CUGETARI CENTENARE

"Unii oameni nu se gandesc la vorba ce spun; altii se gandesc pana o spun; putini se gandesc mult timp dupa ce au spus-o: folosul cel mai mare il trag acestia."

                                            NICOLAE IORGA

Despre credinta unui greco-catolic in Romania ortodoxa

 "Cardinalul" este un film despre putere. Despre puterea credintei, despre puterea unor idealuri care sa te calauzeasca in viata pana dincolo de ea. Credinta mea nu e atat de puternica, eu am mereu indoieli. Poate de aceea, am plans aproape in tot timpul vizionarii filmului, evocarea acestor oameni cu un caracter aparte, de o blandete impunatoare si de un patriotism atat de curat m-a emotionat profund si mi-a transmis pana in strafunduri dragostea lor de Romania si de cei ce o locuiau odinioara.

Puteti sa mergeti si sa plangeti fara nicio grija la cinema Europa, nu cred ca am fost zece oameni in sala.

Nichita din noi

"Dintr-un om pot fi ucise numai cuvintele stiute de el,

Dintr-o piatra nu se poate ucide nimic,

Dintr-un cais numai cateva caise.

Luptatorule, iti zic, dintr-un om nu pot fi ucise decat cuvintele stiute de el!"

NICHITA STANESCU

Un reper moral

O carte cutremurator de intunecata si de senina, in acelasi timp. Intunecata, atunci cand este vorba despre ororile indurate in inchisori, senina atunci cand e vorba despre valorile umane inradacinate atat de adanc in fiinta ei, a Elisabetei Rizea, astfel incat spiritul ei nu poate fi doborat de nicio amenintare, nici macar de cea cu moartea. Si culmea, ce credeti ca face aceasta femeie, dupa ce este eliberata prima oara? Ei bine, participa la aceleasi activitati, de sustinere a grupului de partizani din Nucsoara, fiind in scurt timp inchisa din nou. Probabil ca multi dintre noi am spune ca e vorba de inconstienta, dar eu cred ca e vorba de chestiile alea carora in prezent li se acorda o minima importanta, dar pe care mai demult le gaseai in piepturile multor romani: patriotism, adevar, respect pentru munca, credinta in Dumnezeu si in adevarata libertate, cea pentru care merita sa mori. Da, exact asa cum au crezut si ai nostri tineri in '89. Si da, povestea Elisabetei Rizea ar trebui introdusa in manualele de istorie, lar la casa ei ar trebui organizate pelerinaje, pentru ca acesti oameni au trait chiar aici, printre noi.

Sonia ridica mana. Sau nu?

Iata o carte pe care nu am putut-o lasa din mana, iar spre sfarsit aproape ca imi doream sa nu se mai termine. Am rezonat cu Sonia de la prima la ultima pagina. Cu indoielile ei, cu visele ei, cu sperantele ei.Pe Lavinia Braniste am auzit-o prima data vorbind despre carte, la Radio Romania Cultural, intr-o seara, in masina, iar subiectul mi-a acaparat imediat atentia: o bloggerita este contactata de un regizor sa scrie un scenariu despre relatia dintre Zoe Ceausescu si mama ei, Elena. Mi-am notat imediat cartea pe lista de achizitionat si am descoperit un talent urias si o usurinta a comunicarii pe care mi-as fi dorit sa o am si eu. Titlul vine de la o fraza care suna cam asa:".....Sonia ridica mana, dar nu o ridica prea tare.......". Sonia vrea sa traiasca, dar nu stie cum. Sonia vrea sa descopere adevarul, dar nu stie daca acesta ii va fi de ajutor la ceva. Sonia vrea sa inteleaga relatia pe care ar fi putut-o avea cu tatal ei, dar nu poate sa treaca dincolo de anumite prejudecati.
Incercati si voi sa o cititi, poate veti rezona, poate nu, dar sigur cateva intrebari tot va vor ramane de pus dupa aceea. Voua sau altora din jurul vostru.

Lectura placuta.

Jurnalul Denisei: 5 motive ca sa (nu) mergi la vot

Jurnalul Denisei: 5 motive ca sa (nu) mergi la vot: Dintotdeauna mi s-a parut ca e important sa votezi. Sa poti sa iti exprimi optiunea, chiar daca nu e cea castigatoare. Sa crezi ca , prin mi...

La Gomera

Deci, un politist corupt lucreaza la cazul unui traficant de droguri. Se indragosteste de iubita acestuia, pe care incearca sa i-o fure, isi pune mama sa minta, incearca sa corupa si pe altii din sistem, incearca si chiar reuseste sa puna mana pe banii traficantului.Acestea sunt faptele. Acum ideile: oricine poate fi cumparat, doar limitele sunt diferite; orice om poate minti din iubire; in lupta dintre bine si rau, de mai multe ori castiga raul; poti trai foarte bine la limita de jos a demnitatii umane. Nu, nu am gasit nicio idee pozitiva in filmul asta, poate la a doua vizionare. Pentru ca este foarte bine realizat, este jucat exceptional si sunt convinsa ca mai are multe mesaje pe care nu le-am descifrat inca. Neaparat recomand vizionarea intr-o sala de cinematograf, pentru ca merita!

Cu bicicleta pe drumurile memoriei!

Eu m-am delectat, pur si simplu, citind jurnalul de biciclist al lui Codrut Constantinescu. Este vorba de o perioada de 7 ani, intre 2010 si 2017, in care insemnarile sunt grupate pe capitole, dar intr-o ordine absolut aleatorie. Ganduri, idei, fapte, stiri din acea vreme(sau din acele vremuri), sunt redate uneori cu bucurie, alteori cu tristete, dar niciodata cu incrancenare. Aproape din toate experientele traite a incercat sa ia si partea buna, sa vada si partea pozitiva, de aceea textul curge atat de frumos la vale, precum apa Prahovei printre muntii si dealurile care o strajuiesc. De ce sa tii un jurnal? Doar ca sa ramana ceva despre tine si peste 50 de ani, sa zicem? Da, dar si ca o marturie a unor timpuri, care ar putea fi de folos in descifrarea trecutului de catre generatiile viitoare. De ce sa citesti un jurnal? Pentru motivul aratat mai inainte, dar si pentru a avea contact cu mai multe viziuni, cu mai multe opinii despre ce se intampla intr-o societate la un moment dat, pentru a intra in mintea cat mai multor oameni si a experimenta cat mai multe trairi.

"Disperarea de a trai in Romania", "Chestii profunde", "Cu bicicleta pe dealurile mele", iata doar cateva dintre titlurile capitolelor ce alcatuiesc jurnalul, care sper sa va trezeasca atentia.

Daca nu, atunci uitati aici citatul meu preferat din carte:

"3 februarie 2017

Ma gandeam ce misto trebuie sa fie sa traiesti intr-o tara plictisitoare, in care sa mergi la munca, sa te intorci de la munca, sa-ti faci cumparaturile seara, sa nu te injure nimeni in trafic, sa dai drumul la televizor iar la Jurnal sa auzi cum s-a lansat o carte si guvernul regional/cantonal intentioneaza sa convoace un referendum local pentru ca ar dori sa largeasca o sosea sau sa mareasca un parc, in care iti dai intalnire cu sotia/prietena la restaurant, pentru un pranz de lucru, iar vineri seara te intalnesti cu prietenii la pubul din cartier, pentru patru-cinci pint-uri, .......iar in vacanta te duci putin in Corfu sau in Sicilia.. Facand toate astea, stiind ca nimeni nu iti va fura tara intre timp sau rostul tau in ea(monumentele din fiecare orasel dovedesc ca stramosii tai au murit pentru ea), iar daca un politician este prins ca merge la amanta pe banii publici, isi da urgent demisia si nu se mai aude niciodata de el. Ma gandeam ce misto este sa traiesti intr-o tara plictisitoare."