Despre Romania, cu sinceritate

Spre deosebire de "Fata cu cercel de perla", carte pe care eu am imprumutat-o mamei mele, aici drumul a fost invers: mama mea, stiind cat sunt de interesata si de pasionata de Bucurestiul vechi si de istoria prea putin cunoscuta a acestei tari si a acestui oras, prea putin iubit, mi-a adus aceasta carte document:"Memoria frunzelor moarte" de Marie-Helene Fabra Bratianu. Mi-a dat-o si mi-a spus: "Citeste-o, o sa iti placa, evoca intr-un mod deosebit de placut pe acesti mari oameni ai Romaniei, bunicii autoarei, Elena si Gheorghe Bratianu." Desi Marie-Helene nu s-a nascut in Romania(dar nici regele Carol I nu se nascuse in Romania), si nu stie nici macar romaneste, dupa cum ea insasi recunoaste, este uimitor cum reuseste sa redea intr-un mod absolut unic spiritul si atmosfera de la sfarsitul sec. 19 si inceputul sec.20, perioada poate cea mai luminoasa din istoria recenta a tarii noastre greu incercate. In acest sens, povestirea se desfasoara pe doua planuri, unul ce reinvie amintirile bunicii ei, Elena Bratianu, amintiri gasite intr-un manuscris uitat, si unul care descrie intamplari prin care trece chiar autoarea, la sfarsitul sec. 20, intr-o Romanie care nu reuseste sa-si gaseasca inca drumul. Pe masura ce citeste manuscrisul, Marie-Helene incepe sa inteleaga de ce aceasta mica dar fermecatoare tarisoara a fascinat si pasionat atatia oameni, de ce bunicii ei au crezut, au facut si au indurat atat de multe pentru ea. Eu am iubit Romania dintotdeauna, dar citind aceasta carte, am fost pur si simplu impresionata de prezentarea facuta de catre Marie-Helene, precum si de incercarea autoarei de a cunoaste locurile din care se trag bunicii ei, iar aceasta incercare s-a dovedit a fi benefica, ata pentru ea, cat si pentru noi, romanii. Da, merita felicitari pentru obiectivitatea, pentru sinceritatea de care da dovada si pentru faptul ca si-a facut datoria fata de romani, dupa cum spune chiar ea in finalul cartii, prin aducerea la lumina a acestor memorii. Dupa ce am terminat cartea, am fost atat de placut surprinsa, incat am vrut sa ii multumesc personal.Am cautat-o pe Facebook, normal, am si gasit-o, dar inca nu i-am scris. Sper ca intr-o zi sa o fac, pentru ca merita multumirile noastre!