Pentru ca mi-am petrecut copilaria, adolescenta si o parte a tineretii la bloc, nu simteam nimic atunci cand treceam pe langa case. Nu aveam niciun fel de cultura a caselor, ca sa zic asa.Ma gandeam ca probabil, vreodata, o sa imi cumpar vreun apartament, sau macar o garsoniera.La bloc, normal! Sigur, am fost in cateva case inainte de '89, dar nu reuseam sa vad dincolo de ziduri, dincolo de ferestre, dincolo de usi.
Si, bineinteles, nu se pune nici faptul, de altfel fericit in acea perioada, de a avea o casa la tara, la bunicii mei din Oltenia. La tara era normal sa fie case, cu animale, cu legume, cu livezi, la tara era o alta lume.
Dupa '89, revolutia s-a produs in mine si in modul in care am inceput sa descopar casele si istoriile lor, casele si felul in care ele pot sa te marcheze, sa te inspire, sa te puna pe ganduri......
Poate de aceea, din aceasta carte, cel mai bine am rezonat cu ce spune Andrei Plesu:"Eu cred, de pilda, ca cei care se nasc, isi petrec copilaria,traiesc si mor intr-un cartier de tip Militari sau Balta Alba sunt alte "dihanii", altfel de fiinte, decat cei care traiesc intr-o casa....Cred, de exemplu, ca au mai putine amintiri. In cartierele astea nu poti avea amintiri... A locui in asemenea cartiere, de fapt, inseamna a nu avea adresa. Traiesti intr-un spatiu cu aparenta geometrica, simpla, dar in realitate esti pierdut intr-un labirint in care nu poti fi identificat."
Faptul ca te-ai nascut la bloc, ca esti obligat sa stai intr-o anumita perioada intr-un apartament din cele multe ale unei cladiri rezidentiale( cum li se spune mai nou!), este absolut de inteles. Dar cred ca fiecare ar trebui sa ne dorim sa avem o casa care sa ne arate personalitatea, care sa traiasca doar prin noi, care sa devina in timp un spatiu usor de recunoscut de altii.
Iata si una din ideile lui Gabriel Liiceanu despre viata la bloc:"....
am inteles de ce ambitia sefului statului era sa umple tara de blocuri, stergand de pe fata pamantului cartierele de vile. Doar in asemenea condominii, construite pe verticala din custi de beton, se putea obtine acea promiscuitate a locuirii care facea cu putinta supravegherea continua si totala."
Si nu este vorba doar despre case, in aceasta carte, ci si despre strazi, strazi pitoresti, strazi pe care te plimbi si observi la fiecare pas cate un lucru ce iti retine atentia. Mergeti pe strada Mantuleasa, sau pe strada Martisor, sau pe strada Octavian.....Mergeti apoi si pe o strada unde sunt doar blocuri si........veti trage singuri concluziile!
