Istorie vie la MNLR!

Asta seara, de la ora 17, la MNLR, adica Muzeul National al Literaturii Romane, sunteti invitati la o lectie de istorie vie despre cea mai puternica personalitate feminina pe care a avut-o Romania, Regina Maria. Intrarea este libera, trebuie sa veniti doar cu dorinta de a descoperi un trecut cu bune si cu rele, ca sa stii incotro te vei indrepta .
Detalii aici: Regina Maria

TOP 10 CARTI DE CENTENAR

Tin sa va spun de la inceput ca acesta este un top subiectiv, pe care l-am facut pornind de la convingerile mele si de la ideea de a marca intr-un fel propriu, literar,  acest an, al Centenarului.
Puteti sa va inspirati din el sau puteti sa va faceti si voi un top al vostru, sau altceva de care sunteti pasionati, important este sa nu lasati sa treaca acest an memorabil fara amintiri. Amintiri pe care sa le povestiti generatiilor viitoare.Si sa credeti in Romania cea din trecut, visata de bunicii nostri, si sa sperati in Romania din viitor, cea pe care o vom lasa copiilor nostri.

Asadar, aceasta este lista mea de carti musai a fi citite pentru o mai buna cunoastere a istoriei, a celor care au infaptuit Marea Unire de la 1918, precum si pentru intelegerea si transpunerea in realitate a acelui cuvant, acum destul de golit de sens: patriotism!

1. Povestea vietii mele-Regina Maria

Regina Maria


2. Jurnal de Printesa -Nadeja Stirbey

Printesa, Romania si Razboiul

3. Memorii din exil-Tara pe care o iubesc- Regina Maria

Memorii din exil

4. Jurnal de razboi- Regina Maria

Jurnal de razboi

5.Capitole tarzii din viata mea -Regina Maria 

Capitole tarzii

6. Cei trei Regi- Cezar Petrescu

Cei trei Regi

7. In jurul Marii Uniri de la 1918- Lucian Boia

In jurul Marii Uniri

8. Dinastia- Stelian Tanase

Dinastia

9.Aproape un secol de Dinastie- Adrian Cioroianu

Aproape un secol

10.Ferdinand I. Intemeietorul Romaniei Mari

Ferdinand i

Carti musai!

Talentul scriitoricesc al Reginei Maria este de necontestat. La fel este si iubirea ei pentru Romania, iubire ce razbate din fiecare pagina a cartii, pe care reuseste sa o transmita asa cum nu cred ca a mai facut-o cineva pana la ea. Un copil vesel, crescut foarte mult in stransa legatura cu natura, o adolescenta constienta de rolul ei stabilit inca de la nastere, o tanara sotie si mama dornica de a cunoaste si de a intelege tara in care i-a fost harazit sa traiasca, iata ce Regina minunata am avut! Si ce noroc extraordinar sa faca parte din istoria noastra, a micii noastre Romanii, de fapt ea insasi facand istorie, alaturi de Regele Ferdinand!In anul Centenarului, recomand oricui sa citeasca aceasta carte, este plina de curaj, bunatate, energie, iubire si, mai presus de toate, patriotism, acel cuvant care azi ni se pare golit de inteles, atunci cand ne uitam la cei ce ne conduc! 

Omagiu Reginei-Soldat

Regina Soldat este Regina Maria a Romaniei, cea despre care stim cu totii acum, ca a infaptuit unirea tuturor romanilor, alaturi de Regele Ferdinand, in anul de gratie 1918. Si mai stim ceva cu totii, sper, ca este bunica Regelui Mihai I al Romaniei, acest model de om, de conducator si de ROMAN, la ale carui funeralii regale exceptionale am participat acum cateva zile. 
Asadar, asta seara , de la ora 18, in foaierul Teatrului National Bucuresti,  va fi vernisata expozitia de fotografie Regina-Soldat, in amintirea acelor vremuri tragice, dar si pentru o mai buna cunoastere a trecutului, a istoriei adevarate si a unor oameni pentru care ar trebui sa ne consideram norocosi ca i-am avut in aceasta tara. Pentru ca, asa cum spunea si Regele Mihai, "lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie." 
Expozitia este curatoriata de Anca-Beatrice Todireanu, presedinte al Asociatiei Romania Culturala, iar in deschidere va vorbi Ion Caramitru, si va fi deschisa publicului pana pe 15 ianuarie 2018.

"Tara pe care o iubesc"si eu!

Tara pe care o iubeste Regina Maria este tara pe care o iubesc si eu.Este tara pentru care multi au luptat, unii chiar au murit, altii doar au muncit cu profesionalism oriunde s-au aflat, fara ca asta sa le stirbeasca din glorie. Este tara pe care, asa cum zicea Majestatea Sa Regele Mihai, am imprumutat-o de la copiii nostri, deci trebuie sa avem grija de viitorul ei.
Cartea pe care Maria a scris-o la indemnul lui Nicolae Iorga, cunoscut si ca sfatuitorul regilor, ne plimba de la Iasi la Dunare, de la Ramnicu Valcea la Balcic, de la Comana la Sinaia cu o usurinta demna de talentul scriitoricesc al  Reginei noastre. Asa cum marturiseste chiar ea, aceste memorii din exilul impus in propria tara, in vara anului 1917, erau dedicate soldatilor care luptau pe front, pentru ca ei sa simta ca nu sunt singuri, ca iubirea lor fata de pamantul romanesc este recunoscuta si sprijinita de Regina si ca frumusetea acestor meleaguri, a obiceiurilor si a traditiilor merita pastrate chiar cu pretul sacrificiului suprem.Pe vremea aceea, toate capitolele din carte erau tiparite in ziarele cele mai importante, pentru a ajunge si in catunele indepartate, si in sufletele a cat mai multor oameni. Conteaza sa stii ca cineva, dar mai cu seama uimitoarea Regina Maria se gandea la fiecare locuitor al tarii, pe care vroia  sa il sprijine macar moral in acele vremuri triste, de deznadejde si suferinta.  Si pentru ca razboiul s-a terminat cu o victorie, poate ca putin a contat si gandul ei cel bun, strans in aceasta lucrare emotionanta.Bine, nu a fost doar gandul, Regina Maria a si  actionat impreuna cu Regele Ferdinand la infaptuirea Marii Uniri, un vis devenit realitate pe care il descrie in ultimele capitole.
Aveti cumva aceasta impresie si astazi? Ca cineva dintre conducatorii tarii s-ar gandi la voi? Ca vor sa duca Romania mai departe? Eu nu.

Din loc in loc, veti gasi in carte desenele Elisabetei, fiica Reginei Maria si viitoare Regina a Greciei!

Sa calatorim in timp cu Irina Procopiu!

Pentru ca odata ce incepi sa citesti jurnalul Irinei Procopiu, de fapt incepi o calatorie. O calatorie minunata in timpuri pe care nu le-ai trait, dar pe care merita sa le cunosti, o incursiune aproape reala  intr-un Bucuresti despre care stii ca era conectat la viata europeana, la adevaratele valori dupa care astazi tanjim, un oras adorat si hulit, european si oriental, clasic si modern, dar mai ales viu. Bine, viu este si astazi, orice s-ar zice, doar valorile sunt cumva incurcate, sper ca tanara generatie sa aiba puterea si vointa de a le readuce in ordinea  normalitatii.
Fiica de general, nascuta in 1873, Irina  a fost educata in spiritul frumosului, al artei si al culturii, a invatat cateva limbi straine, sa cante la pian, sa picteze, si astfel a ajuns sa isi doreasca sa traiasca o viata bogata, o viata deosebita. Si e clar, sper, ca nu ma refer la bogatiile materiale, asta apropo de valorile si principiile care ar trebui sa ne calauzeasca. Si a avut viata pe care a visat-o, iar jurnalul este marturia sa. De la filme la carti, de la concerte la dineuri pretentioase, de la Sinaia la Dobroesti, de la Horezu la Balcic, de la expozitii la spectacole de teatru, sau cum petreceau bucurestenii Revelionul ( cuvantul asta mi-a placut tare mult: de Anul Nou bucurestenii reveionau!), pe toate Irina le-a notat constiincioasa in caietele ei. Cea mai bine reprezentata perioada este cea interbelica, mai precis intre anii 30 si 40, adica perioada care se afla , statistic vorbind, pe primul loc intr-un top al calitatii vietii din Romania.
Prietena buna cu Maruka Cantacuzino si Cella Delavrancea,  a avut parte de auditii fermecatoare ale lui Enescu, atat la evenimente private cat si publice. Pe de alta parte, a fost membra a Asociatiei Muzicale al carei scop era gasirea si promovarea de tinere talente, nu numai prin organizarea de concerte, dar si prin obtinerea unor burse de studii.
O caracteristica ce strabate cartea si pe care azi eu nu prea o mai gasesc era intalnirea de la dejun sau cina si cateodata si la micul dejun! Iata cateva exemple:
"22 august: la dejun familia Gogu si incantatorul Radu Romanescu............La cina, sotii Grodel."
"Sambata, 14 ianuarie: pranzesc la Marguerite Bratianu..........Seara , cinez, impeuna cu George, la Coletta, care e in pat."
"17 aprilie"Dejun la Tabacovici, casa frumoasa si spatioasa, gradina splendida."
Si sigur, erau si dineurile mai mult sau mai putin pretentioase organizate la ambasade,legatii sau chiar la Palatul Regal. Pentru ca Irina Procopiu a fost doamna de onoare a Reginei Maria, slujba pe care a indeplinit-o cu profesionalism, dar mai ales cu o iubire nemarginita fata de aceasta uriasa personalitate ce ne-a fost dat sa o avem. Si dupa ce aceasta a murit, a  tinut in continuare memoria vie a Reginei, organizand diferite actiuni de aducere aminte, colaborand la diferite articole, conferinte, spectacole care ii aduceau un omagiu spiritului si sufletului ei.
Iata aici o schita a unui articol scris de Irina cu ocazia uneia dintre comemorari:

"Regina Maria, Regina florilor

Regina Maria, care dintre noi, la auzul acestor doua cuvinte impreunate, nu tresare, evocand radioasa intruchipare a celei care a fost Regina intre Regine? Regina Maria, careia copiii bolnavi si ranitii ii ziceau "Mama Regina".

Regina Maria de azi nu mi se mai arata decat in vis. Se poate oare ca aceea care a fost atat de strans legata de sufletul poporului nostru sa nu mai planga cu noi durerile noastre, sa nu se mai bucure de bucuriile noastre? Acest lucru este de neinteles. Se poate oare ca primaverile sa revina cu tot farmecul lor inflorit si Regina Maria sa nu se bucure de ele, ca ochii ei albastri atat de vii sa nu tresalte de emotie entuziasta fata de vraja felurita si imbalsamata a florilor? Se poate ca soarele sa rasara si sa apuna fara ca Regina Maria sa tresara la stralucirea ce revarsa asupra lucrurilor celor mai umile?Se poate ca raurile sa-si curga lin apele, fara ca soaptele lor sa fie talmacite de ea? Ca marea sa se razvrateasca, asemeni popoarelor, cand incatusarea limitelor ei i se pare nedreapta, fara ca ea sa le inteleaga? Se poate ca de la cei mai umili pana la cei mai daruiti de soarta, sa nu mai incerce sa vie sa-si gaseasca o mangaiere sau un imbold pe langa adanca si intelegatoarea ei blandete si fermecatorul ei suras? A ramas vie si o simtim printre noi, aceia care am avut marea cinste si fericire de a-i fi aproape.

Dragostea ei pentru flori era atat de mare incat, aflandu-se odata in Iugoslavia si voind sa se intoarca in tara  cat mai curand, raspunse Regelui Alexandru care o intrebase de ce se grabeste atat( caci intre cei doi exista o calda intelegere): "Am o intalnire cu un trandafir".

A murit Regina Maria si pamantul nu s-a cutremurat, fulgerele nu au strabatut cerul intunecat, norii nu s-au lasat in jos sa-si picure lacrimi de sange pe pamantul nostru vaduvit de plecarea ei.Nu, cerul a ramas senin, bland si cald, florile ei iubite au venit sa se ingramadeasca imprejurul ei, nevrand s-o lase sa plece in misterioase si necunoscute departari fara s-o insoteasca. Cea care era punctul luminos catre care se indreptau sufleteste privirile cercetatoare, aparitia ferica de care ne-am bucurat ani de-a randul nu ni se va mai arata niciodata. Acesta este lucrul de care nimeni nu se va putea mangaia vreodata."

Sigur ca nu totul a fost roz in viata Irinei, pentru ca cine are doar roz in viata? Probleme cu facturile la combustibil iarna, cu imprumuturile bancare sau nu, instalatori nepriceputi, chiriasi restanti, ei da, observati? Cam aceleasi cu cele din ziua de azi, doar ca la ea compensarea avea loc imediat, uneori chiar in aceeasi zi, pe principiul: ceva frumos, ceva urat, ceva material, ceva spiritual. Asta cred ca este mesajul principal al jurnalului: putem trece mai usor peste greutati daca reusim sa ne incarcam cat mai des sufletul si spiritul cu frumusete, iubire, toleranta si respect.

Daca vreti vreodata sa o comandati, intrati aici: 

Pagini de jurnal

PS. Multumiri editurii Polirom, care mi-a dat acceptul pentru a transcrie integral articolul Irinei Procopiu, si din nou doamnei Georgeta Filitti(dansei i-am multumit si personal) care a primit caietele Irinei si ni le-a transmis si noua, realizand un pod peste generatii pe care trebuie doar sa-l intretinem cu iubire si respect.

O expozitie Regala intr-un Oras Regal!

Curtea de Arges, prima capitala a Tarii Romanesti, iata ca nu se dezminte si este si primul Oras Regal al Romaniei, titlu ce i-a fost conferit  pe 29 octombrie 2014 de catre ASR Principesa Margareta in numele Majestatii Sale Regele Mihai.
Aici, la Muzeul Municipal, se va deschide maine o expozitie intitulata, cum altfel, "Portrete Regale", un omagiu adus de Karol Racz-Sochirca Casei Regale a Romaniei, si principalilor ei reprezentanti, la 150 de ani de la fondare.
Mai intai, asezarea aceasta mica dintre dealuri si muscele, a fost gasita de Neagoe Basarab, care a vrut sa construiasca aici cea mai frumoasa manastire. Si stiti ceva? Chiar i-a reusit, ne minunam mereu de turlele rasucite care incearca parca sa imbratiseze cerul, si spiritul si duhul sfant. Sigur ca ceva atat de frumos nu se putea face fara un sacrificiu, si asa s-a nascut o legenda: legenda Mesterului Manole si a iubitei lui sotii, Ana. 
Apoi, Regele Carol I, a simtit si el ca e ceva deosebit in acest spatiu si nu numai ca a restaurat manastirea dar a si ales-o ca necropola a Familiei Regale. Astfel, aici sunt mormintele Regilor nostri , Carol si Elisabeta, Ferdinand si Maria si, din 2003, si Carol al II-lea. Regi care au slujit tara mai presus de orice,  modele de romani adevarati, desi in sangele lor se amestecau genele altor popoare! Iata ce sentimente se nasteau  pe atunci in frumoasa si iubita noastra tara, oare cat timp o sa mai treaca pana cand o sa se trezeasca asa ceva si in noi? Noi, cei nascuti aici , in tara baladelor si legendelor, in tara cuvantului "dor", in tara in care exista de toate, doar iubire si grija fata de ea parca din ce in ce mai putin!

Si pentru ca am gasit un site cu fotografii vechi foarte frumoase, Fototeca Ortodoxiei, nu pot sa nu va arat  cateva minunatii de demult, din Orasul Regilor:

Despre Martha Bibescu la Peles!

Intr-un loc magic, cum e castelul Peles, pe care Regele Carol I l-a daruit poporului roman, in semn de iubire si pretuire, istoricul de arta Oana Marinache va vorbi despre personalitatea magica a Marthei Bibescu, in seria manifestarilor prilejuite de implinirea a 130 de ani de la nasterea acesteia. 
In sala de muzica a Castelului, au loc periodic conferinte cu subiecte interesante, organizate minunat de Macrina Oproiu si echipa sa. Intrati aici sa aflati noutati, dar si lucruri deosebite din istoria Castelului: 
                                               

                                                Fanii Muzeului National Peles

Martha Bibescu a fost membra a Academiei Regale din Belgia, locul ei fiind preluat apoi de Mircea Eliade. Iata ce spune acesta la ceremonia de  primire:"....ii cunoscuse pe toti suveranii Europei, printre prietenii ei se numarau Regele Ferdinand, Regina Maria,.....Marcel Proust, Paul Claudel sau abatele Mugnier."
Sau ce spune Regina Maria despre prietena sa:"Nu numai ca a reusit in viata cum ar fi vrut, dar s-a bucurat si de toate darurile despre care se spune ca ar face o femeie fericita: frumusete, inteligenta, avere, talent si "nume"."

Sambata, 5 martie 2016, ora 11, mergeti la Castel sa simtiti forta extraordinara a acestor oameni minunati, din ale caror vorbe, dar mai ales fapte ar trebui sa ne inspiram mai des!

Intrarea la conferinta e libera, dar daca vreti sa vizitati si muzeul, aceasta se face doar contracost.

Dimineata la Muzeul Peles!

Da, desi pare neobisnuit, se pot intampla lucruri absolut minunate chiar si dimineata, la un muzeu. Si nu la orice muzeu , ci chiar la Peles, acest spatiu magic pe care ni  l-a lasat Regele Carol I, pentru a ne aduce aminte de el, de cate  a facut pentru Romania, pentru a ne respecta  mai mult istoria, stramosii si pentru a incerca sa lasam si noi ceva urmasilor nostri.
Conferinta "Varstele Reginei Maria", frumos alcatuita si transmisa de catre Dna. Carmen Tanasoiu, a fost unul dintre lucrurile minunate care a avut loc in aceasta dimineata. Diferite portrete ale Reginei, busturi din bronz, sculpturi ale acesteia, grupuri statuare, fresce din biserici, toate ne-au fost prezentate in cadrul acestei conferinte, insotite de citate din jurnalele Reginei, si la sfarsit chiar de un filmulet care sintetiza toata munca depusa cu pasiune de Dna. Tanasoiu
Am mai spus-o si o repet, din viata fabuloasa si fascinanta a Reginei Maria vom avea tot timpul ceva de descoperit, de remarcat, de folosit, de visat! Sper ca din ce in ce mai multi romani sa ramana uimiti de personalitatea ei si sa inteleaga marile gesturi pe care le-a facut pentru acest popor!
Dnei. Macrina Oproiu, de la Muzeul Peles, ii multumesc pentru ca a organizat acest eveniment si sper sa aiba cat mai multi participanti la actiunile sale, pentru ca merita!Felicitari!

O evocare regala de exceptie, la Muzeul National Cotroceni!

De cum ne-a spus buna ziua si a inceput sa vorbeasca despre personalitatea covarsitoare a Reginei Maria, am si indragit-o pe doamna Georgeta Filitti. Un talent urias de povestitor, un istoric de un profesionalism aparte, o prezenta plina de eleganta, distinctie si umor: toate acestea intr-un singur om, pentru care multumesc Fundatiei Calea Victoriei ca am putut sa il cunosc si sa stau in preajma lui macar cateva ore.
"Povestea Reginei Maria la Palatul Cotroceni": o evocare de exceptie a Reginei Maria, cu defectele si calitatile sale, cu lucrurile bune si lucrurile mai putin bune pe care le-a facut, dar mai ales cu dragostea ei pentru aceasta tarisoara, in care a crezut si pentru care si-a dat inima, la propriu!
Sa-i citesti jurnalele impresionante, sa studiezi si sa scrii despre Regina Maria mi se pare absolut fascinant: aceasta principesa cu origini amestecate, educata in spiritul datoriei si al lucrului bine facut, nu numai ca s-a adaptat la conditiile bizantine din Romania secolului 19, dar a descoperit potentialul urias al tarii noastre, traditiile si obiceiurile minunate pe care a incercat sa le arate lumii si sa le puna in valoare cu tot sufletul ei.
Asa cum spunea doamna Filitti, sa te nasti intr-o familie regala poate reprezenta o bucurie, dar si o povara extraordinara, avand in vedere ca devii o persoana publica din momentul nasterii; adica toata viata ti se va derula sub ochii atenti ai celor din jur, ori asta inseamna ca va trebui sa induri foarte multe fara sa poti reactiona asa cum am face-o noi, oamenii obisnuiti.
Sigur ca a avut si esecurile sale: a esuat   in relatia personala cu Regele Ferdinand, a esuat in educatia fiului sau Carol al II-lea, care nu s-a putut adapta la rigorile si regulile Casei Regale.
Cu toate astea, Regina Maria este si va ramane pentru mine, un model de om si de conducator, si sper ca va deveni un model pentru cat mai multi tineri, pe care ii indemn sa-i citeasca jurnalele sau sa participe la evocari cum a fost cea facuta de doamna Georgeta Filitti, careia, daca s-ar putea, as vrea sa ii spun cu majuscule:FELICITARI!