Care e drumul tau catre libertate?

Cartea este uimitoare , dar nu prin frumusete, ci prin dezvaluirea unor adevaruri atat de crude, ca pot parea ireale. Regimul din Coreea de Nord in anii 2000 ne arata cum am fi trait si noi, mai mult ca sigur, daca am fi fost izolati: nu ai voie sa gandesti, cineva iti spune ce trebuie sa faci, unde sa locuiesti, unde sa muncesti, in manuale inveti doar despre conducatorul iubit, asta in timp ce ingheti de frig si mori de foame, ascultand la radio despre realizarile tarii. Hai ca vi se pare cunoscut, nu? Si da, initial, Yeonmi a plecat de foame din Coreea de Nord, a ajuns in China, unde a fost traficata de diferite grupuri, apoi a ajuns in Mongolia, unde a intrat in contact cu misionarii, pentru ca, in final, sa ajunga in Coreea de Sud, unde sa fie considerata om. Si unde s-a intalnit cu libertatea, cu educatia si cu speranta. Dar si cu dorinta de a -i ajuta pe cei ramasi inca sub dictatura lui Kim Jong Un si de a milita pentru drepturile lor.<br />Cartea are multe mesaje, dar mie cel mai frumos mi s-a parut acesta:"Citind, invatam ce inseamna sa fii viu, sa fii om."<br />Si nu, nu este o carte pe care s-o citesti de placere. Este o carte pe care trebuie sa o citesti ca sa te consideri norocos ca nu te-ai nascut acolo.

Romania Regelui Mihai!

"Am servit natiunea romana de-a lungul unei vieti lungi si pline de evenimente, unele fericite si multe nefericite. Dupa 84 de ani de cand am devenit Rege, pot spune fara ezitare natiunii romane: cele mai importante lucurui de dobandit, dupa libertate si democratie, sunt identitatea si demnitatea.
Sta doar in puterea noastra sa facem tara statornica, prospera  si admirata in lume.
Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!"

                                   Regele Mihai,
              discursul Majestatii Sale in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, 25 octombrie 2011

Revolutie, revolta, schimbare, confiscare, lovitura de stat sau doar inlocuire?

Eu pot sa spun ca,  pentru mine,  a fost o revolutie, in sensul ca inauntrul meu s-a schimbat ceva irevocabil in acele zile; ce am trait nu poate fi exprimat in cuvinte, dar e clar ca din decembrie '89 am privit multe lucruri din jur cu totul altfel.
Ce s-a intamplat de fapt, cred ca tot Silviu Brucan (acest personaj cu un simt al umorului atat de negru), a reusit sa formuleze foarte direct:"Da, a fost o revolutie, o explozie populara; a venit revolutia cu trenul, dar in gara eram noi si am preluat trenul, pentru ca noi stiam mersul trenurilor!"(deci, am auzit asta acum cateva ore, in cadrul unui documentar de la TVR).Ce poate fi mai cinic de-atat? Si care noi?
Si apropo, nu m-am gandit niciodata la vreun certificat de revolutionar(cum bine ziceau Dinescu si Caramitru deunazi, la o emisiune tot la TVR) care sa ateste ca am trait revolutia pe viu, pur si simplu pentru ca asa ceva nu se dovedeste cu acte, ci cu inima si sufletul si constiinta pe care le oferi fara sa astepti ceva in schimb.
Si nu numai ca am fost la revolutie, dar apoi am si "golanit"  cateva luni pe la Universitate, descoperind de fapt ce inseamna democratia, libertatea, puterea cuvantului si a muzicii si faptul ca "daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine", asa cum spunea Gandhi.
Iar pentru cei care regreta, sincer sau nu, perioada dinainte de '89, iata cateva ganduri de adolescenta care "traia" in tara numita Romania:

Balada pentru oamenii secolului XX

Oamenii tristi
se plimba pe strazi
Pierdute in intuneric,
Ca sa uite adevarul.
Treci pe langa un magazin
Si vezi o coada imensa.
De ce nu se mai face lumina?
Tara mea, mangaiata de mare,
Plangi?
Sufletul tau, ranit,
Nu stie unde sa se mai ascunda
De atat frig.
De ce nu mai apare soarele?
Cu lacrimi in ochi
Pasarile te parasesc
Lasand in urma
Cerul pustiu si intunecat,
Plin de suferintele celor multi.
Zambetul tau,
O infricosatoare grimasa,
Pe care numai cei ce sunt nimic
Mai pot sa-l ia drept aprobare.
Sa traiesti acum
Nu inseamna decat
Sa te-ntorci in trecut
Si sa lasi timpul
Sa cada peste tine.
De ce au murit sperantele?

iulie 1986