Este un titlu atat de inspirat, incat ar putea deveni brand de tara. Ce sa va zic, Radu Paraschivescu confirma inca odata ca , nu numai ca este conectat la realitatea politica a perioadei tulburi pe care o traversam, dar poate sa ne si transmita, cu ajutorul cuvintelor, gandurile, sentimentele si emotiile care il cuprind, si care sper sa coincida cu cele ale majoritatii dintre noi. Pentru ca important este sa ai atitudine, sa simti ceva, orice, fata de ceea ce se intampla. Sa nu ramai nepasator. Asadar, lansarea ultimei carti a lui Radu Paraschivescu are loc pe 11 aprilie 2019, la libraria Humanitas de la Cismigiu. Invitati, unul si unul: Victor Rebengiuc, Vlad Voiculescu si Bogdan Striblea.Si, bineinteles, publicul, adica voi, cetateni ai acestei tari, ai acestei planete.
Intr-un viitor nu prea indepartat(2054), in care scanarea retinei este si prieten si dusman, in America functioneaza Departamentul de Pre-Crime: cu ajutorul unor pre-cogi, adica sa zicem cei care au abilitatea de a vedea in viitor, crimele sunt preintampinate, previctimele sunt salvate, iar precriminalii sunt arestati inainte de a comite ceva, orice: viol, talharie, omor. Asadar sa ne bucuram, tehnologia ne va salva de gandurile rele, iar lumea va fi perfecta. Doar ca eu nu as vrea sa traiesc in acea lume.
Desi ciocolatiera, personajul principal al cartii, este visata, comandata si fabricata in Franta, la dorinta Adelaidei, ea face istorie in Barcelona, de-a lungul a trei secole.Adelaida este cea de a sasea fiica a Regelui Ludovic al XV-lea, un spirit nelinistit, implicat in politica acelor vremuri, dar in acelasi timp adepta a lucrurilor fine, artizanale, care ies din fabrica de portelan de la Sevres. Si de aici, incepe calatoria ciocolatierei, in secolul 18 ajungand la Marianna, fermecatoarea sotie a lui Fernandes, pe care il ajuta la fabricarea ciocolatei, indragind la fel de mult ca si el aceasta meserie care abia incepea sa prinda contur. In secolul 19, ciocolatiera ajunge la Aurora, o fata in casa nascuta odata cu fiica stapanei, Candida, avand astfel posibilitatea de a beneficia de generozitatea acesteia, ajungand un fel de inger protector , chiar daca slujba pe care o indeplinea era doar aceea de camerista personala. Si iata cum , in secolul 20, obiectul din portelan alb, inscriptionat cu litere albastre, ajunge in posesia Sarei, fiica de ciocolatieri, ea insasi avand o ciocolaterie pe strada Argenteria, in Barcelona zilelor noastre. Ciocolata cu opera, ciocolata cu teatru, ciocolata cu carti, ciocolata cu iubire, ciocolata cu prietenie, sunt doar cateva din legaturile pe care le poate creea aceasta bautura miraculoasa, descoperita de azteci cu mii de ani in urma. Si da, exista o arta de a bea ciocolata, iar cartea este o pledoarie pentru asta.Pentru a ne invata sa recunoastem lucrurile simple care ne pot bucura viata, cum ar fi o ciocolata , o carte, mersul la opera, la o cofetarie sau la o sueta cu prietenii. Cel mai frumos gand din carte, care traieste si in sufletul meu este acesta: "Cartile sunt cea mai buna companie, nu credeti? Cuvintele intelepte, frumoase, pe care le culegem din ele ne fac mai buni. Iata deosebirea dintre unul care a citit si unul care nu a pus niciodata mana pe o carte: primul poate spune ca a scotocit intr-o multime de suflete diferite, in timp ce al doilea nu a iesit niciodata din el insusi, bietul." Va recomand sa scotociti in cat mai multe suflete, nu poti sa stii niciodata cand si unde vei gasi acel ceva care iti poate schimba destinul, care iti poate face acel declic de a urma o cale sau alta, care ar putea sa te duca la o implinire sau alta, sa iti gasesti locul in lume. Sa aveti mereu pofta de ciocolata!
