Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 mai 2019

5 motive ca sa (nu) mergi la vot

Dintotdeauna mi s-a parut ca e important sa votezi. Sa poti sa iti exprimi optiunea, chiar daca nu e cea castigatoare. Sa crezi ca , prin micul tau gest, cumulat cu al multora ca tine, se poate schimba ceva, in lume, in societate, in comunitate.Nu se voteaza de cand lumea. La inceputuri, cei mai destepti hotarau pentru cei mai putin destepti. Sau, cei mai puternici hotarau pentru cei mai slabi. Sau cei mai bogati pentru cei mai saraci. Au fost tot felul de oranduiri in care votul era doar apanajul unora. Abia pe la inceputul secolului XX,  acesta a fost declarat universal si , astfel, democratia a devenit o realitate.Iar la noi, in Romania, femeile au putut vota abia dupa cel de-al doilea razboi mondial!!!
Deci, nu demult, oamenii erau nemultumiti ca nu puteau vota, iar acum, cand se poate, multi ignora acest drept sau chiar refuza cu inversunare sa si-l exercite.
foto de aici
https://www.facebook.com/voteaza.conteaza/





De aceea, m-am gandit la cinci motive ca sa mergeti la vot, in caz ca nu le aveti deja pe ale voastre:


1.pentru ca e un drept al tau, pe care ti-l poti exercita doar de cateva ori in viata;

2.pentru ca stii foarte bine cine vrei sa te reprezinte la nivel european si vrei sa il sustii;

3. pentru ca votul este aportul tau la comunitate;

4.pentru ca te intereseaza ceea ce se intampla in societate, nu doar in mica ta lume;

5.pentru ca poti sa iti asumi si esecul si sa speri ca, data viitoare poate va iesi asa cum vei dori.

Si, pentru ca nu vom merge toti la vot, e imposibil, asa ceva se poate intampla doar intr-o dictatura, va dau si cinci motive cu care sa va asumati neparticiparea la alegeri, oricare ar fi ele:

1.nu am cu cine sa votez;

2.nu ma intereseaza ce se intampla dincolo de gardul meu;

3.asa  pot sa  ma plang oricui  ca nu se face nimic;

4.asa pot sa dau vina pe altii pentru rezultat;

5.de fapt, nu iese niciodata cine vreau eu, e o conspiratie la mijloc.

Asadar, E.U. Yes la Vot, voi?



duminică, 31 martie 2019

"In lume nu-s mai multe Romanii/Planetei noastre asta i-ar lipsi."

Este un titlu atat de inspirat, incat ar putea deveni brand de tara. Ce sa va zic, Radu Paraschivescu confirma inca odata ca , nu numai ca este conectat la realitatea politica a perioadei tulburi pe care o traversam, dar poate sa ne si transmita, cu ajutorul cuvintelor, gandurile, sentimentele si emotiile care il cuprind, si care sper sa coincida cu cele ale majoritatii dintre noi. Pentru ca important este sa ai atitudine, sa simti ceva, orice, fata de ceea ce se intampla. Sa nu ramai nepasator.
Asadar, lansarea ultimei carti a lui Radu Paraschivescu are loc pe 11 aprilie 2019, la libraria Humanitas de la Cismigiu. Invitati, unul si unul: Victor Rebengiuc, Vlad Voiculescu si Bogdan Striblea.Si, bineinteles, publicul, adica voi, cetateni ai acestei tari, ai acestei planete.

duminică, 29 iulie 2018

Romania-Anglia 1-0

Deci, o englezoaica care s-a plimbat in multe locuri prin lume, a ales sa se stabileasca in satul Magura, judetul Brasov, Transilvania, Romania! Pentru ca, probabil, trebuie sa calatoresti mult ca sa poti vedea cu adevarat frumusetea si magia acestei tari. Ceea ce le doresc cat mai multor romani. Si bineinteles, le doresc sa citeasca si cartea, o adevarata incursiune in realitatea dar si in traditiile, povestile si legendele care sunt sarea si piperul acestui taram!


O puteti urmari aici pe  Arabella McIntyre Brown .



luni, 18 decembrie 2017

Povesti la Caru'cu bere

Daca nu ati fost inca in mansarda proaspat renovata de la Caru'cu bere, puteti sa o faceti chiar asta seara, participand la acest eveniment despre lumea automobilistica de altadata.

Detalii aici : L'auto, mon amour!


joi, 14 decembrie 2017

Citeste si da mai departe!


Discursul Regelui Mihai în Parlamentul României în 25.10.2011.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.
Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice:micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.
Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Națională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.
Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna:vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.
Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii.
A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.
Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:
Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.
Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Mihai R

preluare de pe Historia

marți, 5 decembrie 2017

Cum sa fii fericit in Romania

Eh, cum?Ce, nu poti sa fii fericit intr-o tara nefericita? Intr-o tara in care delatiunea, minciuna si incompetenta sunt la conducere?Ba cica se poate. Nu una, ci 17 personalitati, de la Liiceanu la Monica Pillat sau de la Andrei Plesu la Clotilde Armand ne introduc in fericirea lor, mai mica sau mai mare, in acest volum coordonat de Oana Barna si tiparit la Humanitas.Volum al carui titlu, nu stiu daca ati observat, dar nu este cu semnul intrebarii, ci este pur si simplu o constatare. Nu, fericirile nu sunt toate la fel, slava Domnului, pot fi gasite in tine sau in afara ta, nu dureaza prea mult, dar cu toate astea e bine sa le gasesti cat mai des si sa le traiesti cat mai intens. De exemplu, pentru unii fericirea inseamna sa mearga cu trenul, pentru altii sa se plimbe pe strazi si sa priveasca arhitectura caselor,sau sa citeasca mult si bine, sau sa se uite la rasaritul de soare.Pe tine ce te face fericit? 
Personal, cel mai bine am rezonat cu Tatiana Niculescu, desi nu sunt chiar o cititoare fidela a scrierilor sale.Dar in aceasta carte chiar m-a nimerit, iata cateva definitii cu care sunt suta la suta de acord: "Fericirea este....sa te fi nascut din dragoste, daca se poate, si nu din intamplare, sau, in orice caz, pentru tine si nu pentru planurile de batranete ale parintilor........la trei ani sa nu ti se dea pe mana un smartphone, ca adultii sa isi poata vedea de treburile lor. Cineva, oricine, sa iti spuna povesti si sa te ocroteasca de spaimele noptii. Sa nu te convinga niciodata cei care spun ca nu mai e la moda sa citesti. Sa mergi mai degraba in contra curentului decat sa te pierzi in turma." Si as mai adauga eu: cauta neaparat fericirea de a face ceea ce iti place, iar  daca asta te va ajuta sa si traiesti, atunci vei avea si mai multe motive de a fi fericit. Chiar aici, in Romania!

duminică, 2 aprilie 2017

"Tara pe care o iubesc"si eu!

Tara pe care o iubeste Regina Maria este tara pe care o iubesc si eu.Este tara pentru care multi au luptat, unii chiar au murit, altii doar au muncit cu profesionalism oriunde s-au aflat, fara ca asta sa le stirbeasca din glorie. Este tara pe care, asa cum zicea Majestatea Sa Regele Mihai, am imprumutat-o de la copiii nostri, deci trebuie sa avem grija de viitorul ei.
Cartea pe care Maria a scris-o la indemnul lui Nicolae Iorga, cunoscut si ca sfatuitorul regilor, ne plimba de la Iasi la Dunare, de la Ramnicu Valcea la Balcic, de la Comana la Sinaia cu o usurinta demna de talentul scriitoricesc al  Reginei noastre. Asa cum marturiseste chiar ea, aceste memorii din exilul impus in propria tara, in vara anului 1917, erau dedicate soldatilor care luptau pe front, pentru ca ei sa simta ca nu sunt singuri, ca iubirea lor fata de pamantul romanesc este recunoscuta si sprijinita de Regina si ca frumusetea acestor meleaguri, a obiceiurilor si a traditiilor merita pastrate chiar cu pretul sacrificiului suprem.Pe vremea aceea, toate capitolele din carte erau tiparite in ziarele cele mai importante, pentru a ajunge si in catunele indepartate, si in sufletele a cat mai multor oameni. Conteaza sa stii ca cineva, dar mai cu seama uimitoarea Regina Maria se gandea la fiecare locuitor al tarii, pe care vroia  sa il sprijine macar moral in acele vremuri triste, de deznadejde si suferinta.  Si pentru ca razboiul s-a terminat cu o victorie, poate ca putin a contat si gandul ei cel bun, strans in aceasta lucrare emotionanta.Bine, nu a fost doar gandul, Regina Maria a si  actionat impreuna cu Regele Ferdinand la infaptuirea Marii Uniri, un vis devenit realitate pe care il descrie in ultimele capitole.
Aveti cumva aceasta impresie si astazi? Ca cineva dintre conducatorii tarii s-ar gandi la voi? Ca vor sa duca Romania mai departe? Eu nu.


Din loc in loc, veti gasi in carte desenele Elisabetei, fiica Reginei Maria si viitoare Regina a Greciei!

joi, 1 decembrie 2016

Cei trei regi fauritori ai Romaniei!

Capitolele din cartea "Cei trei regi", scrisa de Cezar Petrescu si aparuta in 1935, deci chiar in perioada de maxima dezvoltare economica, sociala, culturala a Romaniei, se numesc chiar asa:
Carol I- Fauritorul Regatului; Ferdinand I- Fauritorul Romaniei Mari; Maria Sa Carol al II-lea- Fauritorul Romaniei vesnice. Si chiar asa a fost. Nu stiu daca mai pot exista indoieli cu privire la aceste lucruri. Nu stiu cine ar putea sa zica, cu argumente bineinteles, ca statul roman modern nu a fost creat, intarit si dezvoltat de Carol I.Nu stiu cine ar putea sa zica ca nu Ferdinand si Maria au fost cei care au infaptuit Romania Mare, adica unirea tuturor romanilor de-un neam si de-un sange intre aceleasi granite. Si nu stiu cine ar putea sa zica, desi aici sunt mult mai multe voci, ca nu Carol al II-lea a dat Romaniei Mari o directie europeana in economie dar mai ales in cultura. Uitati-va in jur, oriunde v-ati afla in tara asta, si enumerati cladirile pe care le vedeti: in afara de blocurile gri create special pentru a ne depersonaliza, 90% din ele sunt construite in perioada acestor trei regi! Si asta e doar ceea ce se poate vedea, nu mai socotim aici realizarile in educatie, in cercetare, in arta, muzica, teatru, si continuati voi cu ce domenii vreti. In toate veti gasi o crestere, o dezvoltare, o aliniere la societatea europeana si universala, asa cum ne-o dorim si in prezent. 
Cartea lui Cezar Petrescu este un omagiu la cald adus acestei dinastii, da, straine ca sange, dar mai romanesti la suflet decat multi, multi dintre noi. Descrierile episoadelor ce alcatuiesc domnia primului Rege al Romaniei, cum ar fi venirea  lui in tara, primirea ce i s-a facut  la Bucuresti, pregatirea armatei si a razboiului de independenta, declararea Regatului , sunt de o intensitate extraordinara si de o gradare uluitoare. 
"Dar din tronul sau, de sub coroana rece de otel, Maria Sa Regele Carol I al Romaniei, privea peste oameni si capete, dincolo de timp. Isi implinise o datorie. Se deschideau altele inainte. Sarbatorile si inaltarile trec ca apa raului, grijile raman locului ca piatra." Asa se termina primul capitol, asa se termina viata lui Carol I, in 1914, dupa 48 de ani de domnie glorioasa, dupa 48 de ani in care acest Rege a stiut sa isi faca datoria mai presus de toate.
A urmat Regele Ferdinand, care si-a inteles menirea inca dinainte de a fi rege, si care a stiut ce urma sa vina pentru poporul sau: "Se stia ca Regele Ferdinand va trage sabia. Ca inima il duce alaturi cu poporul sau, nu alaturi de imparatiile Europei de mijloc, asa cum mai nadajduiau , din ce in ce mai slab, solii Kaiserului......Pricepusera in sfarsit ca tara are un Rege mare."  Un rege care a marit tara, a dat pamant celor care au luptat in razboi, in timpul caruia a fost adoptata poate cea mai moderna constitutie din lume la acea data. 
Si iata ca vremea Regelui Carol al II-lea a sosit. "Pribegia de mai bine de patru ani, departe de poporul in mijlocul caruia m-am nascut si am fost crescut, a fost silita de unii , care prin vorbele lor au indurerat sufletul Marelui vostru Rege si scumpul meu Parinte"."Pasesc astazi cu sufletul inaltat in mijlocul poporului Meu si cu o inima in care s-a sters cea din urma umbra de mahnire, chiar fata de aceia care au incercat prin fapta lor nechibzuita sa rupa legatura nesfaramata dintre Mine si tot ce este romanesc." Da, poate ca nu a luat intotdeauna deciziile asteptate, poate a fost prea sentimental , poate si un pic egoist pe alocuri, dar a iubit Romania din adancul cel mai adanc al sufletului sau, iar deschiderea catre cultura  si educatia de care vroia sa beneficieze cat mai multe categorii de oameni si clase sociale este ilustrata prin infiintarea de camine culturale la sate, de biblioteci, de edituri, de fundatii culturale. Pentru ca fara educatie, fara cultura, orice popor poate fi manipulat usor si se poate pierde pe sine, pierzandu-si astfel traditia, limba si in cele din urma patria!
La multi ani Romanie atat de iubita de cei trei regi!
Coperta dupa un desen de Lena Constante

Nota: Cezar Petrescu s-a nascut la 1 decembrie 1892!



miercuri, 14 septembrie 2016

joi, 2 iunie 2016

Povestea unei placinte!

Sau cum poate incepe schimbarea chiar cu tine. Adica cu mine. Adica ati inteles, da?
Nu am cumparat in viata mea spanac din piata. Sau de oriunde. Numai cand auzeam cuvantul spanac, vedeam in fata ochilor doar sacose intregi cu frunze verzi, care trebuiau spalate in 4-5 ape cel putin!, apoi oparite, apoi fierte, apoi gatite. Poftim? Atatea operatiuni pentru ca dintr-o sacosa plina sa iasa cu chiu cu vai, vreo 2-3 portii? Mda, asta e.. Deci, nu, nu cumparam. De mancat, insa, am mancat de cateva ori clasicul fel: "spanac cu ochiuri"si .....cam atat.
Mult dupa '89, mai precis dupa anii 2000, am descoperit spanacul congelat, gata tocat, il pui putin la fiert si poti sa te simti  in rand cu lumea.Iar acum, sa revenim in prezent. De fapt, sa revenim la 2015, anul cand am descoperit ASAT( uite aici am scris despre asta Bucatarie urbana), pe scurt, o asociatie ce sustine agricultura romaneasca pentru comunitate. Elena si Irinel, tinerii din Buzau la care eu sunt abonata, aduc primavara o multime de "frunze"de o multitudine de culori si nuante: spanac, stevie, leurda, loboda, salata, o nebunie, nu alta!
Anul trecut, fiind primul an in care am primit  toate aceste verdeturi, va spun sincer ca i le dadeam mamei mele, ea insasi bucurandu-se de ele, sau aducandu-mi-le inapoi ca   produse finite, drept pentru care ii multumesc!
Dar probabil ca undeva in creier se nastea  si crestea curiozitatea: oare ce se mai poate face cu ele in afara de clasicul fel? Si ce am descoperit? Pai, de exemplu, cateva retete de smoothie-uri cu fructe la care poti sa adaugi frunze de leurda, spanac, stevie. Si acum placinta de spanac cu branza, de fapt subiectul acestei mici divagatii: prima oara gatita, prima oara reusita, prima oara mancata! Si da, va recomand si voua! Cum ce? Sa va gasiti un ASAT prin preajma, sau macar pe cineva ca Irinel si Elena.
In primul rand pentru ca spanacul de la ei este crescut cu dragoste, in al doilea rand pentru ca nu trebuie sa il speli in atat de multe ape (vreo 2 ajung), si in al treilea rand pentru ca are gust de Romanie, o Romanie autentica, o Romanie de poveste!
Bine, hai sa va zic si reteta acum: dupa ce am citit mai multe  pe net, am facut asa:
-spanacul (vreo 500gr. )spalat si oparit pus in blender cu putina apa si mixat vreo 2-3 minute;
-se adauga 2 oua, branza din ochi, dupa dorinta, smantana vreo 2 linguri si se amesteca si cam atat;
-totul asternut pe niste foi de placinta unse cu ulei de masline,  apoi bagat la  cuptor si apoi in stomac!
Pofta buna!

PS. Tot mama a fost cea responsabila cu spalatul si oparitul, adevarul e ca nu se schimba asa usor mentalitatea, stiti doar! Dar merita sa incercati!

Detalii pentru cei interesati de acest fel de agricultura gasiti aici: ASAT ROMANIA

marți, 31 mai 2016

O poveste cu pietre si atat!

A fost odata ca niciodata, a fost odata o tara strajuita de munti si de mare, de fluvii si de campii, o tara ce-n pantece avea petrol si aur, iar pe deasupra era decorata cu grane, cu livezi si cu  vii. 
Si aici, intr-un sat oarecare  s-a intamplat sa se nasca un copil.
 Si  s-a intamplat ca acest copil sa priveasca cerul, luna, stelele si pietrele altfel decat noi. 
Si s-a intamplat ca din mainile lui visele sa se nasca sub forma unor sculpturi.
 Si s-a intamplat ca visele astea sunt si visele noastre, si ale lumii intregi de altfel:  libertate, iubire, dorinta de a zbura, dorinta de a atinge stelele, dorinta de a te contopi cu pamantul, cu pietrele, dorinta de a-ti simti tara curgandu-ti prin vine.
Si pentru ca s-a intamplat sa ma nasc in aceasta tara, eu nu donez pentru Cumintenia Pamantului, eu donez pentru suflet. Pentru ca sufletul romanesc sa nu piara, pentru ca pietrele pot sa spuna si ele o poveste, pentru ca Brancusi nu este al meu, Brancusi este in mine, in sangele meu, in pamantul acesta romanesc, pe care multi l-au iubit si pentru care multi si-au dat viata.

















Visul lui Brancusi a fost sa se intoarca si sa moara in Romania. Haideti macar acum sa ii indeplinim visul, prin aducerea acasa a acestei lucrari , eu am facut-o deja: 



Si pentru ca sunt o naiva incurabila, eu sper ca visul i se va implini, pentru ca
                                                          "Tot ce-i romanesc nu piere": 



Detalii despre conturi si campanii de donatii aici: Cumintenia Pamantului

duminică, 3 aprilie 2016

Iata ca si lunea se intampla cate ceva!

Cum ar fi vernisajul expozitiei de la Biblioteca Metropolitana Bucuresti, de maine, 4 aprilie 2016, expozitie intitulata "Jurnal de Romania". Clubul de fotografie  CloseUp  a adunat multe fotografii frumoase despre o Romanie unica  si vrea sa le arate cat mai multor oameni. Detalii eveniment aici: expozitie.


















vineri, 1 aprilie 2016

Descopera Romania salbatica! Sau mai bine nu?

Da, aceasta e intrebarea: daca e mai bine sau nu sa descoperim Romania salbatica? Si pentru cine ar fi mai bine? Pentru sacalii imobiliari, care prin sforile trase, ar putea pune coltii pe ceva terenuri, pe care sa construiasca,  in general,  niste monstruozitati de cladiri? Pentru antreprenorii din turism, care, e drept,  si-ar putea dezvolta afacerile printr-o abordare prietenoasa fata de natura? Pentru iubitorii de aventura, adrenalina, natura si sport, care ar descoperi noi peisaje tulburatoare ale Romaniei dragi? Pentru natura insasi, care ar putea fi salvata de catre ecologisti, prin crearea de rezervatii si supravegherea si monitorizarea zonelor respective, deoarece, asa cum spunea si Regele Mihai "am imprumutat tara de la copiii nostri", si as completa eu, trebuie sa le lasam o mostenire acestora.
Subiectul era altul, insa, si anume: un fotograf, Dan Dinu si un videograf, Cosmin Dumitrache, au facut impreuna un serial documentar unic in Romania la aceasta data, despre locuri cunoscute, dar si mai putin cunoscute din tara. Primul episod se va lansa azi, de la ora 18, la Centrul Cultural Reduta din Brasov. Iar dupa cum arata trailerul, documentarul va fi cel putin captivant.

 Info eveniment: Romania salbatica

PS: de azi, episoadele se vor putea vedea si pe www.ntdfilm.ro

vineri, 18 martie 2016

Brancusi la Craiova in acest weekend!






19-20 martie 2016, 2 zile de manifestari din diferite  registre, la Craiova, Oltenia, Romania! Am citit chiar acum o stire din 2014, despre o idee frumoasa, aceea de a se face un Muzeu dedicat lui Brancusi, chiar in Craiova. O alta, din 2015, ne spune ca s-a semnat contractul pentru realizarea investitiei. 2016 fiind la inceput!, nu am gasit inca nicio stire referitoare la stadiul proiectului, daca cineva are alte informatii, il rog sa imi spuna si mie.

luni, 1 decembrie 2014

La multi ani, Romania! O tara mica la trup, dar cu un suflet atat de mare!

Tara mea-vesnica
Ca lumina.
E acolo.

La rasarit.
Unde dimineata
Soarele- spune povesti de dragoste
Pamantului.
Iar cerul imbratiseaza copacii
Cu fiecare picatura de ploaie pe care le-o trimite in dar.
Tara mea- o minune
Nascuta din visele oamenilor.
In ea se revarsa, miscator,
Orice speranta cu drept la viata.
Tara mea isi primeste in fiecare primavara
Cocorii,
Iar toamna isi agata la gat
Zambetele copiilor.
Si trece mai departe, senina,
In eternitate.
1986

duminică, 8 iunie 2014

De prin tara adunate..........azi de la Cascada Urlatoarea!

La urcare, un copac batran, batran care cred ca a vazut multe la viata lui.
Tot pe drum, pe drum, pe drum..........................................
Natura creatoare                           
In sfarsit, la cascada!                
In toata splendoarea ei!
La intoarcere, Busteni, un oras ce trebuie neaparat  descoperit!