Eu pot sa spun ca, pentru mine, a fost o revolutie, in sensul ca inauntrul meu s-a schimbat ceva irevocabil in acele zile; ce am trait nu poate fi exprimat in cuvinte, dar e clar ca din decembrie '89 am privit multe lucruri din jur cu totul altfel.
Ce s-a intamplat de fapt, cred ca tot Silviu Brucan (acest personaj cu un simt al umorului atat de negru), a reusit sa formuleze foarte direct:"Da, a fost o revolutie, o explozie populara; a venit revolutia cu trenul, dar in gara eram noi si am preluat trenul, pentru ca noi stiam mersul trenurilor!"(deci, am auzit asta acum cateva ore, in cadrul unui documentar de la TVR).Ce poate fi mai cinic de-atat? Si care noi?
Si apropo, nu m-am gandit niciodata la vreun certificat de revolutionar(cum bine ziceau Dinescu si Caramitru deunazi, la o emisiune tot la TVR) care sa ateste ca am trait revolutia pe viu, pur si simplu pentru ca asa ceva nu se dovedeste cu acte, ci cu inima si sufletul si constiinta pe care le oferi fara sa astepti ceva in schimb.
Si nu numai ca am fost la revolutie, dar apoi am si "golanit" cateva luni pe la Universitate, descoperind de fapt ce inseamna democratia, libertatea, puterea cuvantului si a muzicii si faptul ca "daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine", asa cum spunea Gandhi.
Iar pentru cei care regreta, sincer sau nu, perioada dinainte de '89, iata cateva ganduri de adolescenta care "traia" in tara numita Romania:
Balada pentru oamenii secolului XX
Oamenii tristi
se plimba pe strazi
Pierdute in intuneric,
Ca sa uite adevarul.
Treci pe langa un magazin
Si vezi o coada imensa.
De ce nu se mai face lumina?
Tara mea, mangaiata de mare,
Plangi?
Sufletul tau, ranit,
Nu stie unde sa se mai ascunda
De atat frig.
De ce nu mai apare soarele?
Cu lacrimi in ochi
Pasarile te parasesc
Lasand in urma
Cerul pustiu si intunecat,
Plin de suferintele celor multi.
Zambetul tau,
O infricosatoare grimasa,
Pe care numai cei ce sunt nimic
Mai pot sa-l ia drept aprobare.
Sa traiesti acum
Nu inseamna decat
Sa te-ntorci in trecut
Si sa lasi timpul
Sa cada peste tine.
De ce au murit sperantele?
iulie 1986
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu