O poveste cu pietre si atat!

A fost odata ca niciodata, a fost odata o tara strajuita de munti si de mare, de fluvii si de campii, o tara ce-n pantece avea petrol si aur, iar pe deasupra era decorata cu grane, cu livezi si cu  vii. 
Si aici, intr-un sat oarecare  s-a intamplat sa se nasca un copil.
 Si  s-a intamplat ca acest copil sa priveasca cerul, luna, stelele si pietrele altfel decat noi. 
Si s-a intamplat ca din mainile lui visele sa se nasca sub forma unor sculpturi.
 Si s-a intamplat ca visele astea sunt si visele noastre, si ale lumii intregi de altfel:  libertate, iubire, dorinta de a zbura, dorinta de a atinge stelele, dorinta de a te contopi cu pamantul, cu pietrele, dorinta de a-ti simti tara curgandu-ti prin vine.
Si pentru ca s-a intamplat sa ma nasc in aceasta tara, eu nu donez pentru Cumintenia Pamantului, eu donez pentru suflet. Pentru ca sufletul romanesc sa nu piara, pentru ca pietrele pot sa spuna si ele o poveste, pentru ca Brancusi nu este al meu, Brancusi este in mine, in sangele meu, in pamantul acesta romanesc, pe care multi l-au iubit si pentru care multi si-au dat viata.

Visul lui Brancusi a fost sa se intoarca si sa moara in Romania. Haideti macar acum sa ii indeplinim visul, prin aducerea acasa a acestei lucrari , eu am facut-o deja: 

Si pentru ca sunt o naiva incurabila, eu sper ca visul i se va implini, pentru ca
                                                          "Tot ce-i romanesc nu piere": 

Detalii despre conturi si campanii de donatii aici: Cumintenia Pamantului