Eu pot sa spun ca, pentru mine, a fost o revolutie, in sensul ca inauntrul meu s-a schimbat ceva irevocabil in acele zile; ce am trait nu poate fi exprimat in cuvinte, dar e clar ca din decembrie '89 am privit multe lucruri din jur cu totul altfel.
Ce s-a intamplat de fapt, cred ca tot Silviu Brucan (acest personaj cu un simt al umorului atat de negru), a reusit sa formuleze foarte direct:"Da, a fost o revolutie, o explozie populara; a venit revolutia cu trenul, dar in gara eram noi si am preluat trenul, pentru ca noi stiam mersul trenurilor!"(deci, am auzit asta acum cateva ore, in cadrul unui documentar de la TVR).Ce poate fi mai cinic de-atat? Si care noi?
Si apropo, nu m-am gandit niciodata la vreun certificat de revolutionar(cum bine ziceau Dinescu si Caramitru deunazi, la o emisiune tot la TVR) care sa ateste ca am trait revolutia pe viu, pur si simplu pentru ca asa ceva nu se dovedeste cu acte, ci cu inima si sufletul si constiinta pe care le oferi fara sa astepti ceva in schimb.
Si nu numai ca am fost la revolutie, dar apoi am si "golanit" cateva luni pe la Universitate, descoperind de fapt ce inseamna democratia, libertatea, puterea cuvantului si a muzicii si faptul ca "daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine", asa cum spunea Gandhi.
Iar pentru cei care regreta, sincer sau nu, perioada dinainte de '89, iata cateva ganduri de adolescenta care "traia" in tara numita Romania:
Balada pentru oamenii secolului XX
Oamenii tristi
se plimba pe strazi
Pierdute in intuneric,
Ca sa uite adevarul.
Treci pe langa un magazin
Si vezi o coada imensa.
De ce nu se mai face lumina?
Tara mea, mangaiata de mare,
Plangi?
Sufletul tau, ranit,
Nu stie unde sa se mai ascunda
De atat frig.
De ce nu mai apare soarele?
Cu lacrimi in ochi
Pasarile te parasesc
Lasand in urma
Cerul pustiu si intunecat,
Plin de suferintele celor multi.
Zambetul tau,
O infricosatoare grimasa,
Pe care numai cei ce sunt nimic
Mai pot sa-l ia drept aprobare.
Sa traiesti acum
Nu inseamna decat
Sa te-ntorci in trecut
Si sa lasi timpul
Sa cada peste tine.
De ce au murit sperantele?
iulie 1986
duminică, 21 decembrie 2014
vineri, 5 decembrie 2014
joi, 4 decembrie 2014
luni, 1 decembrie 2014
Vorba zilei:"Fiti amabili cu oamenii cand urcati, deoarece ii veti intalni din nou cand veti cobori."(Wilson Mizner).
Si eu as adauga; iar atitudinea lor la urcare oricum nu va fi la fel ca la coborare!
La multi ani, Romania! O tara mica la trup, dar cu un suflet atat de mare!
Tara mea-vesnica
Ca lumina.
E acolo.
La rasarit.
Unde dimineata
Soarele- spune povesti de dragoste
Pamantului.
Iar cerul imbratiseaza copacii
Cu fiecare picatura de ploaie pe care le-o trimite in dar.
Tara mea- o minune
Nascuta din visele oamenilor.
In ea se revarsa, miscator,
Orice speranta cu drept la viata.
Tara mea isi primeste in fiecare primavara
Cocorii,
Iar toamna isi agata la gat
Zambetele copiilor.
Si trece mai departe, senina,
In eternitate.
1986
Ca lumina.
E acolo.
La rasarit.
Unde dimineata
Soarele- spune povesti de dragoste
Pamantului.
Iar cerul imbratiseaza copacii
Cu fiecare picatura de ploaie pe care le-o trimite in dar.
Tara mea- o minune
Nascuta din visele oamenilor.
In ea se revarsa, miscator,
Orice speranta cu drept la viata.
Tara mea isi primeste in fiecare primavara
Cocorii,
Iar toamna isi agata la gat
Zambetele copiilor.
Si trece mai departe, senina,
In eternitate.
1986
duminică, 30 noiembrie 2014
joi, 27 noiembrie 2014
Carmen Sylva: Printesa Rinului, Regina Carpatilor
Filmul, un documentar foarte bine realizat de o profesionista, doamna Marilena Rotaru, arata drumul pe care l-a strabatut Carmen Sylva, de la statutul de printesa de Wied la cel de prima regina a Romaniei.
Elisabeta de Wied nu numai ca a avut acest talent literar, din care ne-a impartasit si noua peste veacuri, dar a mai avut un talent: acela de a strange in jurul ei oameni frumosi, pasionati, deosebiti, cu ajutorul carora dorea sa traiasca intr-o lume mai buna, intr-o tara mai deschisa spre Europa si spre valorile ei.
Ce am remarcat insa in mod deosebit este atitudinea cu care a fost urmarit acest documentar, la Jockey Club:oamenii au venit imbracati elegant, nu s-au foit pe scaune, nu au mancat, nu au comentat tare intre ei si nu am auzit niciun telefon care sa sune pe tot parcursul derularii acestuia.
Pe scurt, am inteles inca odata ca respectul se naste in noi si ca daca vrem sa fim auziti, trebuie si noi la randul nostru, sa ii auzim pe cei dinaintea noastra!
Elisabeta de Wied nu numai ca a avut acest talent literar, din care ne-a impartasit si noua peste veacuri, dar a mai avut un talent: acela de a strange in jurul ei oameni frumosi, pasionati, deosebiti, cu ajutorul carora dorea sa traiasca intr-o lume mai buna, intr-o tara mai deschisa spre Europa si spre valorile ei.
Ce am remarcat insa in mod deosebit este atitudinea cu care a fost urmarit acest documentar, la Jockey Club:oamenii au venit imbracati elegant, nu s-au foit pe scaune, nu au mancat, nu au comentat tare intre ei si nu am auzit niciun telefon care sa sune pe tot parcursul derularii acestuia.
Pe scurt, am inteles inca odata ca respectul se naste in noi si ca daca vrem sa fim auziti, trebuie si noi la randul nostru, sa ii auzim pe cei dinaintea noastra!
vineri, 21 noiembrie 2014
Vorba zilei:"Cu cat citesti mai mult, cu atat imiti mai putin."( Jules Renard)
Eu sunt tare curioasa: cum o arata lista de carti a lui Victor Viorel Ponta?
joi, 20 noiembrie 2014
marți, 18 noiembrie 2014
sâmbătă, 15 noiembrie 2014
Unei foarte dragi si vechi prietene, al carei suflet il simt mereu aproape, desi ne despart multi kilometri!

Eram copil
Cand ma plimbam prin flori
Ca printr-o lume adevarata.
Iar sufletul mi-era petala de crin.
Copilaria mea,
O raza de soare
Aruncata peste viata.Peste moarte.
Un joc din care aveam sa ies
Mai insingurata
Si mai trista ca toamna.
Cand eram copil,
Stiam sa fac din stele
Bratari cu care sa prind
Gandurile de-abia inverzite. Visele de-abia inflorite.
Doar cand eram copil
Puteam sa iubesc cu tot sufletul
Caldura din inima lumii.
Copil fiind, ma jucam cu papusile
Si credeam in vesnicia frunzelor.
1986
vineri, 14 noiembrie 2014
Kurt Vonnegut si cartile sale pe cat de scandaloase, pe atat de bune!
Stiti sentimentul acela pe care il ai cand te dai intr-un montagne-rousse? Cand adrenalina iti creste si iti scade in organism de zeci si zeci de ori, intr-un timp foarte scurt? Ei bine, acest sentiment il am eu cand citesc cartile lui Kurt Vonnegut.Este extraordinar cum reuseste acest om sa scrie despre Hitler, de exemplu, cu atata simplitate:"Ganditi-va numai la asta:tata ar fi putut sa inabuse in fasa cel mai teribil monstru al secolului sau pur si simplu sa-l lase sa moara de frig ori de foame. In schimb, i-a devenit prieten la catarama.Cred ca asta este principala obiectie cu privire la viata:este prea usor, cat traiesti, sa faci greseli absolut ingrozitoare."; pentru ca apoi, sa te duca in America anilor 50-60, dupa care sa iti ofere o reteta de supa haitiana de banane, iar mai pe urma sa vorbeasca despre subiecte greu de digerat, chiar si de catre cei mai deschisi la minte dintre noi, prezentandu-le sub forma unor mici scene de teatru. Inca un citat care pur si simplu nu imi iese din minte:"Aveam o idee destul de ciudata.Intr-o zi, noi toti, acesti indivizi neutri, vom rasari din debarale si ne vom strange la o parada.Ma gandisem si la pancartele pe care sa le poarte cei din prima linie, mari cat Fifth Avenue.Cu un singur cuvant scris pe ele, cu litere de un metru si jumatate:EXTRAORDINAR. Majoritatea oamenilor cred ca acest cuvant inseamna teribil, nemaiauzit sau de neiertat. Are insa o poveste mult mai interesanta. Inseamna "in afara turmei". Ganditi-va numai-mii de oameni in afara turmei."
Da, chiar, va dati seama? Sa iasa atat de multi oameni in afara turmei, sa nu se mai lase manipulati si sa inceapa sa vada ce se intampla in jurul lor?
Kurt Vonnegut este si va ramane unul din scriitorii mei preferati, iar cartea Dick Ochi-de-mort este o carte excelenta, pe care o recomand celor care mai cred ca poti sa simti o placere suprema doar citind.
Da, chiar, va dati seama? Sa iasa atat de multi oameni in afara turmei, sa nu se mai lase manipulati si sa inceapa sa vada ce se intampla in jurul lor?
Kurt Vonnegut este si va ramane unul din scriitorii mei preferati, iar cartea Dick Ochi-de-mort este o carte excelenta, pe care o recomand celor care mai cred ca poti sa simti o placere suprema doar citind.
Despre puterea cartilor de a transmite peste veacuri, ganduri, stari si sentimente mereu valabile!
"Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti." Nicolae Iorga
Aceasta propozitie cred ca ar trebui inclusa in manualul parintilor, daca o exista vreunul!, pe prima pagina, pentru a reduce frustrarile, neimplinirile si esecurile generatiilor prezente.
Aceasta propozitie cred ca ar trebui inclusa in manualul parintilor, daca o exista vreunul!, pe prima pagina, pentru a reduce frustrarile, neimplinirile si esecurile generatiilor prezente.
sâmbătă, 8 noiembrie 2014
duminică, 19 octombrie 2014
Vizitati Muzeul Aman!
E o minunatie de muzeu. Si ma refer la povestile fabuloase din jurul lui, la felul in care o casa poate fi construita pentru a spune o poveste. De fapt, foarte multe povesti.
Spre rusinea mea, abia ieri am trecut pragul acestui lacas de cultura, si am fost vrajita de la inceput de atmosfera si de toate lucrurile frumoase aflate in el.Am aflat cum Aman a facut el insusi aceasta casa, incepand cu planurile de arhitectura si terminand cu gradina, cum a incercat sa transmita peste generatii idei si fapte ale poporului roman si nu numai. A fost intr-adevar o figura remarcabila a culturii romanesti, si pacat ca e totusi atat de putin mediatizat si atat de putin cunoscut.
Un lucru foarte interesant pe care l-am aflat tot ieri, de la doamna muzeograf( care, apropo, mie mi s-a parut "omul potrivit la locul potrivit"), a fost acela ca el este cel care a creat prima coroana a regelui Carol I!
Mergeti sa vizitati Muzeul Aman, veti afla lucruri deosebit de interesante si va veti imbogati sufletul si spiritul cu imagini de neuitat!
Eu am sa ma intorc cu siguranta!
Spre rusinea mea, abia ieri am trecut pragul acestui lacas de cultura, si am fost vrajita de la inceput de atmosfera si de toate lucrurile frumoase aflate in el.Am aflat cum Aman a facut el insusi aceasta casa, incepand cu planurile de arhitectura si terminand cu gradina, cum a incercat sa transmita peste generatii idei si fapte ale poporului roman si nu numai. A fost intr-adevar o figura remarcabila a culturii romanesti, si pacat ca e totusi atat de putin mediatizat si atat de putin cunoscut.
Un lucru foarte interesant pe care l-am aflat tot ieri, de la doamna muzeograf( care, apropo, mie mi s-a parut "omul potrivit la locul potrivit"), a fost acela ca el este cel care a creat prima coroana a regelui Carol I!
Mergeti sa vizitati Muzeul Aman, veti afla lucruri deosebit de interesante si va veti imbogati sufletul si spiritul cu imagini de neuitat!
Eu am sa ma intorc cu siguranta!
duminică, 5 octombrie 2014
sâmbătă, 4 octombrie 2014
Vorba zilei:"Lumea este condusa de cu totul alte personaje decat cele pe care le vad neinitiatii."(Benjamin Disraeli)
Asta apropo de Robert Turcescu, care ar vrea sa faca parte din "alte personaje", dar nu a reusit decat sa se transforme intr-un mascarici jalnic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






