joi, 11 februarie 2016
miercuri, 10 februarie 2016
Case, casute, apartamente, camere, mansarde - despre toate intr-o carte necesara!
Pentru ca mi-am petrecut copilaria, adolescenta si o parte a tineretii la bloc, nu simteam nimic atunci cand treceam pe langa case. Nu aveam niciun fel de cultura a caselor, ca sa zic asa.Ma gandeam ca probabil, vreodata, o sa imi cumpar vreun apartament, sau macar o garsoniera.La bloc, normal! Sigur, am fost in cateva case inainte de '89, dar nu reuseam sa vad dincolo de ziduri, dincolo de ferestre, dincolo de usi.
Si, bineinteles, nu se pune nici faptul, de altfel fericit in acea perioada, de a avea o casa la tara, la bunicii mei din Oltenia. La tara era normal sa fie case, cu animale, cu legume, cu livezi, la tara era o alta lume.
Dupa '89, revolutia s-a produs in mine si in modul in care am inceput sa descopar casele si istoriile lor, casele si felul in care ele pot sa te marcheze, sa te inspire, sa te puna pe ganduri......
Poate de aceea, din aceasta carte, cel mai bine am rezonat cu ce spune Andrei Plesu:"Eu cred, de pilda, ca cei care se nasc, isi petrec copilaria,traiesc si mor intr-un cartier de tip Militari sau Balta Alba sunt alte "dihanii", altfel de fiinte, decat cei care traiesc intr-o casa....Cred, de exemplu, ca au mai putine amintiri. In cartierele astea nu poti avea amintiri... A locui in asemenea cartiere, de fapt, inseamna a nu avea adresa. Traiesti intr-un spatiu cu aparenta geometrica, simpla, dar in realitate esti pierdut intr-un labirint in care nu poti fi identificat."
Faptul ca te-ai nascut la bloc, ca esti obligat sa stai intr-o anumita perioada intr-un apartament din cele multe ale unei cladiri rezidentiale( cum li se spune mai nou!), este absolut de inteles. Dar cred ca fiecare ar trebui sa ne dorim sa avem o casa care sa ne arate personalitatea, care sa traiasca doar prin noi, care sa devina in timp un spatiu usor de recunoscut de altii.
Iata si una din ideile lui Gabriel Liiceanu despre viata la bloc:"....
am inteles de ce ambitia sefului statului era sa umple tara de blocuri, stergand de pe fata pamantului cartierele de vile. Doar in asemenea condominii, construite pe verticala din custi de beton, se putea obtine acea promiscuitate a locuirii care facea cu putinta supravegherea continua si totala."
Si nu este vorba doar despre case, in aceasta carte, ci si despre strazi, strazi pitoresti, strazi pe care te plimbi si observi la fiecare pas cate un lucru ce iti retine atentia. Mergeti pe strada Mantuleasa, sau pe strada Martisor, sau pe strada Octavian.....Mergeti apoi si pe o strada unde sunt doar blocuri si........veti trage singuri concluziile!
Si, bineinteles, nu se pune nici faptul, de altfel fericit in acea perioada, de a avea o casa la tara, la bunicii mei din Oltenia. La tara era normal sa fie case, cu animale, cu legume, cu livezi, la tara era o alta lume.
Dupa '89, revolutia s-a produs in mine si in modul in care am inceput sa descopar casele si istoriile lor, casele si felul in care ele pot sa te marcheze, sa te inspire, sa te puna pe ganduri......
Poate de aceea, din aceasta carte, cel mai bine am rezonat cu ce spune Andrei Plesu:"Eu cred, de pilda, ca cei care se nasc, isi petrec copilaria,traiesc si mor intr-un cartier de tip Militari sau Balta Alba sunt alte "dihanii", altfel de fiinte, decat cei care traiesc intr-o casa....Cred, de exemplu, ca au mai putine amintiri. In cartierele astea nu poti avea amintiri... A locui in asemenea cartiere, de fapt, inseamna a nu avea adresa. Traiesti intr-un spatiu cu aparenta geometrica, simpla, dar in realitate esti pierdut intr-un labirint in care nu poti fi identificat."
Faptul ca te-ai nascut la bloc, ca esti obligat sa stai intr-o anumita perioada intr-un apartament din cele multe ale unei cladiri rezidentiale( cum li se spune mai nou!), este absolut de inteles. Dar cred ca fiecare ar trebui sa ne dorim sa avem o casa care sa ne arate personalitatea, care sa traiasca doar prin noi, care sa devina in timp un spatiu usor de recunoscut de altii.
Iata si una din ideile lui Gabriel Liiceanu despre viata la bloc:"....
am inteles de ce ambitia sefului statului era sa umple tara de blocuri, stergand de pe fata pamantului cartierele de vile. Doar in asemenea condominii, construite pe verticala din custi de beton, se putea obtine acea promiscuitate a locuirii care facea cu putinta supravegherea continua si totala."
Si nu este vorba doar despre case, in aceasta carte, ci si despre strazi, strazi pitoresti, strazi pe care te plimbi si observi la fiecare pas cate un lucru ce iti retine atentia. Mergeti pe strada Mantuleasa, sau pe strada Martisor, sau pe strada Octavian.....Mergeti apoi si pe o strada unde sunt doar blocuri si........veti trage singuri concluziile!
Imi pasa: Balcic eterna provocare
Imi pasa: Balcic eterna provocare: Arta plastica contemporana romaneasca Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi, Bucuresti 12 - 28 februarie 2016 ...
marți, 9 februarie 2016
De ieri şi de azi: De la rădvane, tramwaye şi tramcare la… metroul de...
De ieri şi de azi: De la rădvane, tramwaye şi tramcare la… metroul de...: Aglomeraţie pe Calea Victoriei Acum două secole Bucureştiul era un oraş mult mai mic decât cel pe care îl ştim astăzi. Străzile impor...
Imi pasa: Omagiu lui Constantin Brancusi
Imi pasa: Omagiu lui Constantin Brancusi: Arta plastica contemporana romaneasca Galeria de Arta Studio, Alba Iulia 19 februarie 2016 *** Emil Cojocaru
luni, 8 februarie 2016
Un concert inedit!
Da, recunosc, imi place bluesul, imi place cum canta Marcian Petrescu la muzicuta, si mai ales imi plac spectacolele live. De aceea, va dau de stire: pe 19 februarie, la Backyard Garden & Pub, puteti participa la proiectul :"Storytellers- acoustic blues experience", un spectacol cum nu sunt multe pe la noi!
duminică, 7 februarie 2016
Comemorare la Savarsin!
"Familia Regală comemorează o sută de ani de la trecerea la cele veșnice a Reginei Elisabeta a României. Evenimentul se va desfășura în prezența Principesei Moștenitoare Margareta și Principelui Radu și va avea loc la biserica ortodoxă din Săvârșin joi, 18 februarie 2016, la ora 12.
Altețele Lor Regale se află în luna februarie la reședința regală de la Săvârșin și au ales biserica din localitate pentru oficierea slujbei de pomenire.
La comemorare vor lua parte reprezentanți ai autorităților locale din Săvârșin, din județul Arad și din județele învecinate. Sunt așteptate personalități din întreaga țară și din Republica Moldova.
Toți cei care doresc să ia parte sunt bineveniți la biserica ortodoxă din Săvârșin, pentru a fi alături de Familia Regală la această importantă comemorare pentru națiunea română."(sursa: www.romaniaregala.ro)
Altețele Lor Regale se află în luna februarie la reședința regală de la Săvârșin și au ales biserica din localitate pentru oficierea slujbei de pomenire.
La comemorare vor lua parte reprezentanți ai autorităților locale din Săvârșin, din județul Arad și din județele învecinate. Sunt așteptate personalități din întreaga țară și din Republica Moldova.
Toți cei care doresc să ia parte sunt bineveniți la biserica ortodoxă din Săvârșin, pentru a fi alături de Familia Regală la această importantă comemorare pentru națiunea română."(sursa: www.romaniaregala.ro)
Imi pasa: Anul Cultural Martha Bibescu 130
Imi pasa: Anul Cultural Martha Bibescu 130: Centrul Cultural Palatele Brancovenesti Mogosoaia 21 februarie 2016 Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mo...
Imi pasa: Bucuresti: aur si noroi
Imi pasa: Bucuresti: aur si noroi: Ce mai faci, scriitorule? Malgorzata Rezmer (Polonia) Libraria Carturesti - Carusel, Bucuresti 10 februarie 2016 ...
sâmbătă, 6 februarie 2016
Piesa de sambata seara!
"Casa cu pisici" este o casa a iluziilor pierdute, a viselor destramate, a neputintei de a le transforma in realitate. Dar, cu toate astea, personajele isi urmeaza calea, pentru ca timpul trece, trece si nu se mai intoarce.....Dar nu pleci chiar cu un sentiment al deznadejdii, ci cu speranta ca tu o sa le faci mai bine pe toate, tu o sa ai puterea de a-ti transpune gandurile in cuvinte si cuvintele in fapte.
Spectacolul regizat de Radu Iacoban are o distributie perfecta: toate cele trei actrite: Emilia Dobrin, Ilinca Manolache si Andreea Gramosteanu, sunt pur si simplu absolut potrivite pentru rolurile respective. Teatrul Mic este un spatiu absolut confortabil, si ma refer aici la scaune si la distanta dintre randuri, dar si la faptul ca NU A SUNAT niciun telefon pe parcursul reprezentatiei!
Si mai vreau doar sa spun ceva depre Ilinca Manolache: fiica a doi actori celebri, Dinu Manolache si Rodica Negrea, se vede si se simte ca teatrul i-a fost inoculat in vene inca de mica. Se misca pe scena cu o naturalete si o spontaneitate
caracteristice unor mari artisti. Fiti atenti la ea, pentru ca are ganduri mari!
joi, 4 februarie 2016
luni, 1 februarie 2016
Imi pasa: Regina Elisabeta a României
Imi pasa: Regina Elisabeta a României: Biblioteca Judeteana V. A. Urechia Galati 1 - 29 februarie 2016 Expoziția Regina Elisabeta a României: Fotograf...
marți, 26 ianuarie 2016
duminică, 24 ianuarie 2016
TNB, Arthur Miller si Victor Rebengiuc.
Legatura dintre cei trei se numeste "Toti fiii mei", un spectacol in regia lui Ion Caramitru, ce se joaca inca din 2010! Un spectacol de la care pleci cu multe intrebari, cu multe ganduri, dar si cu mesajul cel mai important: incearca sa iti faci treaba cat mai bine, acolo unde te afli, poate intr-o zi chiar copiii tai vor beneficia(sau nu!) de rezultatul muncii tale.Vi se pare ca seamana putin cu drama de la Colectiv? Ca poate, daca toti acei indivizi meschini si manati de interese minore, si-ar fi facut datoria, poate nu am fi asistat neputinciosi la un asemenea cosmar? Da,merita sa mergeti la teatru, daca vreti sa va treziti, daca vreti sa schimbati ceva acolo unde traiti, munciti si va cresteti copiii. Victor Rebengiuc si Sanda Toma sunt mai mult decat convingatori, iar Fulvia Folosea, desi nu a fost in distributia initiala, pare ca s-a integrat perfect, eu cred ca vom mai auzi de ea, sigur!
Emotie,tristete, lacrimi, furie, rasete, bucurie, jale, durere, optimism, incredere, acestea sunt doar cateva din starile pe care le veti avea participand la acest spectacol trainic, da, asta e cuvantul! Vizionare placuta!
Emotie,tristete, lacrimi, furie, rasete, bucurie, jale, durere, optimism, incredere, acestea sunt doar cateva din starile pe care le veti avea participand la acest spectacol trainic, da, asta e cuvantul! Vizionare placuta!
Unire si putere!
Pentru cei care nu sunt inca lamuriti: Unirea mica, de la 24 ianuarie 1859, a fost infaptuita de Cuza -Voda; Unirea mare, de la 1 decembrie 1918, a fost infaptuita de Regele Ferdinand si Regina Maria!
"Mesajul din 10 februarie 1859, catre Adunarea Tarii-Romanesti:Actul de inalt patriotism care a intrunit in unanimitate asupra mea voturile dvs., este demn de admirarea lumii. El este si va fi in ochii istoriei mai mult decat inaltarea pe Tron a unui om devotat cauzei nationale, el este triumful unui principiu mantuitor si inaltarea unei natii intregi. Onoare domniilor voastre, d-lor reprezentanti ai Tarii- Romanesti, caci ati stiut a realiza dorinta cea mai vie a natiei romane! Unirea Tronurilor Romanesti!
Aceste Tronuri glorioase ne sunt oferite noua prin vointa unanima a Romanilor din Principatele Unite. Mandri de a ne sui pe ele, noi vom avea de cea mai sacra datorie de a redobandi si pastra vechea lor demnitate.
In implinirea acestei frumoase chemari, vom fi fericiti sa ne putem razima pe energicul si luminatul d-voastra patriotism.
Primiti, d-lor deputati, multumirile sincere ale Domnului ales de domniile voastre si a carui deviza este si va fi: binele Principatelor-Unite in toate si inainte de toate.Alexandru Ioan (contrasemnati: I. Al. Filipescu, B. Catargiu, N.Golescu, I. Cantacuzino, B. Vladoianu, Gr. Filipescu, D. Bratianu)."
"Mesajul din 10 februarie 1859, catre Adunarea Tarii-Romanesti:Actul de inalt patriotism care a intrunit in unanimitate asupra mea voturile dvs., este demn de admirarea lumii. El este si va fi in ochii istoriei mai mult decat inaltarea pe Tron a unui om devotat cauzei nationale, el este triumful unui principiu mantuitor si inaltarea unei natii intregi. Onoare domniilor voastre, d-lor reprezentanti ai Tarii- Romanesti, caci ati stiut a realiza dorinta cea mai vie a natiei romane! Unirea Tronurilor Romanesti!
Aceste Tronuri glorioase ne sunt oferite noua prin vointa unanima a Romanilor din Principatele Unite. Mandri de a ne sui pe ele, noi vom avea de cea mai sacra datorie de a redobandi si pastra vechea lor demnitate.
In implinirea acestei frumoase chemari, vom fi fericiti sa ne putem razima pe energicul si luminatul d-voastra patriotism.
Primiti, d-lor deputati, multumirile sincere ale Domnului ales de domniile voastre si a carui deviza este si va fi: binele Principatelor-Unite in toate si inainte de toate.Alexandru Ioan (contrasemnati: I. Al. Filipescu, B. Catargiu, N.Golescu, I. Cantacuzino, B. Vladoianu, Gr. Filipescu, D. Bratianu)."
miercuri, 20 ianuarie 2016
vineri, 15 ianuarie 2016
joi, 14 ianuarie 2016
duminică, 10 ianuarie 2016
Un blog: Scurt exerciţiu de mitologie urbană aplicată
Un blog: Scurt exerciţiu de mitologie urbană aplicată: Fiind eu mai pletos de nişte mulţi ani şi mare amator de haine de piele, de diverse croieli şi lungimi, sunt foarte familiarizat cu acea cat...
marți, 5 ianuarie 2016
Cugetari centenare: "Cand ti se arunca noroi, tu lumineaza, si el se va face praf, pe care-l va sufla vantul."(Nicolae Iorga)
Pentru ca anul acesta se implinesc 145 de ani de la nasterea unui om ce si-a iubit tara!
vineri, 25 decembrie 2015
marți, 22 decembrie 2015
Blogul lui Răzvan: Majestatea Sa Regele Mihai despre Revoluția română...
Blogul lui Răzvan: Majestatea Sa Regele Mihai despre Revoluția română...: Cu o emoție fără cuvinte, Majestatea Sa Regele Mihai transmite românilor un salut, lângă troița din Piața Universității din București...
duminică, 20 decembrie 2015
Blogul lui Răzvan: POVESTEA unei LOVITURI DE STAT: 30 DECEMBRIE 1947....
Blogul lui Răzvan: POVESTEA unei LOVITURI DE STAT: 30 DECEMBRIE 1947....: Majestatea Sa Regele Mihai I al României - fotografie publicată în presa străină la începerea celei de-a doua domnii, 6 septembrie 194...
In vizita la un vis- Moara de Hartie!
Este absolut minunat sa cunosti oameni care viseaza. Este absolut minunat sa vezi cum, cu tenacitate si profesionalism, visele lor se transforma incet dar sigur, in realitate. Pentru ca, nu-i asa, viata bate filmul!
Atunci cand i-am cunoscut, in urma cu 4-5 ani, pe Dana si Ioan Georgescu, visul lor era sa aiba o Moara de Hartie, sa scoata tiparituri manuale pe o hartie facuta tot de ei, sa ii invete pe copii despre cum se scoteau odinioara ziarele.
Pe atunci, faceau o prima colecta de carti si hartie pentru acest vis, iar eu cand am auzit, nu am stat pe ganduri deloc, atat de interesanta mi s-a parut ideea, dorinta, nazuinta lor.
Astazi, cand i-am vizitat si mi-am facut propriile felicitari in Moara lor, visul e aproape gata transferat in realitate, dar ghici ce: vin din urma alte vise, pentru ca un lucru bun aduce un altul si mai bun si pentru ca ce-ar fi viata fara vise?
Nu vreau sa va spun ce veti gasi acolo, asta scrie si pe site-ul www.moaradehartie.ro, ce nu scrie este sentimentul pe care il traiesti in Moara, printre toate acele obiecte adunate cu grija, dar mai ales placerea pe care o simti cand iti faci propria tiparitura, de fapt placerea creatiei, cea care ne indeamna sa mergem mai departe.
Mergeti sa vizitati un loc nascut dintr-un vis, veti vedea ca se poate, se poate sa iti urmezi calea chiar si in Romania.
Atunci cand i-am cunoscut, in urma cu 4-5 ani, pe Dana si Ioan Georgescu, visul lor era sa aiba o Moara de Hartie, sa scoata tiparituri manuale pe o hartie facuta tot de ei, sa ii invete pe copii despre cum se scoteau odinioara ziarele.
Pe atunci, faceau o prima colecta de carti si hartie pentru acest vis, iar eu cand am auzit, nu am stat pe ganduri deloc, atat de interesanta mi s-a parut ideea, dorinta, nazuinta lor.
Astazi, cand i-am vizitat si mi-am facut propriile felicitari in Moara lor, visul e aproape gata transferat in realitate, dar ghici ce: vin din urma alte vise, pentru ca un lucru bun aduce un altul si mai bun si pentru ca ce-ar fi viata fara vise?
Nu vreau sa va spun ce veti gasi acolo, asta scrie si pe site-ul www.moaradehartie.ro, ce nu scrie este sentimentul pe care il traiesti in Moara, printre toate acele obiecte adunate cu grija, dar mai ales placerea pe care o simti cand iti faci propria tiparitura, de fapt placerea creatiei, cea care ne indeamna sa mergem mai departe.
Mergeti sa vizitati un loc nascut dintr-un vis, veti vedea ca se poate, se poate sa iti urmezi calea chiar si in Romania.
marți, 15 decembrie 2015
vineri, 11 decembrie 2015
duminică, 22 noiembrie 2015
Litera C: Corneliu Coposu despre coruptie.
"Functionarii inzestrati cu privilegii si demnitati publice isi depasesc propria misiune si procedeaza in mod abuziv, pentru ca romanii sunt prea toleranti, ingaduitori si buni."
Doamne, fa in asa fel incat poporul roman sa nu uite tragedia produsa de un sistem corupt si indiferent; sa nu fim in continuare complici cu buna stiinta la asemenea sinistre intamplari!
miercuri, 11 noiembrie 2015
Regele si Patria: doua cuvinte care-si cauta locul.
In filmuletul prezentat la conferinta dedicata implinirii a 70 de ani de la primul protest anticomunist din Romania, Dinu Giurescu spunea (si nu poate sa imi iasa din minte)
ca aceste doua cuvinte sunt exilate, ca azi, cand le rostesti, nu mai au acelasi impact, nu mai au aceeasi forta.
Nu stiu daca ati observat, dar atunci cand oamenii isi povestesc propriile amintiri din vremea Regelui, fata li se lumineaza, ochii li se umezesc, iar sentimentele de patriotism, de curaj, dreptate, onoare, demnitate capata un cu totul alt inteles fata de prezent.
Pentru ca pe-atunci era o bucurie sa-ti iubesti Regele si Patria si sa arati acest lucru in fiecare manifestare de-a ta.
Pentru ca pe-atunci stiai ca Regele si Patria raspund la chemarea ta, precum si tu raspundeai la chemarea lor.
Pentru ca pe-atunci Regele isi iubea Patria si Patria isi iubea Regele si impreuna doar se putea merge pe un drum mai bun si mai frumos.
Sa cautam in noi cuvintele Regele si Patria si sa le punem acolo unde le este locul, la inima, si veti vedea ca viata vi se va parea mai usoara, veti avea un sprijin, nu veti mai fi singuri.
Traiasca Regele si Patria!
ca aceste doua cuvinte sunt exilate, ca azi, cand le rostesti, nu mai au acelasi impact, nu mai au aceeasi forta.Nu stiu daca ati observat, dar atunci cand oamenii isi povestesc propriile amintiri din vremea Regelui, fata li se lumineaza, ochii li se umezesc, iar sentimentele de patriotism, de curaj, dreptate, onoare, demnitate capata un cu totul alt inteles fata de prezent.
Pentru ca pe-atunci era o bucurie sa-ti iubesti Regele si Patria si sa arati acest lucru in fiecare manifestare de-a ta.
Pentru ca pe-atunci stiai ca Regele si Patria raspund la chemarea ta, precum si tu raspundeai la chemarea lor.
Pentru ca pe-atunci Regele isi iubea Patria si Patria isi iubea Regele si impreuna doar se putea merge pe un drum mai bun si mai frumos.
Sa cautam in noi cuvintele Regele si Patria si sa le punem acolo unde le este locul, la inima, si veti vedea ca viata vi se va parea mai usoara, veti avea un sprijin, nu veti mai fi singuri.
Traiasca Regele si Patria!
duminică, 27 septembrie 2015
joi, 17 septembrie 2015
Expozitie de pictura pe cheiul Dambovitei!
Galeria Dambovitei este un alt proiect, prin care incercam sa prezentam diferite viziuni artistice intr-un spatiu mai putin conventional, dar inca pitoresc al Bucurestiului.
Vineri, 18 septembrie, va invit la prima expozitie din cadrul acestui proiect, unde ne vom putea intalni cu doi artisti plastici iesiti din tipare si cu lucrarile lor deosebite.
Este vorba despre Aurelia Chiru, o pictorita ce traieste si respira prin lucrarile sale, cu care a participat la numeroase expozitii de grup sau personale, atat in tara cat si in strainatate. Personal, de cand am luat contact cu primele sale lucrari, am ramas fascinata de gratia, delicatetea dar si puterea extraordinara care razbate din ele.
Maurice Boulogne, artist plastic francez, a venit in Romania prima data in 2007, cu ocazia unui schimb intre licee, si, ca multi altii, a vazut frumusetea tarii noastre, asa cum noi nu o mai putem vedea, si a ramas sa o cunoasca si sa o inteleaga mai bine. A facut studii de specialitate in Franta, a avut si el numeroase expozitii de grup si personale atat in tara natala cat si in tara de adoptie. Lucrarile lui sunt omagii aduse prietenilor, colaboratorilor de la trupa in care a cantat ani buni, precum si diferitelor evenimente care i-au marcat existenta.
Va invitam sa descoperiti altfel de oameni intr-un altfel de Bucuresti, pe care speram sa il aducem acolo unde a mai fost odata!
Invitat special: Dan Tudor Truica
Ne va incanta cu acordeonul sau Nelu Ungureanu, cu melodii mai vechi si mai noi, romanesti si frantuzesti.
Vineri, 18 septembrie, va invit la prima expozitie din cadrul acestui proiect, unde ne vom putea intalni cu doi artisti plastici iesiti din tipare si cu lucrarile lor deosebite.
Este vorba despre Aurelia Chiru, o pictorita ce traieste si respira prin lucrarile sale, cu care a participat la numeroase expozitii de grup sau personale, atat in tara cat si in strainatate. Personal, de cand am luat contact cu primele sale lucrari, am ramas fascinata de gratia, delicatetea dar si puterea extraordinara care razbate din ele.
Maurice Boulogne, artist plastic francez, a venit in Romania prima data in 2007, cu ocazia unui schimb intre licee, si, ca multi altii, a vazut frumusetea tarii noastre, asa cum noi nu o mai putem vedea, si a ramas sa o cunoasca si sa o inteleaga mai bine. A facut studii de specialitate in Franta, a avut si el numeroase expozitii de grup si personale atat in tara natala cat si in tara de adoptie. Lucrarile lui sunt omagii aduse prietenilor, colaboratorilor de la trupa in care a cantat ani buni, precum si diferitelor evenimente care i-au marcat existenta.
Va invitam sa descoperiti altfel de oameni intr-un altfel de Bucuresti, pe care speram sa il aducem acolo unde a mai fost odata!
Invitat special: Dan Tudor Truica
Ne va incanta cu acordeonul sau Nelu Ungureanu, cu melodii mai vechi si mai noi, romanesti si frantuzesti.
luni, 14 septembrie 2015
La un tur cu baietii de la A.R.C.E.N.!
Cu baietii de la A.R.C.E.N. nu-i de glumit...........dupa ce faci un tur cu ei, gata, te-ai si indragostit de Bucuresti! Documentare foarte buna, dictie la fel, veselie, pasiune si, bineinteles dorinta de a schimba o viziune, o atitudine, o mentalitate fata de acest oras-capitala a Romaniei. Capsa, Hotel Boulevard, Galeriile Lafayette, strada Gutenberg, strada Silfidelor nu mai sunt doar niste nume, ci prind viata in povestirile lor; dupa ce-i asculti nu mai poti trece nepasator pe langa cladiri, spatii,bulevarde pentru ca deja ai in minte descrieri atat de puternice si evocari atat de clare ale celor care au trait,au iubit, au muncit, au lenevit, au scris, au facut politica de-a lungul vremurilor in orasul lui Bucur.
Citez din memorie:"Pe Calea Victoriei oamenii mergeau in fiecare zi, era ca o verificare a Facebook-ului de astazi....Dupa-masa mergeau intr-un sens, iar seara in celalalt sens."
Daca vreti intr-adevar sa faceti ceva pentru acest oras, mergeti intr-unul din tururile organizate de A.R.C.E.N.-ceva se va schimba, veti putea vedea adevarata frumusete a acestor locuri, veti simti o legatura mai puternica cu cei dinaintea voastra, care mergeau pe aceleasi strazi, pe langa aceleasi cladiri si veti putea spera ca nu e totul pierdut atata timp cat vor exista oameni care sa iubeasca Bucurestiul.
Citez din memorie:"Pe Calea Victoriei oamenii mergeau in fiecare zi, era ca o verificare a Facebook-ului de astazi....Dupa-masa mergeau intr-un sens, iar seara in celalalt sens."
Daca vreti intr-adevar sa faceti ceva pentru acest oras, mergeti intr-unul din tururile organizate de A.R.C.E.N.-ceva se va schimba, veti putea vedea adevarata frumusete a acestor locuri, veti simti o legatura mai puternica cu cei dinaintea voastra, care mergeau pe aceleasi strazi, pe langa aceleasi cladiri si veti putea spera ca nu e totul pierdut atata timp cat vor exista oameni care sa iubeasca Bucurestiul.
sâmbătă, 12 septembrie 2015
Cugetari centenare: "Partidele-si aleg adesea sefi ca sa n-aiba conducatori."(Nicolae Iorga)
Mda, cred ca nu mai avem conducatori de partide de cand a trecut in nefiinta Corneliu Coposu........
vineri, 21 august 2015
Diversitate la ICR!
Absolut intamplator, saptamana aceasta am participat la doua evenimente organizate la Institutul Cultural Roman, si, culmea,desi diferite ca tematica, ambele mi-au daruit clipe de incantare: marti, 18 august, un microrecital tribut Amy Winehouse, o voce unica dar care nu a stiut sa treaca proba publicului, din pacate, sfarsind mult prea devreme; Judy Florescu a fost cea care i-a interpretat melodiile, o voce puternica si o admiratoare infocata a acesteia, ma bucur ca te-am cunoscut, Judy! Tot marti, a cantat si Lavinia Stefan, o combinatie reusita de aici si de pretutindeni, de jazz si pop,de azi si de ieri; duceti-va s-o ascultati live, merita!
Joi, 20 august, muzica ruseasca intercalata cu cea tiganeasca autentica cantata de Radu Captari, m-a facut sa ma gandesc la sufletul poporului rus, din care au iesit atatea lucruri minunate(Cehov, Tolstoi, Esenin, Ceaikovski si nu numai), dar si atatea odioase(bolsevismul, comunismul, KGB-ismul, stalinismul si mai cautati voi si altele) si la drama acestuia, de a nu reusi sa iasa din incatusarea unui mic dar puternic grup de interese.
Deci, verificati din cand in cand pagina ICR, nu se poate sa nu dati de ceva care sa va fie pe plac!
Joi, 20 august, muzica ruseasca intercalata cu cea tiganeasca autentica cantata de Radu Captari, m-a facut sa ma gandesc la sufletul poporului rus, din care au iesit atatea lucruri minunate(Cehov, Tolstoi, Esenin, Ceaikovski si nu numai), dar si atatea odioase(bolsevismul, comunismul, KGB-ismul, stalinismul si mai cautati voi si altele) si la drama acestuia, de a nu reusi sa iasa din incatusarea unui mic dar puternic grup de interese.
Deci, verificati din cand in cand pagina ICR, nu se poate sa nu dati de ceva care sa va fie pe plac!
sâmbătă, 15 august 2015
Oh, Doamne, cum poti rezona cu un om peste veacuri!
Cugetari centenare:"In cele mai multe religii, preotul se crede ceva mai mult decat zeul." (Nicolae Iorga)
luni, 3 august 2015
sâmbătă, 1 august 2015
ASAT sau cum sa faci bucatarie urbana cu legume de la sat!
ASAT, adica Asociatia pentru Sprijinirea Agriculturii Taranesti, este o reteta care a aparut si la noi in ultimii ani, in jurul marilor orase. Ingrediente sunt asa: de la sat, oameni tineri mai ales la suflet, pasionati de natura, de cultivarea legumelor si care au si cunostinte de specialitate; un teren pe care nu s-au cultivat foarte multe inainte, aflat destul de departe de fabrici si uzine; seminte cat mai curate din soiuri cunoscute si mai putin cunoscute si bineinteles noi, cei de la oras: oameni deschisi experimentelor, inovarii, si noi specialisti, dar in alte domenii, urbane, normal!, dornici de a trai slow-food in epoca fast forward.
Si nu, aici nu ma refer la timpul de gatire a alimentelor, ci la timpul lor de coacere pe camp, incet, normal, fara graba. Aceasta este reteta generala. Acum sa va spun reteta pe care am descoperit-o eu la cateva luni de cand sunt membru ASAT Bucuresti, adica abonat saptamanal la produsele unei ferme din judetul Buzau: doi tineri pasionati pur si simplu de ceea ce fac, cu studii de specialitate si cu dorinta de a schimba ceva, fac legumicultura pe baza de abonament.Din mai pana in octombrie primesti saptamanal legume proaspete, crescute cat mai aproape de modul lor natural, incepand cu ceapa, morcovi, cartofi, vinete, rosii, dovlecei, castraveti, etc., precum si o seama de condimente fara de care mancarea ar fi mai saraca in arome si gusturi: busuioc, rozmarin, cimbru, menta, coriandru, etc. Am pus etc., deoarece ei fac si un fel de legumicultura experimentala, incearca soiuri noi, combinatii noi, chiar legume ce nu au mai fost produse la noi pana acum.
Poti sa faci o vizita la ferma lor macar odata pe an, esti obligat sa faci analiza macar a unei legume, pe parcursul derularii contractului, iar in plus, poti sa schimbi retete cu ceilalti abonati, afli retete noi, faci noi combinatii, afli noi arome, intr-un cuvant, vei schimba si tu ceva in bucataria ta.
Dupa ce o sa ii cunosti pe cei de la ASAT si o sa le vizitezi ferma, nu o sa mai poti niciodata sa gatesti fara sa te gandesti la locurile minunate in care cresc aceste legume, la comunitatea din care provin. Pentru ca si ei, cei de la sat, si noi, cei de la oras, dorim sa construim legaturi durabile pe care, de ce nu, sa le transmitem chiar si in viitor, copiilor nostri.
Si nu, aici nu ma refer la timpul de gatire a alimentelor, ci la timpul lor de coacere pe camp, incet, normal, fara graba. Aceasta este reteta generala. Acum sa va spun reteta pe care am descoperit-o eu la cateva luni de cand sunt membru ASAT Bucuresti, adica abonat saptamanal la produsele unei ferme din judetul Buzau: doi tineri pasionati pur si simplu de ceea ce fac, cu studii de specialitate si cu dorinta de a schimba ceva, fac legumicultura pe baza de abonament.Din mai pana in octombrie primesti saptamanal legume proaspete, crescute cat mai aproape de modul lor natural, incepand cu ceapa, morcovi, cartofi, vinete, rosii, dovlecei, castraveti, etc., precum si o seama de condimente fara de care mancarea ar fi mai saraca in arome si gusturi: busuioc, rozmarin, cimbru, menta, coriandru, etc. Am pus etc., deoarece ei fac si un fel de legumicultura experimentala, incearca soiuri noi, combinatii noi, chiar legume ce nu au mai fost produse la noi pana acum.
Poti sa faci o vizita la ferma lor macar odata pe an, esti obligat sa faci analiza macar a unei legume, pe parcursul derularii contractului, iar in plus, poti sa schimbi retete cu ceilalti abonati, afli retete noi, faci noi combinatii, afli noi arome, intr-un cuvant, vei schimba si tu ceva in bucataria ta.
Dupa ce o sa ii cunosti pe cei de la ASAT si o sa le vizitezi ferma, nu o sa mai poti niciodata sa gatesti fara sa te gandesti la locurile minunate in care cresc aceste legume, la comunitatea din care provin. Pentru ca si ei, cei de la sat, si noi, cei de la oras, dorim sa construim legaturi durabile pe care, de ce nu, sa le transmitem chiar si in viitor, copiilor nostri.
miercuri, 15 iulie 2015
luni, 29 iunie 2015
sâmbătă, 13 iunie 2015
Georgeta Filitti, Fundatia Calea Victoriei, Conacul Bellu de la Urlati
Da, iata cele trei ingrediente pentru o zi minunata de sambata, 13!
Stiti ca sunt o admiratoare a doamnei Filitti. Sa va spun ce inseamna o conferinta sustinuta de domnia sa in gradina conacului Bellu de la Urlati? Inseamna inca un moment de incantare, de descoperire a unei parti din istoria unor oameni care au incercat sa lase ceva in urma, o istorie cu bune si cu rele, cu date precise si cu amanunte mai putin cunoscute, asa cum numai doamna Filitti poate sa ne-o prezinte.
Conacul? Conacul este o minunatie de casa ce merita vizitata iar si iar, datorita multelor obiecte expuse, de o adevarata valoare; iar Alexandru Bellu ne-a incantat peste ani cu fotografiile sale, portrete de taranci autentice sau peisaje rurale de o simplitate extraordinara si de aceea de o frumusete inepuizabila.
Ce stiam pana azi: ca Bellu este un cimitir din Bucuresti, construit pe un teren daruit de cineva cu acest nume.
Ce stiu de acum incolo: ca Bellu a fost o familie care a daruit mult mai mult decat atat, care a lasat generatiilor viitoare o sumedenie de obiecte, lucrari, tablouri atent colectionate si foarte, foarte interesante; de asemeni fotografiile lui Alexandru Bellu ne transmit emotii chiar si dupa atatia ani.
De la muzeul Bellu te intorci incarcat cu noi cunostinte, mai bogat sufleteste si evident, cu dorinta de a lasa si tu ceva celor care vor veni!
Multumesc celor trei
care au facut posibila aceasta excursie in mintea, sufletul si casa familiei Bellu!
Stiti ca sunt o admiratoare a doamnei Filitti. Sa va spun ce inseamna o conferinta sustinuta de domnia sa in gradina conacului Bellu de la Urlati? Inseamna inca un moment de incantare, de descoperire a unei parti din istoria unor oameni care au incercat sa lase ceva in urma, o istorie cu bune si cu rele, cu date precise si cu amanunte mai putin cunoscute, asa cum numai doamna Filitti poate sa ne-o prezinte.
Conacul? Conacul este o minunatie de casa ce merita vizitata iar si iar, datorita multelor obiecte expuse, de o adevarata valoare; iar Alexandru Bellu ne-a incantat peste ani cu fotografiile sale, portrete de taranci autentice sau peisaje rurale de o simplitate extraordinara si de aceea de o frumusete inepuizabila.
Ce stiam pana azi: ca Bellu este un cimitir din Bucuresti, construit pe un teren daruit de cineva cu acest nume.
Ce stiu de acum incolo: ca Bellu a fost o familie care a daruit mult mai mult decat atat, care a lasat generatiilor viitoare o sumedenie de obiecte, lucrari, tablouri atent colectionate si foarte, foarte interesante; de asemeni fotografiile lui Alexandru Bellu ne transmit emotii chiar si dupa atatia ani.
De la muzeul Bellu te intorci incarcat cu noi cunostinte, mai bogat sufleteste si evident, cu dorinta de a lasa si tu ceva celor care vor veni!
Multumesc celor trei
marți, 19 mai 2015
Dimineata la Muzeul Peles!
Da, desi pare neobisnuit, se pot intampla lucruri absolut minunate chiar si dimineata, la un muzeu. Si nu la orice muzeu , ci chiar la Peles, acest spatiu magic pe care ni l-a lasat Regele Carol I, pentru a ne aduce aminte de el, de cate a facut pentru Romania, pentru a ne respecta mai mult istoria, stramosii si pentru a incerca sa lasam si noi ceva urmasilor nostri.
Conferinta "Varstele Reginei Maria", frumos alcatuita si transmisa de catre Dna. Carmen Tanasoiu, a fost unul dintre lucrurile minunate care a avut loc in aceasta dimineata. Diferite portrete ale Reginei, busturi din bronz, sculpturi ale acesteia, grupuri statuare, fresce din biserici, toate ne-au fost prezentate in cadrul acestei conferinte, insotite de citate din jurnalele Reginei, si la sfarsit chiar de un filmulet care sintetiza toata munca depusa cu pasiune de Dna. Tanasoiu
Am mai spus-o si o repet, din viata fabuloasa si fascinanta a Reginei Maria vom avea tot timpul ceva de descoperit, de remarcat, de folosit, de visat! Sper ca din ce in ce mai multi romani sa ramana uimiti de personalitatea ei si sa inteleaga marile gesturi pe care le-a facut pentru acest popor!
Dnei. Macrina Oproiu, de la Muzeul Peles, ii multumesc pentru ca a organizat acest eveniment si sper sa aiba cat mai multi participanti la actiunile sale, pentru ca merita!Felicitari!
Conferinta "Varstele Reginei Maria", frumos alcatuita si transmisa de catre Dna. Carmen Tanasoiu, a fost unul dintre lucrurile minunate care a avut loc in aceasta dimineata. Diferite portrete ale Reginei, busturi din bronz, sculpturi ale acesteia, grupuri statuare, fresce din biserici, toate ne-au fost prezentate in cadrul acestei conferinte, insotite de citate din jurnalele Reginei, si la sfarsit chiar de un filmulet care sintetiza toata munca depusa cu pasiune de Dna. Tanasoiu
Am mai spus-o si o repet, din viata fabuloasa si fascinanta a Reginei Maria vom avea tot timpul ceva de descoperit, de remarcat, de folosit, de visat! Sper ca din ce in ce mai multi romani sa ramana uimiti de personalitatea ei si sa inteleaga marile gesturi pe care le-a facut pentru acest popor!
Dnei. Macrina Oproiu, de la Muzeul Peles, ii multumesc pentru ca a organizat acest eveniment si sper sa aiba cat mai multi participanti la actiunile sale, pentru ca merita!Felicitari!
vineri, 24 aprilie 2015
Carol I in opera Reginei Elisabeta-lansare de carte la Casa Schiller
A devenit o caracteristica faptul ca toate aceste evenimente sunt organizate de oameni pasionati de monarhie, care au un patriotism pe care si-l manifesta nu doar pe hartie, sunt oameni care emana energii pozitive si de aceea tot ce iese din mainile lor poarta amprenta profesionalismului, a respectului fata de istorie si a iubirii fata de Romania.Probabil ca nici ziua lansarii, 23 aprilie, nu a fost aleasa intamplator, ea fiind Ziua Internationala a Cartii si a drepturilor de autor!
In acelasi spatiu a mai fost organizata si o expozitie de fotografii din arhiva princiara de Wierd, intre expuneri pianistul Marius Boldea ne-a incantat cu acorduri din Chopin si Beethoven, iar prezenta Principesei Maria a dat o aura binefacatoare acestui eveniment!
Din nou a fost mentionat acest testament fabulos al lui Carol I, si cine nu l-a citit inca, ar trebui sa o faca, ba poate ar trebui predat si in licee, macar elevilor din clasele terminale.
Si, bineinteles, cititi cartea Silviei Zimmermann, precum si pe cele ale lui Carmen Sylva, pentru a va bucura de sufletul si spiritul unor oameni frumosi!
joi, 23 aprilie 2015
23 APRILIE- Ziua Internationala a Cartii!
Pentru ca trebuia sa imi aduc micul meu omagiu la aceasta mare sarbatoare!
Am nevoie de cuvinte,
Asa cum pasarea are nevoie de zbor.
Asa cum cerul are nevoie de bucurie
pentru a fi albastru,
Asa cum oamenii au nevoie de dragoste
pentru a putea trai.
Cuvintele vin din mine,
Si totusi din afara mea,
M-ajuta sa respir
Si sa dau la o parte tristetile si necazurile care
nu ma ocolesc.
Privesc prin cuvinte,
Spre lume, spre tine,
Spre mine,
Asa cum pamantul priveste prin flori
Iar cerul priveste prin stele.
Fara cuvinte, sufletul meu n-ar sti cum sa traiasca ,
Dar, mai ales, n-ar sti cum sa moara,
Caci viata nu-i decat bucurie de cuvinte,
Iar moartea, tristetea lor.
1987
Am nevoie de cuvinte,
Asa cum pasarea are nevoie de zbor.
Asa cum cerul are nevoie de bucurie
pentru a fi albastru,
Asa cum oamenii au nevoie de dragoste
pentru a putea trai.
Cuvintele vin din mine,
Si totusi din afara mea,
M-ajuta sa respir
Si sa dau la o parte tristetile si necazurile care
nu ma ocolesc.
Privesc prin cuvinte,
Spre lume, spre tine,
Spre mine,
Asa cum pamantul priveste prin flori
Iar cerul priveste prin stele.
Fara cuvinte, sufletul meu n-ar sti cum sa traiasca ,
Dar, mai ales, n-ar sti cum sa moara,
Caci viata nu-i decat bucurie de cuvinte,
Iar moartea, tristetea lor.
1987
miercuri, 1 aprilie 2015
Georgeta Filitti despre Nicolae Iorga: O istorie spusa altfel!
Din nou, o intalnire cu aceasta minunata doamna Georgeta Filitti. Din nou, aceasta istorie atat de frumos dezvaluita, atat de captivant povestita, atat de minunat transmisa publicului prezent.Personajele prind viata, pur si simplu, parca il si vedeam pe Iorga stand la masa cu Carol I, cu Ferdinand, cu Carol al II-lea, discutand si analizand deciziile cele mai importante pentru tara.
Nicolae Iorga : un adevarat patriot, un om care nu numai ca a pus interesul national inaintea interesului personal, dar dorea sa existe cat mai multi oameni care sa il urmeze in aceasta directie. Probabil ca ar trebui fiecare dintre noi sa ne privim in oglinda si sa ne intrebam daca mai stim ce inseamna cu adevarat iubirea de tara si patriotismul, asa cum ne-a demonstrat-o el.
Pentru ca este clar, doar iubindu-ne tara, orasul, strada, vom putea sa aducem Romania din nou acolo unde a fost.
Multumesc doamnei Filitti precum si ANRM, pentru gandurile pozitive nascute
cu ocazia acestei conferinte.
Nicolae Iorga : un adevarat patriot, un om care nu numai ca a pus interesul national inaintea interesului personal, dar dorea sa existe cat mai multi oameni care sa il urmeze in aceasta directie. Probabil ca ar trebui fiecare dintre noi sa ne privim in oglinda si sa ne intrebam daca mai stim ce inseamna cu adevarat iubirea de tara si patriotismul, asa cum ne-a demonstrat-o el.
Pentru ca este clar, doar iubindu-ne tara, orasul, strada, vom putea sa aducem Romania din nou acolo unde a fost.
Multumesc doamnei Filitti precum si ANRM, pentru gandurile pozitive nascute
luni, 23 martie 2015
duminică, 1 martie 2015
Sa vina primavara!
Sa ne impodobim sufletele cu dorinte desarte
Si-apoi sa le ascundem in flori.
Sau in stele.
Sa ingropam trecutul in urmele pasilor nostri
Si sa lasam noaptea sa ne strabata ca un fluviu ametitor.
Din rasaritul soarelui sa ne facem bratari
Pe care sa le agatam la gatul eternitatii.
Sa ne pierdem si sa ne regasim
In frunze, in cuvinte
Si in roua diminetii.
Sa alungam toate padurile care ne despart
Si sa cantam nebunia tineretii.
Din fibrele nevazute ale amagirii, sa ne cladim iubirea
Si sa fugim cu ea dincolo de
Poarta deschisa a nemarginirii.
1987
luni, 16 februarie 2015
sâmbătă, 14 februarie 2015
O evocare regala de exceptie, la Muzeul National Cotroceni!
De cum ne-a spus buna ziua si a inceput sa vorbeasca despre personalitatea covarsitoare a Reginei Maria, am si indragit-o pe doamna Georgeta Filitti. Un talent urias de povestitor, un istoric de un profesionalism aparte, o prezenta plina de eleganta, distinctie si umor: toate acestea intr-un singur om, pentru care multumesc Fundatiei Calea Victoriei ca am putut sa il cunosc si sa stau in preajma lui macar cateva ore.
"Povestea Reginei Maria la Palatul Cotroceni": o evocare de exceptie a Reginei Maria, cu defectele si calitatile sale, cu lucrurile bune si lucrurile mai putin bune pe care le-a facut, dar mai ales cu dragostea ei pentru aceasta tarisoara, in care a crezut si pentru care si-a dat inima, la propriu!
Sa-i citesti jurnalele impresionante, sa studiezi si sa scrii despre Regina Maria mi se pare absolut fascinant: aceasta principesa cu origini amestecate, educata in spiritul datoriei si al lucrului bine facut, nu numai ca s-a adaptat la conditiile bizantine din Romania secolului 19, dar a descoperit potentialul urias al tarii noastre, traditiile si obiceiurile minunate pe care a incercat sa le arate lumii si sa le puna in valoare cu tot sufletul ei.
Asa cum spunea doamna Filitti, sa te nasti intr-o familie regala poate reprezenta o bucurie, dar si o povara extraordinara, avand in vedere ca devii o persoana publica din momentul nasterii; adica toata viata ti se va derula sub ochii atenti ai celor din jur, ori asta inseamna ca va trebui sa induri foarte multe fara sa poti reactiona asa cum am face-o noi, oamenii obisnuiti.
Sigur ca a avut si esecurile sale: a esuat in relatia personala cu Regele Ferdinand, a esuat in educatia fiului sau Carol al II-lea, care nu s-a putut adapta la rigorile si regulile Casei Regale.
Cu toate astea, Regina Maria este si va ramane pentru mine, un model de om si de conducator, si sper ca va deveni un model pentru cat mai multi tineri, pe care ii indemn sa-i citeasca jurnalele sau sa participe la evocari cum a fost cea facuta de doamna Georgeta Filitti, careia, daca s-ar putea, as vrea sa ii spun cu majuscule:FELICITARI!
"Povestea Reginei Maria la Palatul Cotroceni": o evocare de exceptie a Reginei Maria, cu defectele si calitatile sale, cu lucrurile bune si lucrurile mai putin bune pe care le-a facut, dar mai ales cu dragostea ei pentru aceasta tarisoara, in care a crezut si pentru care si-a dat inima, la propriu!
Sa-i citesti jurnalele impresionante, sa studiezi si sa scrii despre Regina Maria mi se pare absolut fascinant: aceasta principesa cu origini amestecate, educata in spiritul datoriei si al lucrului bine facut, nu numai ca s-a adaptat la conditiile bizantine din Romania secolului 19, dar a descoperit potentialul urias al tarii noastre, traditiile si obiceiurile minunate pe care a incercat sa le arate lumii si sa le puna in valoare cu tot sufletul ei.
Asa cum spunea doamna Filitti, sa te nasti intr-o familie regala poate reprezenta o bucurie, dar si o povara extraordinara, avand in vedere ca devii o persoana publica din momentul nasterii; adica toata viata ti se va derula sub ochii atenti ai celor din jur, ori asta inseamna ca va trebui sa induri foarte multe fara sa poti reactiona asa cum am face-o noi, oamenii obisnuiti.
Sigur ca a avut si esecurile sale: a esuat in relatia personala cu Regele Ferdinand, a esuat in educatia fiului sau Carol al II-lea, care nu s-a putut adapta la rigorile si regulile Casei Regale.
Cu toate astea, Regina Maria este si va ramane pentru mine, un model de om si de conducator, si sper ca va deveni un model pentru cat mai multi tineri, pe care ii indemn sa-i citeasca jurnalele sau sa participe la evocari cum a fost cea facuta de doamna Georgeta Filitti, careia, daca s-ar putea, as vrea sa ii spun cu majuscule:FELICITARI!
sâmbătă, 7 februarie 2015
luni, 26 ianuarie 2015
Piesa de duminica seara!
"Matrimoniale" de la Teatrul Nottara este o piesa draguta, amuzanta, perfecta pentru o duminica seara, cand teoretic, se presupune ca vrei sa iti reincarci bateriile pentru o intreaga saptamana.
Spectacolul se remarca si prin faptul ca a fost prima oara cand mi s-a cerut un feedback asupra piesei, asupra actorilor dar si asupra salii si a conditiilor de vizionare! Ei, da, asta a fost ceva interesant, si, sper ca si util. Adica, sper ca cineva se va uita pe formularele completate de spectatori si va actiona in consecinta!
Spectacolul se remarca si prin faptul ca a fost prima oara cand mi s-a cerut un feedback asupra piesei, asupra actorilor dar si asupra salii si a conditiilor de vizionare! Ei, da, asta a fost ceva interesant, si, sper ca si util. Adica, sper ca cineva se va uita pe formularele completate de spectatori si va actiona in consecinta!
vineri, 23 ianuarie 2015
Cugetari centenare:"Sa inveti pentru tine, dar sa stii pentru toti."(Nicolae Iorga)
Daca as avea o scoala, cugetarea asta as pune-o la intrare!
miercuri, 21 ianuarie 2015
O carte cu modele pentru generatiile prezente si viitoare!
Da, iata o carte pe care eu personal, as da-o ca lectura obligatorie elevilor de liceu, si chiar si celor de la facultate, ba mai mult, cred ca s-ar putea tine si un mic curs pe baza acesteia, cu titlul: Sa-i cunoastem pe oamenii adevarati din istoria Romaniei si sa invatam de la ei demnitatea, modestia, puterea de a lupta si de a ramane drept in fata furtunilor ce exista in destinul fiecaruia.
In carte sunt prezentate personalitati diverse, de la Regina Maria la Alice Voinescu, de la Cella Delavrancea la Anita Nandris , iar eu am descoperit-o pe Annie Bentoiu, de a carei descriere m-am simtit cel mai aproape, sufleteste vorbind.
"Despre dificultatile noastre, aveam obiceiul sa nu vorbim. A ne autocompatimi, a intra in panica sau, mai grav, a ne plange erau lucruri ce se aflau la antipodul felului nostru de a fi."
Iar Dan C. Mihailescu ii surprinde foarte bine calitatile: " Annie Bentoiu este o prezenta extrem de discreta in viata literara.Ea face parte din ceea ce se numea inainte, cu orgoliu sau dispret "publicul de la Ateneu".........Ca stil sufletesc, Annie Bentoiu este, cred eu, din aceeasi plamada cu Alice Voinescu. Aceeasi ingaduinta intelegatoare, asimiland intelept , cu nobila resemnare si sobra credinta, dramele si meandrele umilitoare ale destinului."
O carte dichisit scrisa, ce scoate la lumina multe nume destul de necunoscute, cel putin pentru mine, dar care in mediul in care au trait au reprezentat niste modele exemplare, pe care merita sa le cunoastem.
marți, 20 ianuarie 2015
Vorbe centenare: "Sunt suflete de argint si suflete de plumb- dupa rasunet." (Nicolae Iorga)
Iar unele nu rasuna deloc............
marți, 6 ianuarie 2015
miercuri, 31 decembrie 2014
luni, 29 decembrie 2014
duminică, 28 decembrie 2014
Vorba zilei:" Cel mai bun mijloc de a intelege este de a face."(Immanuel Kant)
Deci, cine le spune si celor de la Educatie chestia asta? Sau sa le facem abonamente la biblioteca mai bine?
duminică, 21 decembrie 2014
Revolutie, revolta, schimbare, confiscare, lovitura de stat sau doar inlocuire?
Eu pot sa spun ca, pentru mine, a fost o revolutie, in sensul ca inauntrul meu s-a schimbat ceva irevocabil in acele zile; ce am trait nu poate fi exprimat in cuvinte, dar e clar ca din decembrie '89 am privit multe lucruri din jur cu totul altfel.
Ce s-a intamplat de fapt, cred ca tot Silviu Brucan (acest personaj cu un simt al umorului atat de negru), a reusit sa formuleze foarte direct:"Da, a fost o revolutie, o explozie populara; a venit revolutia cu trenul, dar in gara eram noi si am preluat trenul, pentru ca noi stiam mersul trenurilor!"(deci, am auzit asta acum cateva ore, in cadrul unui documentar de la TVR).Ce poate fi mai cinic de-atat? Si care noi?
Si apropo, nu m-am gandit niciodata la vreun certificat de revolutionar(cum bine ziceau Dinescu si Caramitru deunazi, la o emisiune tot la TVR) care sa ateste ca am trait revolutia pe viu, pur si simplu pentru ca asa ceva nu se dovedeste cu acte, ci cu inima si sufletul si constiinta pe care le oferi fara sa astepti ceva in schimb.
Si nu numai ca am fost la revolutie, dar apoi am si "golanit" cateva luni pe la Universitate, descoperind de fapt ce inseamna democratia, libertatea, puterea cuvantului si a muzicii si faptul ca "daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine", asa cum spunea Gandhi.
Iar pentru cei care regreta, sincer sau nu, perioada dinainte de '89, iata cateva ganduri de adolescenta care "traia" in tara numita Romania:
Balada pentru oamenii secolului XX
Oamenii tristi
se plimba pe strazi
Pierdute in intuneric,
Ca sa uite adevarul.
Treci pe langa un magazin
Si vezi o coada imensa.
De ce nu se mai face lumina?
Tara mea, mangaiata de mare,
Plangi?
Sufletul tau, ranit,
Nu stie unde sa se mai ascunda
De atat frig.
De ce nu mai apare soarele?
Cu lacrimi in ochi
Pasarile te parasesc
Lasand in urma
Cerul pustiu si intunecat,
Plin de suferintele celor multi.
Zambetul tau,
O infricosatoare grimasa,
Pe care numai cei ce sunt nimic
Mai pot sa-l ia drept aprobare.
Sa traiesti acum
Nu inseamna decat
Sa te-ntorci in trecut
Si sa lasi timpul
Sa cada peste tine.
De ce au murit sperantele?
iulie 1986
Ce s-a intamplat de fapt, cred ca tot Silviu Brucan (acest personaj cu un simt al umorului atat de negru), a reusit sa formuleze foarte direct:"Da, a fost o revolutie, o explozie populara; a venit revolutia cu trenul, dar in gara eram noi si am preluat trenul, pentru ca noi stiam mersul trenurilor!"(deci, am auzit asta acum cateva ore, in cadrul unui documentar de la TVR).Ce poate fi mai cinic de-atat? Si care noi?
Si apropo, nu m-am gandit niciodata la vreun certificat de revolutionar(cum bine ziceau Dinescu si Caramitru deunazi, la o emisiune tot la TVR) care sa ateste ca am trait revolutia pe viu, pur si simplu pentru ca asa ceva nu se dovedeste cu acte, ci cu inima si sufletul si constiinta pe care le oferi fara sa astepti ceva in schimb.
Si nu numai ca am fost la revolutie, dar apoi am si "golanit" cateva luni pe la Universitate, descoperind de fapt ce inseamna democratia, libertatea, puterea cuvantului si a muzicii si faptul ca "daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine", asa cum spunea Gandhi.
Iar pentru cei care regreta, sincer sau nu, perioada dinainte de '89, iata cateva ganduri de adolescenta care "traia" in tara numita Romania:
Balada pentru oamenii secolului XX
Oamenii tristi
se plimba pe strazi
Pierdute in intuneric,
Ca sa uite adevarul.
Treci pe langa un magazin
Si vezi o coada imensa.
De ce nu se mai face lumina?
Tara mea, mangaiata de mare,
Plangi?
Sufletul tau, ranit,
Nu stie unde sa se mai ascunda
De atat frig.
De ce nu mai apare soarele?
Cu lacrimi in ochi
Pasarile te parasesc
Lasand in urma
Cerul pustiu si intunecat,
Plin de suferintele celor multi.
Zambetul tau,
O infricosatoare grimasa,
Pe care numai cei ce sunt nimic
Mai pot sa-l ia drept aprobare.
Sa traiesti acum
Nu inseamna decat
Sa te-ntorci in trecut
Si sa lasi timpul
Sa cada peste tine.
De ce au murit sperantele?
iulie 1986
vineri, 5 decembrie 2014
joi, 4 decembrie 2014
luni, 1 decembrie 2014
Vorba zilei:"Fiti amabili cu oamenii cand urcati, deoarece ii veti intalni din nou cand veti cobori."(Wilson Mizner).
Si eu as adauga; iar atitudinea lor la urcare oricum nu va fi la fel ca la coborare!
La multi ani, Romania! O tara mica la trup, dar cu un suflet atat de mare!
Tara mea-vesnica
Ca lumina.
E acolo.
La rasarit.
Unde dimineata
Soarele- spune povesti de dragoste
Pamantului.
Iar cerul imbratiseaza copacii
Cu fiecare picatura de ploaie pe care le-o trimite in dar.
Tara mea- o minune
Nascuta din visele oamenilor.
In ea se revarsa, miscator,
Orice speranta cu drept la viata.
Tara mea isi primeste in fiecare primavara
Cocorii,
Iar toamna isi agata la gat
Zambetele copiilor.
Si trece mai departe, senina,
In eternitate.
1986
Ca lumina.
E acolo.
Unde dimineata
Soarele- spune povesti de dragoste
Pamantului.
Iar cerul imbratiseaza copacii
Cu fiecare picatura de ploaie pe care le-o trimite in dar.
Tara mea- o minune
Nascuta din visele oamenilor.
In ea se revarsa, miscator,
Orice speranta cu drept la viata.
Tara mea isi primeste in fiecare primavara
Cocorii,
Iar toamna isi agata la gat
Zambetele copiilor.
Si trece mai departe, senina,
In eternitate.
1986
duminică, 30 noiembrie 2014
joi, 27 noiembrie 2014
Carmen Sylva: Printesa Rinului, Regina Carpatilor
Elisabeta de Wied nu numai ca a avut acest talent literar, din care ne-a impartasit si noua peste veacuri, dar a mai avut un talent: acela de a strange in jurul ei oameni frumosi, pasionati, deosebiti, cu ajutorul carora dorea sa traiasca intr-o lume mai buna, intr-o tara mai deschisa spre Europa si spre valorile ei.
Ce am remarcat insa in mod deosebit este atitudinea cu care a fost urmarit acest documentar, la Jockey Club:oamenii au venit imbracati elegant, nu s-au foit pe scaune, nu au mancat, nu au comentat tare intre ei si nu am auzit niciun telefon care sa sune pe tot parcursul derularii acestuia.
Pe scurt, am inteles inca odata ca respectul se naste in noi si ca daca vrem sa fim auziti, trebuie si noi la randul nostru, sa ii auzim pe cei dinaintea noastra!
vineri, 21 noiembrie 2014
Vorba zilei:"Cu cat citesti mai mult, cu atat imiti mai putin."( Jules Renard)
Eu sunt tare curioasa: cum o arata lista de carti a lui Victor Viorel Ponta?
joi, 20 noiembrie 2014
marți, 18 noiembrie 2014
sâmbătă, 15 noiembrie 2014
Unei foarte dragi si vechi prietene, al carei suflet il simt mereu aproape, desi ne despart multi kilometri!
Eram copil
Cand ma plimbam prin flori
Ca printr-o lume adevarata.
Iar sufletul mi-era petala de crin.
Copilaria mea,
O raza de soare
Aruncata peste viata.Peste moarte.
Un joc din care aveam sa ies
Mai insingurata
Si mai trista ca toamna.
Cand eram copil,
Stiam sa fac din stele
Bratari cu care sa prind
Gandurile de-abia inverzite. Visele de-abia inflorite.
Doar cand eram copil
Puteam sa iubesc cu tot sufletul
Caldura din inima lumii.
Copil fiind, ma jucam cu papusile
Si credeam in vesnicia frunzelor.
1986
vineri, 14 noiembrie 2014
Kurt Vonnegut si cartile sale pe cat de scandaloase, pe atat de bune!
Stiti sentimentul acela pe care il ai cand te dai intr-un montagne-rousse? Cand adrenalina iti creste si iti scade in organism de zeci si zeci de ori, intr-un timp foarte scurt? Ei bine, acest sentiment il am eu cand citesc cartile lui Kurt Vonnegut.Este extraordinar cum reuseste acest om sa scrie despre Hitler, de exemplu, cu atata simplitate:"Ganditi-va numai la asta:tata ar fi putut sa inabuse in fasa cel mai teribil monstru al secolului sau pur si simplu sa-l lase sa moara de frig ori de foame. In schimb, i-a devenit prieten la catarama.Cred ca asta este principala obiectie cu privire la viata:este prea usor, cat traiesti, sa faci greseli absolut ingrozitoare."; pentru ca apoi, sa te duca in America anilor 50-60, dupa care sa iti ofere o reteta de supa haitiana de banane, iar mai pe urma sa vorbeasca despre subiecte greu de digerat, chiar si de catre cei mai deschisi la minte dintre noi, prezentandu-le sub forma unor mici scene de teatru. Inca un citat care pur si simplu nu imi iese din minte:"Aveam o idee destul de ciudata.Intr-o zi, noi toti, acesti indivizi neutri, vom rasari din debarale si ne vom strange la o parada.Ma gandisem si la pancartele pe care sa le poarte cei din prima linie, mari cat Fifth Avenue.Cu un singur cuvant scris pe ele, cu litere de un metru si jumatate:EXTRAORDINAR. Majoritatea oamenilor cred ca acest cuvant inseamna teribil, nemaiauzit sau de neiertat. Are insa o poveste mult mai interesanta. Inseamna "in afara turmei". Ganditi-va numai-mii de oameni in afara turmei."
Da, chiar, va dati seama? Sa iasa atat de multi oameni in afara turmei, sa nu se mai lase manipulati si sa inceapa sa vada ce se intampla in jurul lor?
Kurt Vonnegut este si va ramane unul din scriitorii mei preferati, iar cartea Dick Ochi-de-mort este o carte excelenta, pe care o recomand celor care mai cred ca poti sa simti o placere suprema doar citind.
Da, chiar, va dati seama? Sa iasa atat de multi oameni in afara turmei, sa nu se mai lase manipulati si sa inceapa sa vada ce se intampla in jurul lor?
Kurt Vonnegut este si va ramane unul din scriitorii mei preferati, iar cartea Dick Ochi-de-mort este o carte excelenta, pe care o recomand celor care mai cred ca poti sa simti o placere suprema doar citind.
Despre puterea cartilor de a transmite peste veacuri, ganduri, stari si sentimente mereu valabile!
"Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti." Nicolae Iorga
Aceasta propozitie cred ca ar trebui inclusa in manualul parintilor, daca o exista vreunul!, pe prima pagina, pentru a reduce frustrarile, neimplinirile si esecurile generatiilor prezente.
Aceasta propozitie cred ca ar trebui inclusa in manualul parintilor, daca o exista vreunul!, pe prima pagina, pentru a reduce frustrarile, neimplinirile si esecurile generatiilor prezente.
sâmbătă, 8 noiembrie 2014
duminică, 19 octombrie 2014
Vizitati Muzeul Aman!
E o minunatie de muzeu. Si ma refer la povestile fabuloase din jurul lui, la felul in care o casa poate fi construita pentru a spune o poveste. De fapt, foarte multe povesti.
Spre rusinea mea, abia ieri am trecut pragul acestui lacas de cultura, si am fost vrajita de la inceput de atmosfera si de toate lucrurile frumoase aflate in el.Am aflat cum Aman a facut el insusi aceasta casa, incepand cu planurile de arhitectura si terminand cu gradina, cum a incercat sa transmita peste generatii idei si fapte ale poporului roman si nu numai. A fost intr-adevar o figura remarcabila a culturii romanesti, si pacat ca e totusi atat de putin mediatizat si atat de putin cunoscut.
Un lucru foarte interesant pe care l-am aflat tot ieri, de la doamna muzeograf( care, apropo, mie mi s-a parut "omul potrivit la locul potrivit"), a fost acela ca el este cel care a creat prima coroana a regelui Carol I!
Mergeti sa vizitati Muzeul Aman, veti afla lucruri deosebit de interesante si va veti imbogati sufletul si spiritul cu imagini de neuitat!
Eu am sa ma intorc cu siguranta!
Spre rusinea mea, abia ieri am trecut pragul acestui lacas de cultura, si am fost vrajita de la inceput de atmosfera si de toate lucrurile frumoase aflate in el.Am aflat cum Aman a facut el insusi aceasta casa, incepand cu planurile de arhitectura si terminand cu gradina, cum a incercat sa transmita peste generatii idei si fapte ale poporului roman si nu numai. A fost intr-adevar o figura remarcabila a culturii romanesti, si pacat ca e totusi atat de putin mediatizat si atat de putin cunoscut.
Un lucru foarte interesant pe care l-am aflat tot ieri, de la doamna muzeograf( care, apropo, mie mi s-a parut "omul potrivit la locul potrivit"), a fost acela ca el este cel care a creat prima coroana a regelui Carol I!
Mergeti sa vizitati Muzeul Aman, veti afla lucruri deosebit de interesante si va veti imbogati sufletul si spiritul cu imagini de neuitat!
Eu am sa ma intorc cu siguranta!
duminică, 5 octombrie 2014
sâmbătă, 4 octombrie 2014
Vorba zilei:"Lumea este condusa de cu totul alte personaje decat cele pe care le vad neinitiatii."(Benjamin Disraeli)
Asta apropo de Robert Turcescu, care ar vrea sa faca parte din "alte personaje", dar nu a reusit decat sa se transforme intr-un mascarici jalnic.
sâmbătă, 27 septembrie 2014
duminică, 21 septembrie 2014
Si frunzele........
Si frunzele
Toamna,
Uimite de atata singuratate....
Cad lacrimi
Din ochii copacilor.......
Si iubirile
Toamna
Se inchid in noi
De teama amintirilor.
Atatia munti de flori
Intre noi
Si femei cu copii de mana
Si strazi indepartate
Si vise instelate
Alunecand pe marginea eternitatii.
Atata adevar in iubire,
Atata minciuna in viata
Si mereu toamna
Isi va cladi castele
Din zborul gandurilor noastre.
1987
Toamna,
Uimite de atata singuratate....
Cad lacrimi
Din ochii copacilor.......
Si iubirile
Toamna
Se inchid in noi
De teama amintirilor.
Atatia munti de flori
Intre noi
Si femei cu copii de mana
Si strazi indepartate
Si vise instelate
Alunecand pe marginea eternitatii.
Atata adevar in iubire,
Atata minciuna in viata
Si mereu toamna
Isi va cladi castele
Din zborul gandurilor noastre.
1987
Abonați-vă la:
Postări (Atom)