Toamna,
Uimite de atata singuratate....
Cad lacrimi
Din ochii copacilor.......
Si iubirile
Toamna
Se inchid in noi
De teama amintirilor.
Atatia munti de flori
Intre noi
Si femei cu copii de mana
Si strazi indepartate
Si vise instelate
Alunecand pe marginea eternitatii.
Atata adevar in iubire,
Atata minciuna in viata
Si mereu toamna
Isi va cladi castele
Din zborul gandurilor noastre.
1987
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu