E o minunatie de muzeu. Si ma refer la povestile fabuloase din jurul lui, la felul in care o casa poate fi construita pentru a spune o poveste. De fapt, foarte multe povesti.
Spre rusinea mea, abia ieri am trecut pragul acestui lacas de cultura, si am fost vrajita de la inceput de atmosfera si de toate lucrurile frumoase aflate in el.Am aflat cum Aman a facut el insusi aceasta casa, incepand cu planurile de arhitectura si terminand cu gradina, cum a incercat sa transmita peste generatii idei si fapte ale poporului roman si nu numai. A fost intr-adevar o figura remarcabila a culturii romanesti, si pacat ca e totusi atat de putin mediatizat si atat de putin cunoscut.
Un lucru foarte interesant pe care l-am aflat tot ieri, de la doamna muzeograf( care, apropo, mie mi s-a parut "omul potrivit la locul potrivit"), a fost acela ca el este cel care a creat prima coroana a regelui Carol I!
Mergeti sa vizitati Muzeul Aman, veti afla lucruri deosebit de interesante si va veti imbogati sufletul si spiritul cu imagini de neuitat!
Eu am sa ma intorc cu siguranta!
duminică, 19 octombrie 2014
duminică, 5 octombrie 2014
sâmbătă, 4 octombrie 2014
Vorba zilei:"Lumea este condusa de cu totul alte personaje decat cele pe care le vad neinitiatii."(Benjamin Disraeli)
Asta apropo de Robert Turcescu, care ar vrea sa faca parte din "alte personaje", dar nu a reusit decat sa se transforme intr-un mascarici jalnic.
sâmbătă, 27 septembrie 2014
duminică, 21 septembrie 2014
Si frunzele........
Si frunzele
Toamna,
Uimite de atata singuratate....
Cad lacrimi
Din ochii copacilor.......
Si iubirile
Toamna
Se inchid in noi
De teama amintirilor.
Atatia munti de flori
Intre noi
Si femei cu copii de mana
Si strazi indepartate
Si vise instelate
Alunecand pe marginea eternitatii.
Atata adevar in iubire,
Atata minciuna in viata
Si mereu toamna
Isi va cladi castele
Din zborul gandurilor noastre.
1987
Toamna,
Uimite de atata singuratate....
Cad lacrimi
Din ochii copacilor.......
Si iubirile
Toamna
Se inchid in noi
De teama amintirilor.
Atatia munti de flori
Intre noi
Si femei cu copii de mana
Si strazi indepartate
Si vise instelate
Alunecand pe marginea eternitatii.
Atata adevar in iubire,
Atata minciuna in viata
Si mereu toamna
Isi va cladi castele
Din zborul gandurilor noastre.
1987
vineri, 8 august 2014
duminică, 8 iunie 2014
De prin tara adunate..........azi de la Cascada Urlatoarea!
La urcare, un copac batran, batran care cred ca a vazut multe la viata lui.
Tot pe drum, pe drum, pe drum..........................................
Natura creatoare 
In sfarsit, la cascada!
In toata splendoarea ei!
La intoarcere, Busteni, un oras ce trebuie neaparat descoperit!joi, 15 mai 2014
vineri, 2 mai 2014
Splendoare si maretie la Castelul Cantacuzino
Pot sa pun fotografii, pot sa scriu despre frumusetea lui, despre trainicia lui,(da, asta e un cuvant care il caracterizeaza, ai impresia ca totul a fost facut acolo pentru a dura etern, pentru a fi vazut de cat mai multe generatii), dar nimic nu se compara cu sentimentul pe care il ai cand il vizitezi.
Cand la intrare, te intampina un arbore genealogic al neamului
Cantacuzinilor pe un perete intreg, si porneste de pe la anul 1100; cand ti se spune ca marmura e de Carrara, veche de 100 de ani; ca pardoseala are aceeasi vechime si e intretinuta aproape perfect; vitraliile sunt atat de mestesugit facute, iar chipurile oamenilor importanti din acest neam te privesc de pe pielea de Cordoba, care a fost pastrata destul de intacta, in ciuda vitregiilor prin care a trecut.
Ce sa mai zic de gradina, elaborata in cele mai mici detalii, cu alei,cu leagane, cu fantani, cu locuri de privit Muntii Bucegi; toate astea te fac sa intelegi ce oameni faceau istorie acum 100 de ani si mai bine, cat de mult iubeau tara si cat isi doreau sa lase generatiilor viitoare ceva cat mai durabil si mai frumos!
Cand la intrare, te intampina un arbore genealogic al neamului
Ce sa mai zic de gradina, elaborata in cele mai mici detalii, cu alei,cu leagane, cu fantani, cu locuri de privit Muntii Bucegi; toate astea te fac sa intelegi ce oameni faceau istorie acum 100 de ani si mai bine, cat de mult iubeau tara si cat isi doreau sa lase generatiilor viitoare ceva cat mai durabil si mai frumos!
duminică, 27 aprilie 2014
Adrian Nour si ale lui "Necuvinte"
Este vorba de un spectacol al companiei de teatru Passepartout Dan Puric, si spun "al lui", pentru ca pe langa faptul ca joaca alaturi de inca trei actori, tot el semneaza regia, scenariul si coloana sonora!
Poate pentru ca a fost prima oara cand am vizionat o asemenea creatie, dupa ce am iesit din sala, am fost pur si simplu minunata, bulversata, cu multe imagini care mi se invarteau in cap, intr-un cuvant:castigata pe vecie de acest fel de a spune atat de multe lucruri, folosindu-te doar de mimica, gesturi, dans, privire, sunete, cantece.......
Sa poti sa transmiti niste mesaje puternice fara sa vorbesti, sa poti sa transmiti niste ganduri, niste sentimente fara sa apelezi la cuvinte, mi s-a parut extraordinar, impactul resimtit a fost mult mai mare decat la multe alte piese, poate cu acelasi mesaj, dar in stil clasic.
Felicitari, Adrian &co., simt ca ai multe "necuvinte" de spus in aceasta tara a vorbelor goale!
Poate pentru ca a fost prima oara cand am vizionat o asemenea creatie, dupa ce am iesit din sala, am fost pur si simplu minunata, bulversata, cu multe imagini care mi se invarteau in cap, intr-un cuvant:castigata pe vecie de acest fel de a spune atat de multe lucruri, folosindu-te doar de mimica, gesturi, dans, privire, sunete, cantece.......
Sa poti sa transmiti niste mesaje puternice fara sa vorbesti, sa poti sa transmiti niste ganduri, niste sentimente fara sa apelezi la cuvinte, mi s-a parut extraordinar, impactul resimtit a fost mult mai mare decat la multe alte piese, poate cu acelasi mesaj, dar in stil clasic.
Felicitari, Adrian &co., simt ca ai multe "necuvinte" de spus in aceasta tara a vorbelor goale!
sâmbătă, 12 aprilie 2014
In memoriam Nichita Stanescu- un poet pentru minte, inima si suflet
"Poem
Spune-mi,daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
Nu-i asa ca ai schiopata putin dupa aceea,
De teama sa nu-mi strivesti sarutul?"
Spune-mi,daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
Nu-i asa ca ai schiopata putin dupa aceea,
De teama sa nu-mi strivesti sarutul?"
Trenul Regal- inca un atu al regalitatii
Cand intri in Trenul Regal, miroase. Miroase a istorie, a trecut. Si ma refer la acel trecut in care oamenii calatoreau cu adevarat de placere cu trenul, la acel trecut in care personalitati ale Romaniei si nu numai se intalneau in saloanele trenului si discutau lucruri importante pentru tara si pentru oamenii ei.
Este intr-adevar fascinant acest tren, vechi de aproape 100 de ani, care insa iti aduce istoria mai aproape si te face sa iti doresti sa experimentezi si tu acele calatorii minunate, din care sa iesi mai bun, mai bogat sufleteste, mai doritor de a schimba ceva in viata ta.
Este intr-adevar fascinant acest tren, vechi de aproape 100 de ani, care insa iti aduce istoria mai aproape si te face sa iti doresti sa experimentezi si tu acele calatorii minunate, din care sa iesi mai bun, mai bogat sufleteste, mai doritor de a schimba ceva in viata ta.
Vorba zilei:"Un intelectual rezolva problemele. Un geniu le evita" Albert Einstein
Este clar ca nu sunt un geniu!
vineri, 28 februarie 2014
Cand va veni...........
Cand va veni primavara
Sa ne impodobim sufletele cu dorinte desarte
Si apoi sa le ascundem in flori
Sau in stele.
Sa ingropam trecutul in urmele pasilor nostri
Si sa lasam noaptea sa ne strabata ca un fluviu ametitor.
Din rasaritul soarelui sa ne facem bratari
Pe care sa le agatam la gatul eternitatii.
Sa ne pierdem si sa ne regasim
In frunze, in cuvinte
Si in roua diminetii.
Sa alungam toate padurile care ne despart
Si sa cantam nebunia tineretii.
Din fibrele nevazute ale amagirii, sa ne cladim iubirea
Si sa fugim cu ea dincolo de poarta deschisa a nemarginirii.
1987
Sa ne impodobim sufletele cu dorinte desarte
Si apoi sa le ascundem in flori
Sau in stele.
Sa ingropam trecutul in urmele pasilor nostri
Si sa lasam noaptea sa ne strabata ca un fluviu ametitor.
Din rasaritul soarelui sa ne facem bratari
Pe care sa le agatam la gatul eternitatii.
Sa ne pierdem si sa ne regasim
In frunze, in cuvinte
Si in roua diminetii.
Sa alungam toate padurile care ne despart
Si sa cantam nebunia tineretii.
Din fibrele nevazute ale amagirii, sa ne cladim iubirea
Si sa fugim cu ea dincolo de poarta deschisa a nemarginirii.
1987
Despre Romania, cu sinceritate
Spre deosebire de "Fata cu cercel de perla", carte pe care eu am imprumutat-o mamei mele, aici drumul a fost invers: mama mea, stiind cat sunt de interesata si de pasionata de Bucurestiul vechi si de istoria prea putin cunoscuta a acestei tari si a acestui oras, prea putin iubit, mi-a adus aceasta carte document:"Memoria frunzelor moarte" de Marie-Helene Fabra Bratianu.
Mi-a dat-o si mi-a spus: "Citeste-o, o sa iti placa, evoca intr-un mod deosebit de placut pe acesti mari oameni ai Romaniei, bunicii autoarei, Elena si Gheorghe Bratianu."
Desi Marie-Helene nu s-a nascut in Romania(dar nici regele Carol I nu se nascuse in Romania), si nu stie nici macar romaneste, dupa cum ea insasi recunoaste, este uimitor cum reuseste sa redea intr-un mod absolut unic spiritul si atmosfera de la sfarsitul sec. 19 si inceputul sec.20, perioada poate cea mai luminoasa din istoria recenta a tarii noastre greu incercate.
In acest sens, povestirea se desfasoara pe doua planuri, unul ce reinvie amintirile bunicii ei, Elena Bratianu, amintiri gasite intr-un manuscris uitat, si unul care descrie intamplari prin care trece chiar autoarea, la sfarsitul sec. 20, intr-o Romanie care nu reuseste sa-si gaseasca inca drumul.
Pe masura ce citeste manuscrisul, Marie-Helene incepe sa inteleaga de ce aceasta mica dar fermecatoare tarisoara a fascinat si pasionat atatia oameni, de ce bunicii ei au crezut, au facut si au indurat atat de multe pentru ea.
Eu am iubit Romania dintotdeauna, dar citind aceasta carte, am fost pur si simplu impresionata de prezentarea facuta de catre Marie-Helene, precum si de incercarea autoarei de a cunoaste locurile din care se trag bunicii ei, iar aceasta incercare s-a dovedit a fi benefica, ata pentru ea, cat si pentru noi, romanii.
Da, merita felicitari pentru obiectivitatea, pentru sinceritatea de care da dovada si pentru faptul ca si-a facut datoria fata de romani, dupa cum spune chiar ea in finalul cartii, prin aducerea la lumina a acestor memorii.
Dupa ce am terminat cartea, am fost atat de placut surprinsa, incat am vrut sa ii multumesc personal.Am cautat-o pe Facebook, normal, am si gasit-o, dar inca nu i-am scris. Sper ca intr-o zi sa o fac, pentru ca merita multumirile noastre!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)