Timpurile Noi ale Dambovitei!

Tu, cand auzi cuvantul Dambovita, la ce te gandesti? La poduri daramate, la masini care se rastoarna si din cauza lipsei gardurilor, la mirosuri pestilentiale, la spatii intunecoase pe langa care ti-e frica sa treci seara? Si nu, nu este doar vina lor . A autoritatilor. Este si vina noastra. Pentru ca nu dorim sa ne pese. Nu dorim sa ne implicam. Si nu tinem mortis  sa atragem atentia cuiva asupra a ceea ce se intampla in jurul nostru, din teama de a nu fi aratat cu degetul sau din teama de a nu fi trezit din dulcele somn  al spiritului civic. Bine, hai ca pana acum am vorbit despre procentul majoritar. Gata, sa lasam si procentul minoritar sa se exprime, ca asa e in democratie, nu? Desi, am cam vazut eu cum stau lucrurile: majoritatea decide, dar minoritatea conduce.

Deci  sa revenim la oile noastre, adica la cei care nu numai ca doresc o schimbare, dar si-o si asuma. Adica e vorba de un proiect cultural ce se va desfasura in Timpuri Noi, si are  ca scop schimbarea viziunii asupra  Dambovitei, informarea  autoritatilor despre cateva din problemele  de stricta necesitate  din cartier si intrarea raului in mentalitatea urbana prin activitati creative si educative!Mai jos gasiti comunicatul de presa, iar detalii pe pagina de facebook Timpuri Noi

Ah, si inca ceva ce merita subliniat: organizatorii acestui proiect vor sa faca un blog intitulat Dambovita vie, in care sa adune cat mai multe stiri, fotografii, articole, reportaje, link-uri, toate legate atat de trecutul destul de sumbru al raului, dar si de un posibil viitor mai senin! 

Grupul de Inițiativă Civică Timpuri Noi

 Splaiul Unirii nr.195

 București.

 La firul ierbii- spațiu pentru acțiuni civice

 Splaiul Unirii 160,

 București

 Email:2016timpurinoi@gmail.com

 

 

                                                 COMUNICAT DE PRESĂ

 

 Pentru informații suplimentare

 Contact Denissa Voicu

 0737775244

              

                         Dâmbovița in Timpuri Noi- un proiect pentru cartier

                          

 Proiectul ”Dambovita inTimpuriNoi”, finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB, în cadrul Programului de microgranturi pentru proiectele comunitare 2017, își propune să atragă atenția asupra  unor teme de actualitate: dezvoltarea infrastructurii și coagularea comunitătii, prin activităti culturale și civice, derulate în lunile octombrie și noiembrie 2017.

 Dorim să atragem atenția cât mai multor locuitori din cartierul Timpuri Noi ,dar și autorităților,  asupra faptului că Dâmbovița poate reintra în mentalitatea urbană prin activități culturale.  Credem, de asemenea, că,  prin dezvoltarea infrastructurii râului, nivelul de trai, de educație și de cultură al locuitorilor se poate imbunătăti. În acest sens, ne propunem să stimulăm implicarea comunitătii pentru propriul cartier.

 Astfel,  vom organiza numeroase activităti: atelier de arhitectură și creație în lemn, o bibliotecă mobilă, proiecții de filme documentare, tururi culturale pentru familii cu copii,spectacol de teatru comunitar; un blog despre Dambovita.

 De asemenea, dorim să realizăm o lista de semnături pentru refacerea pasarelei din dreptul străzii Doamna Chiajna, pentru  a întări legăturile dintre  comunitățile de  pe cele două maluri ale Dâmboviței. 

 Participarea la toate aceste activităti va fi gratuită, pe bază de înscriere la adresa proiectului:  2016timpurinoi@gmail.com. 

 Proiectul “Dambovita în TimpuriNoi” s-a născut ca o urmare firească a celui din 2016, intitulat “Timpuri Noi-oameni și povesti” prin care am redeșteptat interesul cultural fată de patrimoniul industrial al cartierului.

 Organizatorii mizează pe mobilizarea și colaborarea locuitorilor cartierului, cu idei și  materiale documentare sau obiecte: fotografii, hărti, cărti, povești, amintiri, nume. Ei speră ca acest proiect să se constituie într-o platformă de comunicare comunitară, pentru păstrarea și valorificarea patrimoniului acestui cartier, cât și pentru stimularea inițiativei și creativitătii locuitorilor, mici și mari.

 Calendarul și noutătile vor fi postate pe pagina de Facebook a proiectului: Timpuri Noi-oameni și povești, vor fi expediate prin Newsletter abonaților.

  

Sa donam ca sa rezistam!

Deci, de ce sa donezi niste bani unei asociatii care vrea sa scoata o revista in format clasic? De fapt, e vorba de numarul 15 al Revistei Arte & Meserii, un proiect editorial al unor tineri ce vor  sa sprjine alti tineri, cu abilitati in diferite domenii cum ar fi  muzica, fotografie, teatru, film, arte vizuale  etc. si initiativele culturale ale acestora. Si, de fapt, nu este chiar o donatie, ci veti primi unul sau mai multe exemplare din revista, in functie de suma donata. Sa scoti o revista pe hartie in era online-ului mi se pare atat un act de curaj cat si unul de vointa. Sper ca nu numai mie! Apoi, ideea in sine de a sprijini tineri artisti este purtatoare de speranta dar si de un anumit patriotism.Sa existe cat mai multe reviste de cultura, imprastiate in toate colturile tarii, iar tinerii ce vor sa se dezvolte intr-un anumit domeniu, artistic si nu numai,  sa gaseasca un spatiu in care sa se exprime si sa se faca cunoscuti, pai asta mi se pare benefic pentru tara si pentru generatiile actuale si viitoare. Este clar ca doar prin cultura si educatie ne vom salva ca natie, ca popor, doar asa numarul analfabetilor functionali va scadea(poate nu va dati seama ce se va intampla cand acestia vor fi angajati oriunde vreti voi si veti intra in contact cu ei), doar asa voturile poate nu vor mai fi date  pentru cateva vorbe si un kil de faina, doar asa vom reusi, poate, sa transmitem adevarate valori si principii celor ce ne vor urma. 
Mai jos gasiti comunicatul lor de presa, cititi-l si, in functie si de resurse, luati orice decizie vreti, doar sa fie a voastra.

REVISTA „ARTE ȘI MESERII” FACE CROWDFUNDING PENTRU NUMĂRUL DIN ACEASTĂ TOAMNĂ

Redacția „Arte și Meserii” le cere, pentru prima dată, cititorilor să își comande în avans un exemplar.  Doar așa, un număr nou din „Arte și Meserii” poate ajunge la tipar. Timp de șapte ani și jumătate și 14 ediții, redacția a distribuit gratuit revista tipărită, în cadrul unor evenimente și spații culturale din București, Cluj, Timișoara, Iași, Constanța, Brașov, Bacău, Ploiești, Alexandria. 

Apariția ediției în tot acești ani a fost posibilă mulțumită unor finanțări publice (Administrația Fondului Cultural Național, Ministerul Culturii) și unor sponsorizări private, dar și muncii a zeci de oameni care au pus voluntar umărul la scrierea poveștilor din artă. Acum însă, pentru a tipări numărul 15, Arte și Meserii se îndreaptă pentru sprijin direct spre cititorii săi.

Dacă îți dorești să citești următorul număr al revistei Arte și Meserii, pre-comandă un exemplar (sau mai multe) la acest link.

Prețul unei reviste este de 25 de lei, dar există  mai multe „pachete” pentru care pot opta prietenii care vor să sprijine revista, pe care le găsești la linkul de mai sus. Nu uita să completezi datele personale, ca să primești revista la adresa corectă!

Echipa Revistei Arte și Meserii scrie povești despre artă de șapte aniși le place.

-          Aicipoțivedea o partedintrearticolele de pânăacum.

-          Iaraici, cum au arătatuneledintrenumereleanterioare, încazcă nu aiprinsvarianteletipărite.

Ca ei să poată face asta în continuare, este nevoie ca tu să pui preț pe artă. Aici, în clipul campaniei de crowdfunding, câțiva dintre artiștii faini despre care s-a scris sau se scrie acum în Revistă te îndeamnă să crezi în artă.

Printre cei cu care cititorii se vor întâlni în numărul din noiembrie se numără muzicienii Gregory Allan Isakov și Dan Iliescu, actorii Mihai Călin, Ciprian Nicula și Lucian Iftime, regizorul Miroslav Janek,  dar și artista vizuală Lia Perjovschi. Dintre invitații care semnează în #artesimeserii15 îi amintim pe Marius Chivu, Andrei Crăciun, Adela Greceanu, Florin Iaru, Veronica D. Niculescu, Matei Florian și Corrie Wang.

Hai să credem în artă! Hai să facem împreună Arte și Meserii!Click aici pentru a pre-comanda un exemplar.

#arteșimeserii15

Numai de bine. Daria, prietenă cu cărțile

"Bucuresti, Bucuresti, fratele meu esti!"

Stiati ca au fost vremuri in care cantecele despre Bucuresti se auzeau pe viu la petreceri, la restaurante, sau  erau imprimate pe discurile acelea de vinil si ascultate  de cat mai multi si diferiti trecatori prin acest oras? Cand Bucurestiul era privit ca o combinatie fascinanta intre orient si occident, avand ceva care nu te mai lasa sa pleci. Sau te facea sa revii, in orasul cu strazi neasfaltate,dar si cu bulevarde care imitau Champs Elysee, unde casele boieresti se aflau langa maghernite si unde convietuiau in bune conditii atat de multe etnii.
In spiritul aducerii aminte a unui anumit Bucuresti, din anii 80, dar si pentru a putea face o comparatie cu ceea ce exista in prezent, Andrei Birsan s-a gandit la aceasta expozitie, la al carei vernisaj sunteti invitati vineri, 15 septembrie, orele 18.

Si sa incercam sa privim Bucurestiul ca pe un frate, poate asa vom reusi sa ii corijam defectele si sa ii scoatem in evidenta calitatile. Pentru ca la asta e  bun un frate, nu?

Detalii despre vernisaj:Trecut-au anii

O intalnire la varf!

Ana Blandiana si Stefan Caltia se intalnesc maine, de la ora 18, la Muzeul Colectiilor de Arta, ca sa discute despre comunism si despre alianta civica. O discutie libera la care sunteti invitati sa va alaturati.Pentru ca nu putem si nu trebuie sa uitam vreodata ca cineva vroia sa fim egali, desi nu suntem.Ca cineva vroia sa gandim la fel, desi nu putem.Ca cineva vroia sa visam la fel, desi noaptea nu este aceeasi pentru toti. Si atunci trebuie sa luam atitudine. Sa ne pese cu adevarat nu numai de azi, ci si de maine. Sa devenim interesati de ceea ce se intampla , adica sa devenim membri ai  societatii cu drepturi depline. Si cu obligatii, bineinteles. Nu poti sa ai una fara alta.Si uite asa  alianta civica se va mari si va deveni ceva de care va trebui sa se tina seama. Bine, nu dati navala, v-am spus ca nu suntem toti la fel?

ROA (Rise Of Artificial) - FLOW DE VARĂ (Official Video)

Colectia Costica Acsinte: de la placi de sticla la digitalizare!

Nu demult am vazut acest nume vehiculat pe retelele de socializare si n-as putea sa va spun ce m-a atras la el, de am pornit sa il cercetez mai indeaproape. Acum insa sunt fascinata nu numai de ce a facut Costica Acsinte, ci si de ceilalti de la Asociatia Culturala  Atelierele Albe. 
Pai, in primul rand, Costica Acsinte s-a nascut la sfarsitul secolului 19, undeva intr-un sat din Ialomita, si, desi a facut niste cursuri de pilotaj, la inceputul primului razboi mondial, s-a inrolat ca voluntar fotograf si a facut parte din Sectia foto a Escadrilei 1 Aviatie. Si bine a facut, intr-un fel, pentru ca si dupa terminarea razboiului, tot cu asta a vrut sa se ocupe, deschizandu-si un atelier foto chiar in Slobozia. Anii au trecut,  Costica a continuat sa surprinda momente vesele sau triste din jurul lui si astfel au ajuns pana la noi peste 5000! de negative pe placi de sticla. Iar cei de la ACAA au pornit un proiect de digitalizare a acestor placi, fotografiile fiind incarcate , pe masura ce sunt transpuse, pe site-ul Acsinte digital.Pai, felicitari pentru aceasta initiativa remarcabila, de a aduce in memoria prezenta imagini ale unor timpuri trecute, insa de o importanta istorica extraordinara, dar mai ales pentru a le conserva in vederea accesarii lor de catre cat mai multe generatii viitoare!

Asadar, maine are loc  vernisajul expozitiei de la Centrul Cultural Unesco Ionel Perlea din Slobozia, incepand cu ora 17. Si daca nu veti ajunge zilele acestea sa o vizitati, puteti sa o puneti pe  to-do-list pentru perioada urmatoare, nu cred ca aveti de multe ori posibilitatea de a privi trecutul prin fotografii de epoca autentice.

Cine vrea sa afle si cateva povesti  sa intre aici Costica Acsinte  .

Jurnalul Denisei: Regina unei Romanii posibile!

Jurnalul Denisei: Regina unei Romanii posibile!: Asa cum inainte de '89 , ne imaginam cum ar fi fost sa putem calatori liberi in lume, sau cum ar fi fost sa putem asculta oriunde orice ...

CUGETARI CENTENARE!

"La sfarsitul fiecarei zile, socoteste, nu ceia ce altii au facut fata de tine, ci ceia ce ai facut tu fata de dansii."

NICOLAE IORGA

Amy Winehouse - You Know I'm No Good

Dan Byron - Țara asta

Mircea Vintila feat. Barac- Drama de cartier ( videoclip oficial )

Cristian 40-80!

Norocosul sat Cristian se afla la 13 kilometri de Brasov si a fost mentionat documentar pentru prima oara  in  1362! Ei bine, iata ca,  de cativa ani, in sat se intampla niste evenimente culturale care cu siguranta vor fi si ele mentionate in cartile pe care le vor citi generatiile viitoare, indiferent de forma acestora.

Deci ce se-ntampla in Cristian de vreo 3 ani incoace? Pai se-ntampla C'Art Fest , adica Festivalul International de Arta Cristian, adica teatru, carte, muzica, strada, adica 40 de evenimente care insumeaza 80 de ore de cultura in perioada 9-16 iulie 2017!

Acum sa va zic de ce cred eu ca e vorba si de noroc: in primul rand, festivalul are printre organizatori oameni care s-au nascut si au copilarit aici, oameni carora li se pare ceva normal sa se intoarca si sa dea o parte din experienta , din energia si din bucuria lor locurilor care iti raman pe veci intiparite in memorie ca fiind cele mai luminoase: locurile natale.
In al doilea rand, partener in aceasta intamplare este chiar primaria, adica autoritatea publica locala, adica asta este un noroc si mai mare: sa gasesti in Romania primarii care sa se implice in organizarea unor festivaluri culturale e ceva destul de rar, mai ales la sate.
Programul festivalului te plimba de la concertul lui Gheorghe Zamfir din Piateta la expozitii de fotografie  in Biserica Evanghelica,  la teatru cu Oana Pellea in  Sala Mare sau dans in Parcul Eroilor sau proiectie de film in Biserica Ortodoxa Veche.Vor fi lansari de carte, recitaluri de poezie, concert fado, concert de pian si clarinet, de vioara si orga .....Oh, Doamne, eu sunt coplesita de puterea acestor oameni si nu pot sa spun decat ca Andi Moisescu: Ma inclin! Chapeau! Respect!

Detalii foarte clare chiar aici: 40/80  sau pe Facebook: Editia a IV-a






Ce, vi se pare ca nu o sa le puteti vedea pe toate? Pai, probabil ca nu, dar important e sa va bucurati de timpul petrecut in Cristian si sa mergeti cu  sufletul deschis catre un festival organizat in spatii neconventionale.Pentru ca ar fi minunat sa existe si in multe alte sate asa ceva. Pentru ca ar trebui sa incurajam cultura in spatii cat mai diferite. Pentru ca doar prin cultura si educatie vom putea razbi ca natie, ca popor. Si nu vreti sa ramanem  doar o populatie, nu-i asa?

La Colegiul Sincai pe-nserate!

Se-ntampla multe lucruri minunate! Cum ar fi tururi ghidate, recital de arii si duete celebre, conferinta si proiectie de imagini de epoca, vanatoare de comori, toate organizate de Fundatia Calea Victoriei. Toate pentru a cunoaste istoria si arhitectura unei cladiri emblematice a Bucurestiului, un spatiu de cultura si de educatie, fondat prin decret regal in 1892! O calatorie printre amintiri, pentru cunoasterea trecutului si pentru inspiratia viitorului! Pentru ca un oras traieste si prin cladirile lui, suntem datori sa le cunoastem, sa le apreciem si poate asa, nu vom mai fi doar trecatori nepasatori prin viata lui! A orasului! A Bucurestiului!

 Program aici: Seara la Colegiul Sincai

Daca nu l-ati ascultat inca pe Jurjak, vi-l recomand cu drag!

CUGETARI CENTENARE!

"Ce esti, te priveste mai la urma urmei pe tine. Ce vrei, priveste si pe altii. Ce faci, aceea poate privi pe toti."

                      NICOLAE IORGA

Omara Portuondo - Flor de amor

"Tara pe care o iubesc"si eu!

Tara pe care o iubeste Regina Maria este tara pe care o iubesc si eu.Este tara pentru care multi au luptat, unii chiar au murit, altii doar au muncit cu profesionalism oriunde s-au aflat, fara ca asta sa le stirbeasca din glorie. Este tara pe care, asa cum zicea Majestatea Sa Regele Mihai, am imprumutat-o de la copiii nostri, deci trebuie sa avem grija de viitorul ei.
Cartea pe care Maria a scris-o la indemnul lui Nicolae Iorga, cunoscut si ca sfatuitorul regilor, ne plimba de la Iasi la Dunare, de la Ramnicu Valcea la Balcic, de la Comana la Sinaia cu o usurinta demna de talentul scriitoricesc al  Reginei noastre. Asa cum marturiseste chiar ea, aceste memorii din exilul impus in propria tara, in vara anului 1917, erau dedicate soldatilor care luptau pe front, pentru ca ei sa simta ca nu sunt singuri, ca iubirea lor fata de pamantul romanesc este recunoscuta si sprijinita de Regina si ca frumusetea acestor meleaguri, a obiceiurilor si a traditiilor merita pastrate chiar cu pretul sacrificiului suprem.Pe vremea aceea, toate capitolele din carte erau tiparite in ziarele cele mai importante, pentru a ajunge si in catunele indepartate, si in sufletele a cat mai multor oameni. Conteaza sa stii ca cineva, dar mai cu seama uimitoarea Regina Maria se gandea la fiecare locuitor al tarii, pe care vroia  sa il sprijine macar moral in acele vremuri triste, de deznadejde si suferinta.  Si pentru ca razboiul s-a terminat cu o victorie, poate ca putin a contat si gandul ei cel bun, strans in aceasta lucrare emotionanta.Bine, nu a fost doar gandul, Regina Maria a si  actionat impreuna cu Regele Ferdinand la infaptuirea Marii Uniri, un vis devenit realitate pe care il descrie in ultimele capitole.
Aveti cumva aceasta impresie si astazi? Ca cineva dintre conducatorii tarii s-ar gandi la voi? Ca vor sa duca Romania mai departe? Eu nu.

Din loc in loc, veti gasi in carte desenele Elisabetei, fiica Reginei Maria si viitoare Regina a Greciei!

CeRe sa nu fii resemnat!

Pe 23 martie am fost la Gala Premiilor pentru Participare publica ca sa ma incarc cu energie. De la oamenii care nu se resemneaza.De la cei care "aprind lumina", titlul sub care s-a desfasurat aceasta gala deosebita, a proiectelor datatoare de speranta.Despre ce e vorba: o asociatie,  CeRe,  adica Centrul de Resurse pentru Participare Publica promoveaza initiativa civica, dreptul cetatenilor la informare , la participarea activa in comunitate. Anual premiaza cateva din aceste initiative care au avut si o oarecare finalitate. Deci nu e vorba doar de teorie.ci mai ales de punerea in practica a initiativelor.  Juriul a fost format din sociologi, jurnalisti, psihologi, dintre care se remarca Vintila Mihailescu, antropolog si Tudor Musat, in prezent jurnalist la Digi24.   Premiile acordate au avut si ele denumiri pe masura, cum ar fi: Premiul "Revolutie de manual"acordat Asociatiei Elevilor din Constanta; Premiul "Bucuresti, Bucuresti, oras plin de Vacaresti"acordat cui credeti? Asociatiei Parcul National Vacaresti,  raspuns corect; Premiul ""Rezistenta din pasul Mestecanis" acordat locuitorilor din satele Valea Putnei si Mestecanis.In total 10 premii pentru 10 campanii alese din multe altele, ceea ce mie mi se pare un semn bun. Un inceput timid, dar cu o mare deschidere.Iar Gala se afla la cea de a opta editie.  

Si pentru ca nesimtirea, incompetenta si aroganta guvernului au  scos in strada sase sute de mii de oameni care nu au mai vrut sa taca si sa fie umiliti, spiritul lor de participare, de implicare activa a fost premiat si de CeRe, cu speranta ca acesta nu va fi fost doar de moment! Pentru ca nepasarea, indiferenta, neimplicarea pot sa permita  tragedii cum a fost cea de la Colectiv! Pentru ca nu avem voie sa uitam ca 64 de vieti, de destine au pierit si din cauza noastra! 

Puteti citi proiectele acestor oameni, dar si mai bine ar fi daca i-ati cunoaste, daca i-ati sustine, dar mai ales daca v-ati uita in jurul vostru sa vedeti ce puteti schimba. Si sa actionati. Si daca ceva nu functioneaza cum trebuie, sa informati, sa avertizati, sa cereti participare. Sa nu va resemnati. Romania nu mai poate fi tara lui "las'ca merge si asa"! Eu m-am saturat de acest experiment, voi nu?

Sa calatorim in timp cu Irina Procopiu!

Pentru ca odata ce incepi sa citesti jurnalul Irinei Procopiu, de fapt incepi o calatorie. O calatorie minunata in timpuri pe care nu le-ai trait, dar pe care merita sa le cunosti, o incursiune aproape reala  intr-un Bucuresti despre care stii ca era conectat la viata europeana, la adevaratele valori dupa care astazi tanjim, un oras adorat si hulit, european si oriental, clasic si modern, dar mai ales viu. Bine, viu este si astazi, orice s-ar zice, doar valorile sunt cumva incurcate, sper ca tanara generatie sa aiba puterea si vointa de a le readuce in ordinea  normalitatii.
Fiica de general, nascuta in 1873, Irina  a fost educata in spiritul frumosului, al artei si al culturii, a invatat cateva limbi straine, sa cante la pian, sa picteze, si astfel a ajuns sa isi doreasca sa traiasca o viata bogata, o viata deosebita. Si e clar, sper, ca nu ma refer la bogatiile materiale, asta apropo de valorile si principiile care ar trebui sa ne calauzeasca. Si a avut viata pe care a visat-o, iar jurnalul este marturia sa. De la filme la carti, de la concerte la dineuri pretentioase, de la Sinaia la Dobroesti, de la Horezu la Balcic, de la expozitii la spectacole de teatru, sau cum petreceau bucurestenii Revelionul ( cuvantul asta mi-a placut tare mult: de Anul Nou bucurestenii reveionau!), pe toate Irina le-a notat constiincioasa in caietele ei. Cea mai bine reprezentata perioada este cea interbelica, mai precis intre anii 30 si 40, adica perioada care se afla , statistic vorbind, pe primul loc intr-un top al calitatii vietii din Romania.
Prietena buna cu Maruka Cantacuzino si Cella Delavrancea,  a avut parte de auditii fermecatoare ale lui Enescu, atat la evenimente private cat si publice. Pe de alta parte, a fost membra a Asociatiei Muzicale al carei scop era gasirea si promovarea de tinere talente, nu numai prin organizarea de concerte, dar si prin obtinerea unor burse de studii.
O caracteristica ce strabate cartea si pe care azi eu nu prea o mai gasesc era intalnirea de la dejun sau cina si cateodata si la micul dejun! Iata cateva exemple:
"22 august: la dejun familia Gogu si incantatorul Radu Romanescu............La cina, sotii Grodel."
"Sambata, 14 ianuarie: pranzesc la Marguerite Bratianu..........Seara , cinez, impeuna cu George, la Coletta, care e in pat."
"17 aprilie"Dejun la Tabacovici, casa frumoasa si spatioasa, gradina splendida."
Si sigur, erau si dineurile mai mult sau mai putin pretentioase organizate la ambasade,legatii sau chiar la Palatul Regal. Pentru ca Irina Procopiu a fost doamna de onoare a Reginei Maria, slujba pe care a indeplinit-o cu profesionalism, dar mai ales cu o iubire nemarginita fata de aceasta uriasa personalitate ce ne-a fost dat sa o avem. Si dupa ce aceasta a murit, a  tinut in continuare memoria vie a Reginei, organizand diferite actiuni de aducere aminte, colaborand la diferite articole, conferinte, spectacole care ii aduceau un omagiu spiritului si sufletului ei.
Iata aici o schita a unui articol scris de Irina cu ocazia uneia dintre comemorari:

"Regina Maria, Regina florilor

Regina Maria, care dintre noi, la auzul acestor doua cuvinte impreunate, nu tresare, evocand radioasa intruchipare a celei care a fost Regina intre Regine? Regina Maria, careia copiii bolnavi si ranitii ii ziceau "Mama Regina".

Regina Maria de azi nu mi se mai arata decat in vis. Se poate oare ca aceea care a fost atat de strans legata de sufletul poporului nostru sa nu mai planga cu noi durerile noastre, sa nu se mai bucure de bucuriile noastre? Acest lucru este de neinteles. Se poate oare ca primaverile sa revina cu tot farmecul lor inflorit si Regina Maria sa nu se bucure de ele, ca ochii ei albastri atat de vii sa nu tresalte de emotie entuziasta fata de vraja felurita si imbalsamata a florilor? Se poate ca soarele sa rasara si sa apuna fara ca Regina Maria sa tresara la stralucirea ce revarsa asupra lucrurilor celor mai umile?Se poate ca raurile sa-si curga lin apele, fara ca soaptele lor sa fie talmacite de ea? Ca marea sa se razvrateasca, asemeni popoarelor, cand incatusarea limitelor ei i se pare nedreapta, fara ca ea sa le inteleaga? Se poate ca de la cei mai umili pana la cei mai daruiti de soarta, sa nu mai incerce sa vie sa-si gaseasca o mangaiere sau un imbold pe langa adanca si intelegatoarea ei blandete si fermecatorul ei suras? A ramas vie si o simtim printre noi, aceia care am avut marea cinste si fericire de a-i fi aproape.

Dragostea ei pentru flori era atat de mare incat, aflandu-se odata in Iugoslavia si voind sa se intoarca in tara  cat mai curand, raspunse Regelui Alexandru care o intrebase de ce se grabeste atat( caci intre cei doi exista o calda intelegere): "Am o intalnire cu un trandafir".

A murit Regina Maria si pamantul nu s-a cutremurat, fulgerele nu au strabatut cerul intunecat, norii nu s-au lasat in jos sa-si picure lacrimi de sange pe pamantul nostru vaduvit de plecarea ei.Nu, cerul a ramas senin, bland si cald, florile ei iubite au venit sa se ingramadeasca imprejurul ei, nevrand s-o lase sa plece in misterioase si necunoscute departari fara s-o insoteasca. Cea care era punctul luminos catre care se indreptau sufleteste privirile cercetatoare, aparitia ferica de care ne-am bucurat ani de-a randul nu ni se va mai arata niciodata. Acesta este lucrul de care nimeni nu se va putea mangaia vreodata."

Sigur ca nu totul a fost roz in viata Irinei, pentru ca cine are doar roz in viata? Probleme cu facturile la combustibil iarna, cu imprumuturile bancare sau nu, instalatori nepriceputi, chiriasi restanti, ei da, observati? Cam aceleasi cu cele din ziua de azi, doar ca la ea compensarea avea loc imediat, uneori chiar in aceeasi zi, pe principiul: ceva frumos, ceva urat, ceva material, ceva spiritual. Asta cred ca este mesajul principal al jurnalului: putem trece mai usor peste greutati daca reusim sa ne incarcam cat mai des sufletul si spiritul cu frumusete, iubire, toleranta si respect.

Daca vreti vreodata sa o comandati, intrati aici: 

Pagini de jurnal

PS. Multumiri editurii Polirom, care mi-a dat acceptul pentru a transcrie integral articolul Irinei Procopiu, si din nou doamnei Georgeta Filitti(dansei i-am multumit si personal) care a primit caietele Irinei si ni le-a transmis si noua, realizand un pod peste generatii pe care trebuie doar sa-l intretinem cu iubire si respect.

De la mame adunate si inapoi la mame date!

Sau cui vreti voi. Pentru ca e vorba de martisoare. Martisoare nascute din vise. Din visele unor mame. Mame pe care le cunosc si le admir pentru  puterea, curajul si forta de a schimba lumea. De a o face mai buna pentru copiii lor.Dar si pentru ai nostri, ai vostri, ai tuturor. Pentru ca reprezinta modele de urmat si de sustinut.Pentru ca si tu poti face asta intr-o zi, poti sa iti cauti drumul tau si sa mergi pe el cu speranta si cu incredere.
Deoarece ele sunt pe acelasi loc in inima mea, nu am gasit alta ordine in care sa le prezint decat cea alfabetica, deci sa incepem:

Alina Burca : mama a doua fetite vesele si indraznete, poate transforma orice mica bucata de panza intr-o girafa, pisicuta, ingeras, unicorn de care te vei atasa; picteaza pe pahare intr-un fel special; din mozaic face rame de fotografii sau vaze sau suporturi de lumanari. Pe toate acestea, dar si multe altele le gasiti pe pagina Maruc Ales

Din colectia personala!

Dana Georgescu: mama a unei fetite incantatoare, iubitoare de carti, natura si mestesuguri, si-a creat propria lume la Comana, acolo unde pe zi ce trece, visul devine mai palpabil si mai datator de speranta: Moara de hartie, locul in care veti gasi cartisoare, adica martisoare din carti, unde va puteti face singuri cu ajutorul unor tehnici pe care Dana nu vrea sa le lase sa se piarda, propriile felicitari, carticele si alte lucruri minunate din carti reciclate. Pe langa moara, din 2016 se dezvolta al doilea proiect al acestei familii uimitoare, Satul Mestesugurilor, adica locul in care obiectele se nasc din iubirea de traditie, de Romania si de oamenii care nu vor sa uite trecutul.

Nicoleta Nicsan: mama de buburuza, adica de bebelus caruia incep sa-i creasca aripile, se joaca cu lutul la Fuioru' Fermecat si ghici ce? Din mainile ei nu ies obiecte, ci chiar parti din sufletul ei, din inima ei, din iubirea ei pentru o tara mai buna, mai frumoasa, o tara in care buburuzele sa se miste liber, fara teama de a le  fi retezate aripile. Adica visele. Adica ati inteles, da?

Spor la visat! Dar si la cumparat! 

Jurnalul Denisei: Marin Sorescu, pe ultima suta!

Jurnalul Denisei: Marin Sorescu, pe ultima suta!: Micul meu omagiu adus lui Marin Sorescu, azi, cand se implinesc 80 de ani de la nastere!( si mai e foarte putin pana se termina ziua!) Par...

Despre oameni care au facut o istorie in teatru!

Minunata doamna Georgeta Filitti , decorata de Majestatea Sa Regele Mihai in 2012 cu "Crucea Casei Regale a Romaniei", sustine maine o conferinta despre Ion Ghica, unul dintre artizanii aducerii lui Carol  de Hohenzollern in tara noastra, dar si unul dintre creatorii Teatrului National, infiintat ca mijloc de educatie si de promovare a culturii romanesti si europene. Pentru ca un om educat, un om cultivat, un om cat mai  informat nu poate fi asa de usor manipulat, nu poate fi asa de usor de condus si de mintit.Si ca sa ne imbogatim si vizual, in foaierul Salii Mici va avea loc vernisajul unei expozitii de fotografii si alte documente din epoca despre Ion Ghica, primul director general al teatrelor si primul presedinte al Academiei Romane? E ceva, nu?

Detalii aici:Un ctitor al teatrului romanesc

VOLTAJ - 10 zile

Afacerea Tanase | The Tanase affair | Documentary [ENG.SUB] | CINEPUB

Afacerea Tanase | The Tanase affair | Documentary [ENG.SUB] | CINEPUB

EYEDROPS - PREZENT (Official Video)

EYEDROPS - BICICLETA (Official Video)

Eminescu si romanele sale!

Pentru ca Eminescu nu a scris doar Scrisoarea a III-a, iata ce spune Nicolae Iorga despre romanul "Geniu pustiu", roman pe care eu vi-l recomand:

"E bine deci ca s-a tiparit romanul "Geniu pustiu" pe care Eminescu il scria intre nouasprezece si douazeci de ani, ca student la Viena. Sa n-aiba grija nimeni: niciun fir de iarba de pe mormantul poetului nu se va misca de indignare la aceasta "divulgare" a gandului inca nesigur, a simtirii ce nu-si gasea totdeauna intruparea statornica si adevarata. Nu, ci, daca, peste hotarele vietii, se schimba ceva intre cei ce sunt si cei ce au fost, cel mai mare cantaret al neamului nostru va primi aceasta ca o solie duioasa a tineretelor sale de vultur ce-si incearca aripile pentru a pluti intaiasi data."(Nicolae Iorga, Oameni care au fost, Editura pentru Literatura, 1967.)

 

Din cugetarile unei Regine!

"Educatia se poate reduce la un singur precept: sa stii sa te pui in locul aproapelui."

CARMEN SYLVA-Regina Elisabeta, prima Regina a Romaniei!

Almost Persuaded ~ Etta James

Etta James - Stop The Wedding

Din cugetarile unei Regine!

"Un mare romancier  a spus ca exista oameni-izvor, oameni-fantana, oameni-cisterna; o singura categorie a uitat: oamenii-mlastina."

             

CARMEN SYLVA - Regina Elisabeta, prima Regina a Romaniei!

Cartea o puteti comanda si aici www.ceainariacucarti.ro

Patrice - Dove Of Peace

YellLow - Put It On Top ft. Geneva

Ugly Duckling - A Little Samba

Maroon 5 - Don't Wanna Know (Audio) ft. Kendrick Lamar

Pink Martini Hey Eugene

O strigare de inceput de an!

Strigarea vine  de la Campina, pentru ca pe 8 ianuarie 2017  se implinesc 514 ani de la prima atestare documentara a asezarii. Pentru ca a fost mai intai un sat, apoi un targ, apoi vama intre Transilvania si Muntenia, iar din 1994 este municipiu. Sa stiti ca mie Campina mi se pare un oras iubit: este destul de curat, am vazut oameni care se apleaca sa ia de jos gunoaiele si sa le puna la cos(na!), are multe flori si mereu , de la vizita la vizita, se vede o dezvoltare , o crestere a lui intru frumos si bine. Nu va mai spun ca exista tot felul de magazine, piete, restaurante, cafenele, baruri, iar peste ele troneaza majestuos cele doua spatii culturale ce , dupa mine, reprezinta emblema orasului: Castelul Iulia Hasdeu si Muzeul Nicolae Grigorescu. Va recomand sa vizitati Campina, veti vedea cum creste un oras iubit de locuitorii sai. Si se pare ca si de autoritati, care organizeaza maine un eveniment interesant despre istoria Campinei. Detalii aici 514 ani de atestare documentara, dar sigur ca cel mai bine ar fi sa va ganditi la o excursie cat de curand!

VORBA ZILEI!

"Cel mai bun mod de a te inveseli este sa incerci sa inveselesti pe altcineva."

MARK TWAIN

PS. Voi cum va inveseliti?

Robin and The Backstabbers - Sat dupa Sat (CERN campaign)

Grupul De Rezistenta - N-ai De Ce (cu Japhet Niven) (Official Video)(HD)

Cei trei regi fauritori ai Romaniei!

Capitolele din cartea "Cei trei regi", scrisa de Cezar Petrescu si aparuta in 1935, deci chiar in perioada de maxima dezvoltare economica, sociala, culturala a Romaniei, se numesc chiar asa:
Carol I- Fauritorul Regatului; Ferdinand I- Fauritorul Romaniei Mari; Maria Sa Carol al II-lea- Fauritorul Romaniei vesnice. Si chiar asa a fost. Nu stiu daca mai pot exista indoieli cu privire la aceste lucruri. Nu stiu cine ar putea sa zica, cu argumente bineinteles, ca statul roman modern nu a fost creat, intarit si dezvoltat de Carol I.Nu stiu cine ar putea sa zica ca nu Ferdinand si Maria au fost cei care au infaptuit Romania Mare, adica unirea tuturor romanilor de-un neam si de-un sange intre aceleasi granite. Si nu stiu cine ar putea sa zica, desi aici sunt mult mai multe voci, ca nu Carol al II-lea a dat Romaniei Mari o directie europeana in economie dar mai ales in cultura. Uitati-va in jur, oriunde v-ati afla in tara asta, si enumerati cladirile pe care le vedeti: in afara de blocurile gri create special pentru a ne depersonaliza, 90% din ele sunt construite in perioada acestor trei regi! Si asta e doar ceea ce se poate vedea, nu mai socotim aici realizarile in educatie, in cercetare, in arta, muzica, teatru, si continuati voi cu ce domenii vreti. In toate veti gasi o crestere, o dezvoltare, o aliniere la societatea europeana si universala, asa cum ne-o dorim si in prezent. 
Cartea lui Cezar Petrescu este un omagiu la cald adus acestei dinastii, da, straine ca sange, dar mai romanesti la suflet decat multi, multi dintre noi. Descrierile episoadelor ce alcatuiesc domnia primului Rege al Romaniei, cum ar fi venirea  lui in tara, primirea ce i s-a facut  la Bucuresti, pregatirea armatei si a razboiului de independenta, declararea Regatului , sunt de o intensitate extraordinara si de o gradare uluitoare. 
"Dar din tronul sau, de sub coroana rece de otel, Maria Sa Regele Carol I al Romaniei, privea peste oameni si capete, dincolo de timp. Isi implinise o datorie. Se deschideau altele inainte. Sarbatorile si inaltarile trec ca apa raului, grijile raman locului ca piatra." Asa se termina primul capitol, asa se termina viata lui Carol I, in 1914, dupa 48 de ani de domnie glorioasa, dupa 48 de ani in care acest Rege a stiut sa isi faca datoria mai presus de toate.
A urmat Regele Ferdinand, care si-a inteles menirea inca dinainte de a fi rege, si care a stiut ce urma sa vina pentru poporul sau: "Se stia ca Regele Ferdinand va trage sabia. Ca inima il duce alaturi cu poporul sau, nu alaturi de imparatiile Europei de mijloc, asa cum mai nadajduiau , din ce in ce mai slab, solii Kaiserului......Pricepusera in sfarsit ca tara are un Rege mare."  Un rege care a marit tara, a dat pamant celor care au luptat in razboi, in timpul caruia a fost adoptata poate cea mai moderna constitutie din lume la acea data. 
Si iata ca vremea Regelui Carol al II-lea a sosit. "Pribegia de mai bine de patru ani, departe de poporul in mijlocul caruia m-am nascut si am fost crescut, a fost silita de unii , care prin vorbele lor au indurerat sufletul Marelui vostru Rege si scumpul meu Parinte"."Pasesc astazi cu sufletul inaltat in mijlocul poporului Meu si cu o inima in care s-a sters cea din urma umbra de mahnire, chiar fata de aceia care au incercat prin fapta lor nechibzuita sa rupa legatura nesfaramata dintre Mine si tot ce este romanesc." Da, poate ca nu a luat intotdeauna deciziile asteptate, poate a fost prea sentimental , poate si un pic egoist pe alocuri, dar a iubit Romania din adancul cel mai adanc al sufletului sau, iar deschiderea catre cultura  si educatia de care vroia sa beneficieze cat mai multe categorii de oameni si clase sociale este ilustrata prin infiintarea de camine culturale la sate, de biblioteci, de edituri, de fundatii culturale. Pentru ca fara educatie, fara cultura, orice popor poate fi manipulat usor si se poate pierde pe sine, pierzandu-si astfel traditia, limba si in cele din urma patria!
La multi ani Romanie atat de iubita de cei trei regi!

Coperta dupa un desen de Lena Constante

Nota: Cezar Petrescu s-a nascut la 1 decembrie 1892!

Una de zi, una de noapte!

11 Iunie, o strada cat o lume! Va propun sa o explorati si sa va minunati, fara cuvinte!

Pe cheiul Dambovitei, noaptea!

VORBA ZILEI!

 

 "Stelele nu se tem ca ar putea fi luate drept licurici."

 

                            TAGORE

Jurnalul Denisei: Trenul Regal- inca un atu al regalitatii

Jurnalul Denisei: Trenul Regal- inca un atu al regalitatii: Cand intri in Trenul Regal, miroase. Miroase a istorie, a trecut. Si ma refer la acel trecut in care oamenii calatoreau cu adevarat de place...

Liceeni din Falticeni, la concurs!

Eu nu am ajuns inca la Falticeni, dar din ce am aflat despre acest oras si din ce descopar in continuare, rezulta asa: nu stiu prin ce combinatie fasta a spiritelor de ieri si de azi, a conditiilor climaterice poate?!? precum si a gandurilor luminoase ce plutesc pe acolo parca mai mult ca prin alte parti, iata ca se nasc niste proiecte, niste concursuri si niste festivaluri la care nu, nu va gandeati ca ar putea exista in vremurile pe repede-nainte pe care le traim. 
Azi, de exemplu, de la ora 16, la Liceul Teoretic"Nicu Gane" din localitate , se organizeaza o preselectie pentru a deveni  un "Birlic", adica pentru a face parte din trupa de teatru cu acelasi nume, creata si pastorita de Liviu Mihaila, un om pentru care cultura si educatia inseamna puterea de a schimba lumea, de a o lasa mai buna pentru cei ce vin! Si da, am vazut trupa "Birlic"in actiune, cu ocazia unui turneu in Bucuresti si pot sa va spun ca energia, emotia si pasiunea pe care ti le transmit te incarca cu optimism, generozitate, bucurie si placere pentru mult, mult timp. Deci, liceeni din Falticeni, mergeti sa va incercati talentul si norocul la concurs, iar voi , potentiali spectatori, incercati sa mergeti la un spectacol de-al lor, sigur veti trai o experienta de neuitat!
Detalii :Poti sa devii un "Birlic"!

Unul dintre cei mai  mari actori de comedie

 pe care i-am avut si despre care consider ca se vorbeste prea putin!

CUGETARI CENTENARE!

"Ce deosebeste diamantul de carbune? Nu ca primeste mai multa lumina, ci ca trimite mai multa inapoi."

          NICOLAE IORGA

 

 

Un tur si trei organizatii!

Asta vi se pregateste maine, sambata, 19 noiembrie, de la ora 11! Avem asa : Asociatia Coultur,
Bucharest in english, Organizatia Suedeza pentru Ajutor Individual
si produsul rezultat in urma conexiunii lor, adica un tur pietonal caritabil prin Bucurestiul nostru drag, zis si "micul Paris"! E prima oara cand aud ca sumele care ar putea rezulta din donatiile pentru  tur vor ajunge la tineri cu dizabilitati aflati in grija organizatiei suedeze. Asta inseamna ca exista un inceput, ori stiti si voi ce e mai greu de facut in viata? Sa incepi ceva, sa schimbi ceva, sa poti sa treci peste eternele: "aaa, dar nu s-a mai facut asa ceva!"sau "nuuu, la noi asa ceva nu se poate!". Asadar, bravo pentru initiativa si pentru puterea de a o duce mai departe. Punct de intalnire : Piata Unirii la ceas! La 11 fix!

Sigur ai si tu in cartier!

Cum ce? Fatade de case  mai vechi sau mai noi, mai ingrijite sau mai lasate in paragina, dar care sigur au in spate o istorie, un vis, o viata! Le fotografiezi si le aduci in concursul de miercuri, uite aici: Fatade la tot cartierul


Eu va ofer fatade din cartierul Timpuri Noi, culese si daruite in  expozitia "De la Lemaitre la Timpuri Noi", produsa in cadrul proiectului "Timpuri Noi-oameni si povesti", proiect dezvoltat si finantat cu sprijinul ARCUB. Expozitia a fost produsa si cu ajutorul echipei de arhitecti de la Calup.

Timpuri Noi

Foto Maria Voicu

Foto Daniela Miscov

Foto Maria Voicu

Foto Calup

Foto Calup

O tripla!

Maine, 16 noiembrie, la Gaudeamus, chiar in ziua deschiderii,  va avea loc o tripla lansare de carte regala. De la ora 18, Editura Curtea Veche, in traditia-i deja impamantenita, va invita la un eveniment memorabil, ce va avea loc in prezenta Altetei Sale Regale Principele Radu. Vor fi prezentate publicului doua carti , "Ana, Regina. Acasa pentru totdeauna" de Alexandru Muraru si "Mihai I al Romaniei", un volum coordonat de Adrian Cioroianu si Mihaela Simina. De asemeni, pentru ca e aproape sfarsitul anului( iar?!?!?, Oh, Doamne, eu chiar nu inteleg, se-ntampla ceva cu timpul, cineva il desfasoara mai repede.......), este din nou vremea pentru Calendarul Regal 2017. Daca nu l-ati rasfoit pana acum, va invit sa faceti macar atat, pentru ca pe langa fotografiile obisnuite, contine si foarte multe informatii, date despre aniversari, amanunte despre Casa Regala a Romaniei.

O mostra din calendarul de anul acesta!
 

In rest, ce sa va spun? Incercati ca si in 2017 sa aveti modele care sa va inspire la fapte bune, la autodepasire si la gasirea propriului drum!

Covorul oltenesc traieste!

Covorul oltenesc poarta in el cuvantul "dor". Stiti voi, cuvantul acela unic, ce nu poate fi tradus in nicio limba. Dorul de patrie, dorul de natura, dorul de iubit, dorul de casa.........Toate dorurile poporului roman se intrepatrund in covoarele tesute de mana de sute de ani in Oltenia. De aceea covoarele sunt unice, de aceea sunt originale, si de aceea exista o traditie. Traditie pe care o  gasiti in viata la un atelier din Dolj, dar si pe pagina lui de pe  Facebook, unde puteti intra si da like: covoare traditionale.
Eh, bineinteles ca exista si un site, covoare oltenesti , cu detalii despre razboaiele de tesut, traditii si simboluri oltenesti, modele ce iti vor incanta ochii, si,  daca vei simti ca s-a creat o legatura, poti sa faci si o comanda.
 Covoarele lor sunt facute din lana si bumbac( cum, nu din plasticul nostru cel de toate zilele?!?!?!), pentru ca le poti lasa mostenire( vi se pare desuet? mie nu!), iar simbolurile folosite(cerbul, cocosul, cucul ) sunt de fapt imagini ale Romaniei trecute, prezente si viitoare. 

Covor "Ana Maria"

Acesta este covorul ce mi-a placut cel mai mult, probabil pentru ca este rosu, o culoare ce ma defineste, de care sunt indragostita. Cui as darui acest covor? Sau oricare altul facut cu sufletul la Macesu de Jos? Probabil ca tuturor celor care nu numai ca mai cred in traditia romaneasca, dar o si promoveaza si poate chiar incearca sa o aduca la viata, fiecare in limita posibilitatilor lui. Si sa stiti, important e sa incerci, altfel n-ai cum sa afli daca vei esua sau nu!
















Bonus: un taraf autentic din minunata Oltenie!  Bucurati-va de placerile simple ale vietii, cele din jurul vostru!

 

Printesa, Romania si Razboiul!

Printesa se numeste Nadeja Stirbey, nascuta Bibescu, nepoata dupa tata a domnitorului Tarii Romanesti, Gheorghe D. Bibescu, iar jurnalul ei din perioada 1916-1919 ne evoca  momente triste,  dar pe care e necesar sa le cunoastem, mai ales din marturia vie a celor ce le-au trait. Desi scurt, in el sunt descrise multe, multe plecari, sosiri, intristari, zbuciumari, furie, groaza : de la Buftea la Bucuresti, inapoi la Buftea, apoi la Bicaz si in cele din urma la Iasi, asteptand un deznodamant pe care incearca sa il intuiasca. De fapt, jurnalul se inchide ciclic tot la Buftea, dupa infaptuirea Marii Uniri , in 1919, gasind insa acolo schimbari ale caselor, oamenilor si vremurilor ce nu se vor mai intoarce.
"Vineri 21apr/4mai 1918  S-au tinut discursuri in Piata Traian, rusii au urlat pentru pace, pentru republica, pentru egalitate; i-au indemnat pe romani sa renunte la Regele lor si sa faca ca ei, apoi au parcurs orasul cu drapelul lor rosu, urlandu-si cantecele taraganate si suparatoare cu vocile lor de salbatici, chiar nu avem cea mai mica intentie de-ai imita......" chiar asa, daca Nadeja scria asta in 1918, cand revolutia bolsevica era in toi, astazi in continuare nu vad niciun fel de apropiere intre poporul rus si poporul roman, din acest punct de vedere.
"In aprilie 1918 s-a semnat la Cotroceni pacea dintre Romania si Puterile Centrale, ce pace! este o zi de doliu pentru noi toti, biata noastra Dobroge ajunge la bulgari si dragii nostri munti frumosi la unguri, cei mai mari dusmani ai nostri, e un lucru care nu ar putea fi suportat daca nu ar fi ceva temporar, si Doamne! Ce dulce va fi razbunarea!"Si a fost, poate nu chiar asa de dulce pe cat si-o imagina Printesa Stirbey, dar cu siguranta trainica si datatoare de noi vise si sperante. 
Iata si ziua asteptata cum apare in jurnal: 
"30Octombrie Urrrraaaaaa! Suntem razbunati si inca cum!cum! Dumnezeule, ce frumos e! ce maret!! e prea frumos si prea maret pentru a intelege toata amploarea gloriei noastre, a fericirii noastre, iti multumesc, Doamne, in genunchi pentru aceasta clipa sublima, ce bine este sa traiesti pentru a simti aceasta betie divina , frumosul nostru ideal implinit!" Simtiti acea iubire de patrie de care nu te rusinezi, pe care iti vine sa o strigi in gura mare, sa te auda nu numai muntii, vaile si dealurile ci si toata Europa, toate natiunile sa inteleaga care e locul pe care-l ocupa Romania Mare, Romania Unita de Regele Ferdinand si Regina Maria!

Jurnalul Nadejei face parte din colectia "Carte de nu ma uita" (cum altfel?)  a Editurii Istoria Artei, editura al carei suflet este Oana Marinache, istoric de arta pasionat si dedicat, si in el gasim o serie de fotografii de arhiva, unele facute chiar de Printesa la Iasi, precum si o poezie despre mosia Stirbey din judetul Olt.
Desi a aparut prima oara in 2014, il puteti gasi si la Gaudeamus-ul de anul acesta , iar pe 15 noiembrie 2016 la Palatul Sutu sunteti invitati la o conferinta de evocare a personalitatii Nadejei si de prezentare a fotografiilor si documentelor ce au stat la baza editarii cartii! 
Detalii aici: Nadeja Stirbey

Nadeja Stirbey

O invitatie la Castel!

La Castelul Iuliei Hasdeu, din Campina, maine 12 noiembrie 2016. Jenica Tabacu, directoarea acestui loc magic, v-a pregatit ca intotdeauna, un eveniment remarcabil, un sincretism al artelor in care a devenit profesionista. Lansare de DVD, expozitie de pictura, concurs de poezie, toate in cadrul spatiului plin de amintirea acestui copil supradotat, iubit si de parinti dar mai ales de Dumnezeu, care i-a daruit atatea si atatea talente.

Bineinteles, vizitati si muzeul, cu ajutorul audio-ghidului veti avea parte de povesti la fiecare exponat in parte. Si pentru ca tehnologia alearga din ce in ce mai repede, acum puteti afla informatii despre muzeu de pe site-ul si aplicatia in acelasi timp Izi.travel, - ghiduri audio in muzee si orase.
Detalii aici: Ziarul de Prahova

Jazz si Ferentari?!?

Vi se pare ca nu pot fi asociate aceste doua cuvinte? Ei bine, unii cred ca da, e posibil. Dar trebuie sa vezi putin mai departe, sa accepti ca exista locuri rau-famate  si oameni mai putin norocosi care le populeaza, si sa crezi cu tarie si sa vrei in loc sa te cobori la nivelul lor, sa ii aduci la al tau. La asta cred ca s-au gandit cei care au organizat acest eveniment pentru care eu ii felicit din toata inima! 
Deci, liber la jazz in Piata Ferentari, azi si maine, invitati de exceptie intr-un spatiu neconventional in fata unui public neconventional! Cu speranta inainte!
 Detalii si aici: Ferentari Jazz Fest

 

Trei zile cu whisky, da!

In tara tuicii, iata ca cineva a avut curajul de a organiza un festival al whisky-ului! Degustari rafinate, bomboane delicate, concerte pentru urechi fine, mmm.......de fapt e vorba de un stil de viata! Mergeti sa vedeti daca vi se potriveste! Daca nu, oricum experienta va fi interesanta!

 Si detalii despre participanti, preturi, abonamente, reguli aici:

WHISKY FEST 

Monumente si eroi la Mogosoaia!

Un proiect pilot despre monumente si eroi, deocamdata doar pentru judetul Ilfov. Este vorba despre un inventar al monumentelor dedicate eroilor cunoscuti sau necunoscuti din jurul Bucurestiului. Pentru ca nu toti putem fi eroi. Pentru ca trebuie sa ii cunoastem pe cei care au fost. Pentru ca trebuie sa privim cu demnitate in viitor, doar asa sacrificiile lor nu au fost degeaba. Un proiect ce ar trebui introdus in scoli, bineinteles cu vizitarea nu doar virtuala ci si fizica a acestora.Despre toate acestea, fotografii, lansare de site, procesiune, masa rotunda, vernisaj, azi intre orele 11-13, la Palatul Mogosoaia.

Site-ul va fi acesta:Marele razboi

Detalii despre evenimentele de azi: Monumente si eroi

 

Cum se calatorea la 1900?

De fapt, cum a calatorit Emanoil Lacu, un roman cu dor de duca, nascut in 1875 la Rasinari si plecat apoi sa descopere lumea , visele, obiceiurile dar mai ales oamenii din Europa, Africa, Asia, Orientul Apropiat. 
Carti postale, notite,  fotografii ce i-au apartinut  ,toate au fost stranse intr-o expozitie al carei vernisaj are loc maine, 10 noiembrie 2016, orele 14, la Biblioteca Nationala a Romaniei.
Puteti calatori in alte locuri cand vreti voi, dar in timp doar pana pe 31 ianuarie 2017!
Mai multe detalii aici: Emanoil Lacu

Quilturi si sculpturi infratite la Centrul Cultural Calderon!

Infratite la propriu, pentru ca e vorba despre expozitia comuna a doi frati, Ion si Alexandra Filotti, pe care o mai puteti vizita pana vineri, 11 noiembrie 2016.(e adevarat, pe afis scrie pana pe 9 noiembrie, iar pe facebook pana pe 11 noiembrie, deci eu zic sa incercati!)
Pentru ca sunt fan Eugenia Voda, sambata seara la ora stabilita, am vrut din nou sa ma delectez cu unul din dialogurile ei formidabile cu profesionisti de la care chiar ai ce invata. Pe multe dintre ele le-am vazut deja de cateva ori, dar cel de sambata trecuta  a fost inedit, cu un personaj de care nu mai auzisem: Ion Filotti.
Inginer si matematician roman, fiu al unui diplomat de cariera, Ion Filotti s-a nascut in 1941 si pana in 1969 a urmat cursurile Politehnicii, precum si pe cele ale Facultatii de Matematica, lucrand apoi la Centrul de Statistica. A emigrat in Statele Unite in 1969, reusind sa faca un doctorat cu un titlu greu de pronuntat( dar mai ales de inteles pentru cei profani!) la Universitatea Berkeley din California. A lucrat la New York, s-a mutat la Paris, si-a deschis o firma, a venit in Romania, a predat la Scoala de vara de la Sighet, iar de cativa ani vrea sa isi transpuna emotiile in sculpturi. Si vrea sa le impartaseasca si cu tine, si cu voi, cei care sunteti dornici de nou, de inceput, de a simti placerea creativitatii la orice varsta.
Alexandra Filotti, arhitect la baza,   a descoperit acest mestesug al quilting-ului, originar din America de Nord, prin 1983 , dar abia de cativa ani a inceput sa-l aprofundeze si il face cu pasiune.Este membra a Asociatiei Romane de Patchwork din 2010, a participat de atunci la toate expozitiile anuale ale asociatiei. Mi se pare mie sau si Alexandra Filotti merita sa fie invitata la emisiunea doamnei Voda? Pentru ca e o profesionista, sunt convinsa ca are ce sa ne spuna!

  

Daca nu ajungeti la aceasta expozitie, urmariti pe facebook, poate reusiti la urmatoarea, merita!


Quilts by Alexandra Filotti/Sculptures by Ion Filotti

Internetu', unde e internetu'?

"Mama, iar n-avem internet! Nu l-ai platit sau ......iar a picat, chiar acum cand aveam de facut un proiect....". Probabil ca ati fost si voi intrebati asa macar odata in viata asta de dupa internet, pentru ca e clar ca nu mai e ce a fost. Viata de dinainte de internet cu cea de dupa.Ne uitam pe internet sa vedem vremea, sa cautam vreo poezie, vreo carte sau vreo pensiune, sa vedem ce face vecinu' de facebook, sa ne inspiram la gatit, sau sa vedem vreun film, vreo floare( ca in realitate nu prea!), cand ninge sau cand tuna si fulgera(sa vedem ce fotografii smechere au pus deja unii mai norocosi decat noi.......). Deci cand nu avem internet ce facem? Scoatem nasul afara si respiram si observam si auzim viata. Si daca ai platit netul, dar routerul s-a stricat , putem merge sa luam unul nou de la DLink, care aniverseaza 30 de ani de la infiintare! Ce faceati voi acum 30 de ani? Eu eram prin liceu, habar n-aveam de ce avea sa vina.........
Produsele D-Link se gasesc la Altex, Emag, Flanco, PC Garage, Evomag sau cel.ro, asadar nu disperati, veti gasi unul potrivit voua pana la urma.Si veti intra din nou pe internet. Dar nu e rau nici cand nu il ai, nu? Gasiti voi ceva de facut.Pentru ca excesele nu sunt bune. Pentru ca viata bate internetu' pana la urma, parerea mea!

Scurta istorie in imagini a companiei D-Link.

"Sapa, frate, sapa, sapa/Pana cand vei da de apa"

Asa suna versurile lui Blaga, unul din poetii mei preferati, si asa  am si facut, la invitatia lui Calin, initiatorul si continuatorul unui concurs care da dependenta, am sapat si am dat peste apa 

in cadere libera,

Cascada Urlatoarea

 

 

 

tinuta captiva intr-un baraj

Paltinu

 

 

si imortalizata pe panza!

Martina Voicu

Daca vreti sa vedeti in ce ape se scalda Calin, poftiti aici: Naiv prin Romania