . A autoritatilor. Este si vina noastra. Pentru ca nu dorim sa ne pese. Nu dorim sa ne implicam. Si nu tinem mortis  sa atragem atentia cuiva asupra a ceea ce se intampla in jurul nostru, din teama de a nu fi aratat cu degetul sau din teama de a nu fi trezit din dulcele somn  al spiritului civic. Bine, hai ca pana acum am vorbit despre procentul majoritar. Gata, sa lasam si procentul minoritar sa se exprime, ca asa e in democratie, nu? Desi, am cam vazut eu cum stau lucrurile: majoritatea decide, dar minoritatea conduce.

Deci  sa revenim la oile noastre, adica la cei care nu numai ca doresc o schimbare, dar si-o si asuma. Adica e vorba de un proiect cultural ce se va desfasura in Timpuri Noi, si are  ca scop schimbarea viziunii asupra  Dambovitei, informarea  autoritatilor despre cateva din problemele  de stricta necesitate  din cartier si intrarea raului in mentalitatea urbana prin activitati creative si educative!Mai jos gasiti comunicatul de presa, iar detalii pe pagina de facebook Timpuri Noi

Ah, si inca ceva ce merita subliniat: organizatorii acestui proiect vor sa faca un blog intitulat Dambovita vie, in care sa adune cat mai multe stiri, fotografii, articole, reportaje, link-uri, toate legate atat de trecutul destul de sumbru al raului, dar si de un posibil viitor mai senin! 


Grupul de Inițiativă Civică Timpuri Noi
 Splaiul Unirii nr.195
 București.
 La firul ierbii- spațiu pentru acțiuni civice
 Splaiul Unirii 160,
 București
 Email:2016timpurinoi@gmail.com
 
 
                                                 COMUNICAT DE PRESĂ
 
 Pentru informații suplimentare
 Contact Denissa Voicu
 0737775244
              
                         Dâmbovița in Timpuri Noi- un proiect pentru cartier
                          
 Proiectul ”Dambovita inTimpuriNoi”, finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB, în cadrul Programului de microgranturi pentru proiectele comunitare 2017, își propune să atragă atenția asupra  unor teme de actualitate: dezvoltarea infrastructurii și coagularea comunitătii, prin activităti culturale și civice, derulate în lunile octombrie și noiembrie 2017.
 Dorim să atragem atenția cât mai multor locuitori din cartierul Timpuri Noi ,dar și autorităților,  asupra faptului că Dâmbovița poate reintra în mentalitatea urbană prin activități culturale.  Credem, de asemenea, că,  prin dezvoltarea infrastructurii râului, nivelul de trai, de educație și de cultură al locuitorilor se poate imbunătăti. În acest sens, ne propunem să stimulăm implicarea comunitătii pentru propriul cartier.
 Astfel,  vom organiza numeroase activităti: atelier de arhitectură și creație în lemn, o bibliotecă mobilă, proiecții de filme documentare, tururi culturale pentru familii cu copii,spectacol de teatru comunitar; un blog despre Dambovita.
 De asemenea, dorim să realizăm o lista de semnături pentru refacerea pasarelei din dreptul străzii Doamna Chiajna, pentru  a întări legăturile dintre  comunitățile de  pe cele două maluri ale Dâmboviței. 
 Participarea la toate aceste activităti va fi gratuită, pe bază de înscriere la adresa proiectului:  2016timpurinoi@gmail.com. 
 Proiectul “Dambovita în TimpuriNoi” s-a născut ca o urmare firească a celui din 2016, intitulat “Timpuri Noi-oameni și povesti” prin care am redeșteptat interesul cultural fată de patrimoniul industrial al cartierului.
 Organizatorii mizează pe mobilizarea și colaborarea locuitorilor cartierului, cu idei și  materiale documentare sau obiecte: fotografii, hărti, cărti, povești, amintiri, nume. Ei speră ca acest proiect să se constituie într-o platformă de comunicare comunitară, pentru păstrarea și valorificarea patrimoniului acestui cartier, cât și pentru stimularea inițiativei și creativitătii locuitorilor, mici și mari.
 Calendarul și noutătile vor fi postate pe pagina de Facebook a proiectului: Timpuri Noi-oameni și povești, vor fi expediate prin Newsletter abonaților.
  


joi, 5 octombrie 2017

Sa donam ca sa rezistam!

Deci, de ce sa donezi niste bani unei asociatii care vrea sa scoata o revista in format clasic? De fapt, e vorba de numarul 15 al Revistei Arte & Meserii, un proiect editorial al unor tineri ce vor  sa sprjine alti tineri, cu abilitati in diferite domenii cum ar fi  muzica, fotografie, teatru, film, arte vizuale  etc. si initiativele culturale ale acestora. Si, de fapt, nu este chiar o donatie, ci veti primi unul sau mai multe exemplare din revista, in functie de suma donata. Sa scoti o revista pe hartie in era online-ului mi se pare atat un act de curaj cat si unul de vointa. Sper ca nu numai mie! Apoi, ideea in sine de a sprijini tineri artisti este purtatoare de speranta dar si de un anumit patriotism.Sa existe cat mai multe reviste de cultura, imprastiate in toate colturile tarii, iar tinerii ce vor sa se dezvolte intr-un anumit domeniu, artistic si nu numai,  sa gaseasca un spatiu in care sa se exprime si sa se faca cunoscuti, pai asta mi se pare benefic pentru tara si pentru generatiile actuale si viitoare. Este clar ca doar prin cultura si educatie ne vom salva ca natie, ca popor, doar asa numarul analfabetilor functionali va scadea(poate nu va dati seama ce se va intampla cand acestia vor fi angajati oriunde vreti voi si veti intra in contact cu ei), doar asa voturile poate nu vor mai fi date  pentru cateva vorbe si un kil de faina, doar asa vom reusi, poate, sa transmitem adevarate valori si principii celor ce ne vor urma. 
Mai jos gasiti comunicatul lor de presa, cititi-l si, in functie si de resurse, luati orice decizie vreti, doar sa fie a voastra.


REVISTA „ARTE ȘI MESERII” FACE CROWDFUNDING PENTRU NUMĂRUL DIN ACEASTĂ TOAMNĂ

Redacția „Arte și Meserii” le cere, pentru prima dată, cititorilor să își comande în avans un exemplar.  Doar așa, un număr nou din „Arte și Meserii” poate ajunge la tipar. Timp de șapte ani și jumătate și 14 ediții, redacția a distribuit gratuit revista tipărită, în cadrul unor evenimente și spații culturale din București, Cluj, Timișoara, Iași, Constanța, Brașov, Bacău, Ploiești, Alexandria. 
Apariția ediției în tot acești ani a fost posibilă mulțumită unor finanțări publice (Administrația Fondului Cultural Național, Ministerul Culturii) și unor sponsorizări private, dar și muncii a zeci de oameni care au pus voluntar umărul la scrierea poveștilor din artă. Acum însă, pentru a tipări numărul 15, Arte și Meserii se îndreaptă pentru sprijin direct spre cititorii săi.
Dacă îți dorești să citești următorul număr al revistei Arte și Meserii, pre-comandă un exemplar (sau mai multe) la acest link.
Prețul unei reviste este de 25 de lei, dar există  mai multe „pachete” pentru care pot opta prietenii care vor să sprijine revista, pe care le găsești la linkul de mai sus. Nu uita să completezi datele personale, ca să primești revista la adresa corectă!
Echipa Revistei Arte și Meserii scrie povești despre artă de șapte aniși le place.

Ca ei să poată face asta în continuare, este nevoie ca tu să pui preț pe artă. Aici, în clipul campaniei de crowdfunding, câțiva dintre artiștii faini despre care s-a scris sau se scrie acum în Revistă te îndeamnă să crezi în artă.

Printre cei cu care cititorii se vor întâlni în numărul din noiembrie se numără muzicienii Gregory Allan Isakov și Dan Iliescu, actorii Mihai Călin, Ciprian Nicula și Lucian Iftime, regizorul Miroslav Janek,  dar și artista vizuală Lia Perjovschi. Dintre invitații care semnează în #artesimeserii15 îi amintim pe Marius Chivu, Andrei Crăciun, Adela Greceanu, Florin Iaru, Veronica D. Niculescu, Matei Florian și Corrie Wang.
Hai să credem în artă! Hai să facem împreună Arte și Meserii!Click aici pentru a pre-comanda un exemplar.

#arteșimeserii15


miercuri, 13 septembrie 2017

"Bucuresti, Bucuresti, fratele meu esti!"


Stiati ca au fost vremuri in care cantecele despre Bucuresti se auzeau pe viu la petreceri, la restaurante, sau  erau imprimate pe discurile acelea de vinil si ascultate  de cat mai multi si diferiti trecatori prin acest oras? Cand Bucurestiul era privit ca o combinatie fascinanta intre orient si occident, avand ceva care nu te mai lasa sa pleci. Sau te facea sa revii, in orasul cu strazi neasfaltate,dar si cu bulevarde care imitau Champs Elysee, unde casele boieresti se aflau langa maghernite si unde convietuiau in bune conditii atat de multe etnii.
In spiritul aducerii aminte a unui anumit Bucuresti, din anii 80, dar si pentru a putea face o comparatie cu ceea ce exista in prezent, Andrei Birsan s-a gandit la aceasta expozitie, la al carei vernisaj sunteti invitati vineri, 15 septembrie, orele 18.















Si sa incercam sa privim Bucurestiul ca pe un frate, poate asa vom reusi sa ii corijam defectele si sa ii scoatem in evidenta calitatile. Pentru ca la asta e  bun un frate, nu?

Detalii despre vernisaj:Trecut-au anii

luni, 11 septembrie 2017

O intalnire la varf!

Ana Blandiana si Stefan Caltia se intalnesc maine, de la ora 18, la Muzeul Colectiilor de Arta, ca sa discute despre comunism si despre alianta civica. O discutie libera la care sunteti invitati sa va alaturati.Pentru ca nu putem si nu trebuie sa uitam vreodata ca cineva vroia sa fim egali, desi nu suntem.Ca cineva vroia sa gandim la fel, desi nu putem.Ca cineva vroia sa visam la fel, desi noaptea nu este aceeasi pentru toti. Si atunci trebuie sa luam atitudine. Sa ne pese cu adevarat nu numai de azi, ci si de maine. Sa devenim interesati de ceea ce se intampla , adica sa devenim membri ai  societatii cu drepturi depline. Si cu obligatii, bineinteles. Nu poti sa ai una fara alta.Si uite asa  alianta civica se va mari si va deveni ceva de care va trebui sa se tina seama. Bine, nu dati navala, v-am spus ca nu suntem toti la fel?


duminică, 30 iulie 2017

Colectia Costica Acsinte: de la placi de sticla la digitalizare!

Nu demult am vazut acest nume vehiculat pe retelele de socializare si n-as putea sa va spun ce m-a atras la el, de am pornit sa il cercetez mai indeaproape. Acum insa sunt fascinata nu numai de ce a facut Costica Acsinte, ci si de ceilalti de la Asociatia Culturala  Atelierele Albe. 
Pai, in primul rand, Costica Acsinte s-a nascut la sfarsitul secolului 19, undeva intr-un sat din Ialomita, si, desi a facut niste cursuri de pilotaj, la inceputul primului razboi mondial, s-a inrolat ca voluntar fotograf si a facut parte din Sectia foto a Escadrilei 1 Aviatie. Si bine a facut, intr-un fel, pentru ca si dupa terminarea razboiului, tot cu asta a vrut sa se ocupe, deschizandu-si un atelier foto chiar in Slobozia. Anii au trecut,  Costica a continuat sa surprinda momente vesele sau triste din jurul lui si astfel au ajuns pana la noi peste 5000! de negative pe placi de sticla. Iar cei de la ACAA au pornit un proiect de digitalizare a acestor placi, fotografiile fiind incarcate , pe masura ce sunt transpuse, pe site-ul Acsinte digital.Pai, felicitari pentru aceasta initiativa remarcabila, de a aduce in memoria prezenta imagini ale unor timpuri trecute, insa de o importanta istorica extraordinara, dar mai ales pentru a le conserva in vederea accesarii lor de catre cat mai multe generatii viitoare!

Asadar, maine are loc  vernisajul expozitiei de la Centrul Cultural Unesco Ionel Perlea din Slobozia, incepand cu ora 17. Si daca nu veti ajunge zilele acestea sa o vizitati, puteti sa o puneti pe  to-do-list pentru perioada urmatoare, nu cred ca aveti de multe ori posibilitatea de a privi trecutul prin fotografii de epoca autentice.

Cine vrea sa afle si cateva povesti  sa intre aici Costica Acsinte  .




sâmbătă, 29 iulie 2017

vineri, 28 iulie 2017

CUGETARI CENTENARE!

"La sfarsitul fiecarei zile, socoteste, nu ceia ce altii au facut fata de tine, ci ceia ce ai facut tu fata de dansii."


NICOLAE IORGA

marți, 4 iulie 2017

Cristian 40-80!

Norocosul sat Cristian se afla la 13 kilometri de Brasov si a fost mentionat documentar pentru prima oara  in  1362! Ei bine, iata ca,  de cativa ani, in sat se intampla niste evenimente culturale care cu siguranta vor fi si ele mentionate in cartile pe care le vor citi generatiile viitoare, indiferent de forma acestora.

Deci ce se-ntampla in Cristian de vreo 3 ani incoace? Pai se-ntampla C'Art Fest , adica Festivalul International de Arta Cristian, adica teatru, carte, muzica, strada, adica 40 de evenimente care insumeaza 80 de ore de cultura in perioada 9-16 iulie 2017!

Acum sa va zic de ce cred eu ca e vorba si de noroc: in primul rand, festivalul are printre organizatori oameni care s-au nascut si au copilarit aici, oameni carora li se pare ceva normal sa se intoarca si sa dea o parte din experienta , din energia si din bucuria lor locurilor care iti raman pe veci intiparite in memorie ca fiind cele mai luminoase: locurile natale.
In al doilea rand, partener in aceasta intamplare este chiar primaria, adica autoritatea publica locala, adica asta este un noroc si mai mare: sa gasesti in Romania primarii care sa se implice in organizarea unor festivaluri culturale e ceva destul de rar, mai ales la sate.
Programul festivalului te plimba de la concertul lui Gheorghe Zamfir din Piateta la expozitii de fotografie  in Biserica Evanghelica,  la teatru cu Oana Pellea in  Sala Mare sau dans in Parcul Eroilor sau proiectie de film in Biserica Ortodoxa Veche.Vor fi lansari de carte, recitaluri de poezie, concert fado, concert de pian si clarinet, de vioara si orga .....Oh, Doamne, eu sunt coplesita de puterea acestor oameni si nu pot sa spun decat ca Andi Moisescu: Ma inclin! Chapeau! Respect!

Detalii foarte clare chiar aici: 40/80  sau pe Facebook: Editia a IV-a






Ce, vi se pare ca nu o sa le puteti vedea pe toate? Pai, probabil ca nu, dar important e sa va bucurati de timpul petrecut in Cristian si sa mergeti cu  sufletul deschis catre un festival organizat in spatii neconventionale.Pentru ca ar fi minunat sa existe si in multe alte sate asa ceva. Pentru ca ar trebui sa incurajam cultura in spatii cat mai diferite. Pentru ca doar prin cultura si educatie vom putea razbi ca natie, ca popor. Si nu vreti sa ramanem  doar o populatie, nu-i asa?

sâmbătă, 20 mai 2017

La Colegiul Sincai pe-nserate!

Se-ntampla multe lucruri minunate! Cum ar fi tururi ghidate, recital de arii si duete celebre, conferinta si proiectie de imagini de epoca, vanatoare de comori, toate organizate de Fundatia Calea Victoriei. Toate pentru a cunoaste istoria si arhitectura unei cladiri emblematice a Bucurestiului, un spatiu de cultura si de educatie, fondat prin decret regal in 1892! O calatorie printre amintiri, pentru cunoasterea trecutului si pentru inspiratia viitorului! Pentru ca un oras traieste si prin cladirile lui, suntem datori sa le cunoastem, sa le apreciem si poate asa, nu vom mai fi doar trecatori nepasatori prin viata lui! A orasului! A Bucurestiului!


 Program aici: Seara la Colegiul Sincai

Daca nu l-ati ascultat inca pe Jurjak, vi-l recomand cu drag!

CUGETARI CENTENARE!

"Ce esti, te priveste mai la urma urmei pe tine. Ce vrei, priveste si pe altii. Ce faci, aceea poate privi pe toti."


                      NICOLAE IORGA

duminică, 2 aprilie 2017

"Tara pe care o iubesc"si eu!

Tara pe care o iubeste Regina Maria este tara pe care o iubesc si eu.Este tara pentru care multi au luptat, unii chiar au murit, altii doar au muncit cu profesionalism oriunde s-au aflat, fara ca asta sa le stirbeasca din glorie. Este tara pe care, asa cum zicea Majestatea Sa Regele Mihai, am imprumutat-o de la copiii nostri, deci trebuie sa avem grija de viitorul ei.
Cartea pe care Maria a scris-o la indemnul lui Nicolae Iorga, cunoscut si ca sfatuitorul regilor, ne plimba de la Iasi la Dunare, de la Ramnicu Valcea la Balcic, de la Comana la Sinaia cu o usurinta demna de talentul scriitoricesc al  Reginei noastre. Asa cum marturiseste chiar ea, aceste memorii din exilul impus in propria tara, in vara anului 1917, erau dedicate soldatilor care luptau pe front, pentru ca ei sa simta ca nu sunt singuri, ca iubirea lor fata de pamantul romanesc este recunoscuta si sprijinita de Regina si ca frumusetea acestor meleaguri, a obiceiurilor si a traditiilor merita pastrate chiar cu pretul sacrificiului suprem.Pe vremea aceea, toate capitolele din carte erau tiparite in ziarele cele mai importante, pentru a ajunge si in catunele indepartate, si in sufletele a cat mai multor oameni. Conteaza sa stii ca cineva, dar mai cu seama uimitoarea Regina Maria se gandea la fiecare locuitor al tarii, pe care vroia  sa il sprijine macar moral in acele vremuri triste, de deznadejde si suferinta.  Si pentru ca razboiul s-a terminat cu o victorie, poate ca putin a contat si gandul ei cel bun, strans in aceasta lucrare emotionanta.Bine, nu a fost doar gandul, Regina Maria a si  actionat impreuna cu Regele Ferdinand la infaptuirea Marii Uniri, un vis devenit realitate pe care il descrie in ultimele capitole.
Aveti cumva aceasta impresie si astazi? Ca cineva dintre conducatorii tarii s-ar gandi la voi? Ca vor sa duca Romania mai departe? Eu nu.


Din loc in loc, veti gasi in carte desenele Elisabetei, fiica Reginei Maria si viitoare Regina a Greciei!

duminică, 26 martie 2017

CeRe sa nu fii resemnat!

Pe 23 martie am fost la Gala Premiilor pentru Participare publica ca sa ma incarc cu energie. De la oamenii care nu se resemneaza.De la cei care "aprind lumina", titlul sub care s-a desfasurat aceasta gala deosebita, a proiectelor datatoare de speranta.Despre ce e vorba: o asociatie,  CeRe,  adica Centrul de Resurse pentru Participare Publica promoveaza initiativa civica, dreptul cetatenilor la informare , la participarea activa in comunitate. Anual premiaza cateva din aceste initiative care au avut si o oarecare finalitate. Deci nu e vorba doar de teorie.ci mai ales de punerea in practica a initiativelor.  Juriul a fost format din sociologi, jurnalisti, psihologi, dintre care se remarca Vintila Mihailescu, antropolog si Tudor Musat, in prezent jurnalist la Digi24.   Premiile acordate au avut si ele denumiri pe masura, cum ar fi: Premiul "Revolutie de manual"acordat Asociatiei Elevilor din Constanta; Premiul "Bucuresti, Bucuresti, oras plin de Vacaresti"acordat cui credeti? Asociatiei Parcul National Vacaresti,  raspuns corect; Premiul ""Rezistenta din pasul Mestecanis" acordat locuitorilor din satele Valea Putnei si Mestecanis.In total 10 premii pentru 10 campanii alese din multe altele, ceea ce mie mi se pare un semn bun. Un inceput timid, dar cu o mare deschidere.Iar Gala se afla la cea de a opta editie.  


Si pentru ca nesimtirea, incompetenta si aroganta guvernului au  scos in strada sase sute de mii de oameni care nu au mai vrut sa taca si sa fie umiliti, spiritul lor de participare, de implicare activa a fost premiat si de CeRe, cu speranta ca acesta nu va fi fost doar de moment! Pentru ca nepasarea, indiferenta, neimplicarea pot sa permita  tragedii cum a fost cea de la Colectiv! Pentru ca nu avem voie sa uitam ca 64 de vieti, de destine au pierit si din cauza noastra! 






















Puteti citi proiectele acestor oameni, dar si mai bine ar fi daca i-ati cunoaste, daca i-ati sustine, dar mai ales daca v-ati uita in jurul vostru sa vedeti ce puteti schimba. Si sa actionati. Si daca ceva nu functioneaza cum trebuie, sa informati, sa avertizati, sa cereti participare. Sa nu va resemnati. Romania nu mai poate fi tara lui "las'ca merge si asa"! Eu m-am saturat de acest experiment, voi nu?

duminică, 12 martie 2017

Sa calatorim in timp cu Irina Procopiu!


Pentru ca odata ce incepi sa citesti jurnalul Irinei Procopiu, de fapt incepi o calatorie. O calatorie minunata in timpuri pe care nu le-ai trait, dar pe care merita sa le cunosti, o incursiune aproape reala  intr-un Bucuresti despre care stii ca era conectat la viata europeana, la adevaratele valori dupa care astazi tanjim, un oras adorat si hulit, european si oriental, clasic si modern, dar mai ales viu. Bine, viu este si astazi, orice s-ar zice, doar valorile sunt cumva incurcate, sper ca tanara generatie sa aiba puterea si vointa de a le readuce in ordinea  normalitatii.
Fiica de general, nascuta in 1873, Irina  a fost educata in spiritul frumosului, al artei si al culturii, a invatat cateva limbi straine, sa cante la pian, sa picteze, si astfel a ajuns sa isi doreasca sa traiasca o viata bogata, o viata deosebita. Si e clar, sper, ca nu ma refer la bogatiile materiale, asta apropo de valorile si principiile care ar trebui sa ne calauzeasca. Si a avut viata pe care a visat-o, iar jurnalul este marturia sa. De la filme la carti, de la concerte la dineuri pretentioase, de la Sinaia la Dobroesti, de la Horezu la Balcic, de la expozitii la spectacole de teatru, sau cum petreceau bucurestenii Revelionul ( cuvantul asta mi-a placut tare mult: de Anul Nou bucurestenii reveionau!), pe toate Irina le-a notat constiincioasa in caietele ei. Cea mai bine reprezentata perioada este cea interbelica, mai precis intre anii 30 si 40, adica perioada care se afla , statistic vorbind, pe primul loc intr-un top al calitatii vietii din Romania.
Prietena buna cu Maruka Cantacuzino si Cella Delavrancea,  a avut parte de auditii fermecatoare ale lui Enescu, atat la evenimente private cat si publice. Pe de alta parte, a fost membra a Asociatiei Muzicale al carei scop era gasirea si promovarea de tinere talente, nu numai prin organizarea de concerte, dar si prin obtinerea unor burse de studii.
O caracteristica ce strabate cartea si pe care azi eu nu prea o mai gasesc era intalnirea de la dejun sau cina si cateodata si la micul dejun! Iata cateva exemple:
"22 august: la dejun familia Gogu si incantatorul Radu Romanescu............La cina, sotii Grodel."
"Sambata, 14 ianuarie: pranzesc la Marguerite Bratianu..........Seara , cinez, impeuna cu George, la Coletta, care e in pat."
"17 aprilie"Dejun la Tabacovici, casa frumoasa si spatioasa, gradina splendida."
Si sigur, erau si dineurile mai mult sau mai putin pretentioase organizate la ambasade,legatii sau chiar la Palatul Regal. Pentru ca Irina Procopiu a fost doamna de onoare a Reginei Maria, slujba pe care a indeplinit-o cu profesionalism, dar mai ales cu o iubire nemarginita fata de aceasta uriasa personalitate ce ne-a fost dat sa o avem. Si dupa ce aceasta a murit, a  tinut in continuare memoria vie a Reginei, organizand diferite actiuni de aducere aminte, colaborand la diferite articole, conferinte, spectacole care ii aduceau un omagiu spiritului si sufletului ei.
Iata aici o schita a unui articol scris de Irina cu ocazia uneia dintre comemorari:


"Regina Maria, Regina florilor


Regina Maria, care dintre noi, la auzul acestor doua cuvinte impreunate, nu tresare, evocand radioasa intruchipare a celei care a fost Regina intre Regine? Regina Maria, careia copiii bolnavi si ranitii ii ziceau "Mama Regina".

Regina Maria de azi nu mi se mai arata decat in vis. Se poate oare ca aceea care a fost atat de strans legata de sufletul poporului nostru sa nu mai planga cu noi durerile noastre, sa nu se mai bucure de bucuriile noastre? Acest lucru este de neinteles. Se poate oare ca primaverile sa revina cu tot farmecul lor inflorit si Regina Maria sa nu se bucure de ele, ca ochii ei albastri atat de vii sa nu tresalte de emotie entuziasta fata de vraja felurita si imbalsamata a florilor? Se poate ca soarele sa rasara si sa apuna fara ca Regina Maria sa tresara la stralucirea ce revarsa asupra lucrurilor celor mai umile?Se poate ca raurile sa-si curga lin apele, fara ca soaptele lor sa fie talmacite de ea? Ca marea sa se razvrateasca, asemeni popoarelor, cand incatusarea limitelor ei i se pare nedreapta, fara ca ea sa le inteleaga? Se poate ca de la cei mai umili pana la cei mai daruiti de soarta, sa nu mai incerce sa vie sa-si gaseasca o mangaiere sau un imbold pe langa adanca si intelegatoarea ei blandete si fermecatorul ei suras? A ramas vie si o simtim printre noi, aceia care am avut marea cinste si fericire de a-i fi aproape.

Dragostea ei pentru flori era atat de mare incat, aflandu-se odata in Iugoslavia si voind sa se intoarca in tara  cat mai curand, raspunse Regelui Alexandru care o intrebase de ce se grabeste atat( caci intre cei doi exista o calda intelegere): "Am o intalnire cu un trandafir".

A murit Regina Maria si pamantul nu s-a cutremurat, fulgerele nu au strabatut cerul intunecat, norii nu s-au lasat in jos sa-si picure lacrimi de sange pe pamantul nostru vaduvit de plecarea ei.Nu, cerul a ramas senin, bland si cald, florile ei iubite au venit sa se ingramadeasca imprejurul ei, nevrand s-o lase sa plece in misterioase si necunoscute departari fara s-o insoteasca. Cea care era punctul luminos catre care se indreptau sufleteste privirile cercetatoare, aparitia ferica de care ne-am bucurat ani de-a randul nu ni se va mai arata niciodata. Acesta este lucrul de care nimeni nu se va putea mangaia vreodata."


Sigur ca nu totul a fost roz in viata Irinei, pentru ca cine are doar roz in viata? Probleme cu facturile la combustibil iarna, cu imprumuturile bancare sau nu, instalatori nepriceputi, chiriasi restanti, ei da, observati? Cam aceleasi cu cele din ziua de azi, doar ca la ea compensarea avea loc imediat, uneori chiar in aceeasi zi, pe principiul: ceva frumos, ceva urat, ceva material, ceva spiritual. Asta cred ca este mesajul principal al jurnalului: putem trece mai usor peste greutati daca reusim sa ne incarcam cat mai des sufletul si spiritul cu frumusete, iubire, toleranta si respect.

Daca vreti vreodata sa o comandati, intrati aici: 

Pagini de jurnal

PS. Multumiri editurii Polirom, care mi-a dat acceptul pentru a transcrie integral articolul Irinei Procopiu, si din nou doamnei Georgeta Filitti(dansei i-am multumit si personal) care a primit caietele Irinei si ni le-a transmis si noua, realizand un pod peste generatii pe care trebuie doar sa-l intretinem cu iubire si respect.