CUGETARI CENTENARE

"Unii oameni nu se gandesc la vorba ce spun; altii se gandesc pana o spun; putini se gandesc mult timp dupa ce au spus-o: folosul cel mai mare il trag acestia."

                                            NICOLAE IORGA

Despre credinta unui greco-catolic in Romania ortodoxa

 "Cardinalul" este un film despre putere. Despre puterea credintei, despre puterea unor idealuri care sa te calauzeasca in viata pana dincolo de ea. Credinta mea nu e atat de puternica, eu am mereu indoieli. Poate de aceea, am plans aproape in tot timpul vizionarii filmului, evocarea acestor oameni cu un caracter aparte, de o blandete impunatoare si de un patriotism atat de curat m-a emotionat profund si mi-a transmis pana in strafunduri dragostea lor de Romania si de cei ce o locuiau odinioara.

Puteti sa mergeti si sa plangeti fara nicio grija la cinema Europa, nu cred ca am fost zece oameni in sala.

Nichita din noi

"Dintr-un om pot fi ucise numai cuvintele stiute de el,

Dintr-o piatra nu se poate ucide nimic,

Dintr-un cais numai cateva caise.

Luptatorule, iti zic, dintr-un om nu pot fi ucise decat cuvintele stiute de el!"

NICHITA STANESCU

Un reper moral

O carte cutremurator de intunecata si de senina, in acelasi timp. Intunecata, atunci cand este vorba despre ororile indurate in inchisori, senina atunci cand e vorba despre valorile umane inradacinate atat de adanc in fiinta ei, a Elisabetei Rizea, astfel incat spiritul ei nu poate fi doborat de nicio amenintare, nici macar de cea cu moartea. Si culmea, ce credeti ca face aceasta femeie, dupa ce este eliberata prima oara? Ei bine, participa la aceleasi activitati, de sustinere a grupului de partizani din Nucsoara, fiind in scurt timp inchisa din nou. Probabil ca multi dintre noi am spune ca e vorba de inconstienta, dar eu cred ca e vorba de chestiile alea carora in prezent li se acorda o minima importanta, dar pe care mai demult le gaseai in piepturile multor romani: patriotism, adevar, respect pentru munca, credinta in Dumnezeu si in adevarata libertate, cea pentru care merita sa mori. Da, exact asa cum au crezut si ai nostri tineri in '89. Si da, povestea Elisabetei Rizea ar trebui introdusa in manualele de istorie, lar la casa ei ar trebui organizate pelerinaje, pentru ca acesti oameni au trait chiar aici, printre noi.

Sonia ridica mana. Sau nu?

Iata o carte pe care nu am putut-o lasa din mana, iar spre sfarsit aproape ca imi doream sa nu se mai termine. Am rezonat cu Sonia de la prima la ultima pagina. Cu indoielile ei, cu visele ei, cu sperantele ei.Pe Lavinia Braniste am auzit-o prima data vorbind despre carte, la Radio Romania Cultural, intr-o seara, in masina, iar subiectul mi-a acaparat imediat atentia: o bloggerita este contactata de un regizor sa scrie un scenariu despre relatia dintre Zoe Ceausescu si mama ei, Elena. Mi-am notat imediat cartea pe lista de achizitionat si am descoperit un talent urias si o usurinta a comunicarii pe care mi-as fi dorit sa o am si eu. Titlul vine de la o fraza care suna cam asa:".....Sonia ridica mana, dar nu o ridica prea tare.......". Sonia vrea sa traiasca, dar nu stie cum. Sonia vrea sa descopere adevarul, dar nu stie daca acesta ii va fi de ajutor la ceva. Sonia vrea sa inteleaga relatia pe care ar fi putut-o avea cu tatal ei, dar nu poate sa treaca dincolo de anumite prejudecati.
Incercati si voi sa o cititi, poate veti rezona, poate nu, dar sigur cateva intrebari tot va vor ramane de pus dupa aceea. Voua sau altora din jurul vostru.

Lectura placuta.

Jurnalul Denisei: 5 motive ca sa (nu) mergi la vot

Jurnalul Denisei: 5 motive ca sa (nu) mergi la vot: Dintotdeauna mi s-a parut ca e important sa votezi. Sa poti sa iti exprimi optiunea, chiar daca nu e cea castigatoare. Sa crezi ca , prin mi...

La Gomera

Deci, un politist corupt lucreaza la cazul unui traficant de droguri. Se indragosteste de iubita acestuia, pe care incearca sa i-o fure, isi pune mama sa minta, incearca sa corupa si pe altii din sistem, incearca si chiar reuseste sa puna mana pe banii traficantului.Acestea sunt faptele. Acum ideile: oricine poate fi cumparat, doar limitele sunt diferite; orice om poate minti din iubire; in lupta dintre bine si rau, de mai multe ori castiga raul; poti trai foarte bine la limita de jos a demnitatii umane. Nu, nu am gasit nicio idee pozitiva in filmul asta, poate la a doua vizionare. Pentru ca este foarte bine realizat, este jucat exceptional si sunt convinsa ca mai are multe mesaje pe care nu le-am descifrat inca. Neaparat recomand vizionarea intr-o sala de cinematograf, pentru ca merita!

Cu bicicleta pe drumurile memoriei!

Eu m-am delectat, pur si simplu, citind jurnalul de biciclist al lui Codrut Constantinescu. Este vorba de o perioada de 7 ani, intre 2010 si 2017, in care insemnarile sunt grupate pe capitole, dar intr-o ordine absolut aleatorie. Ganduri, idei, fapte, stiri din acea vreme(sau din acele vremuri), sunt redate uneori cu bucurie, alteori cu tristete, dar niciodata cu incrancenare. Aproape din toate experientele traite a incercat sa ia si partea buna, sa vada si partea pozitiva, de aceea textul curge atat de frumos la vale, precum apa Prahovei printre muntii si dealurile care o strajuiesc. De ce sa tii un jurnal? Doar ca sa ramana ceva despre tine si peste 50 de ani, sa zicem? Da, dar si ca o marturie a unor timpuri, care ar putea fi de folos in descifrarea trecutului de catre generatiile viitoare. De ce sa citesti un jurnal? Pentru motivul aratat mai inainte, dar si pentru a avea contact cu mai multe viziuni, cu mai multe opinii despre ce se intampla intr-o societate la un moment dat, pentru a intra in mintea cat mai multor oameni si a experimenta cat mai multe trairi.

"Disperarea de a trai in Romania", "Chestii profunde", "Cu bicicleta pe dealurile mele", iata doar cateva dintre titlurile capitolelor ce alcatuiesc jurnalul, care sper sa va trezeasca atentia.

Daca nu, atunci uitati aici citatul meu preferat din carte:

"3 februarie 2017

Ma gandeam ce misto trebuie sa fie sa traiesti intr-o tara plictisitoare, in care sa mergi la munca, sa te intorci de la munca, sa-ti faci cumparaturile seara, sa nu te injure nimeni in trafic, sa dai drumul la televizor iar la Jurnal sa auzi cum s-a lansat o carte si guvernul regional/cantonal intentioneaza sa convoace un referendum local pentru ca ar dori sa largeasca o sosea sau sa mareasca un parc, in care iti dai intalnire cu sotia/prietena la restaurant, pentru un pranz de lucru, iar vineri seara te intalnesti cu prietenii la pubul din cartier, pentru patru-cinci pint-uri, .......iar in vacanta te duci putin in Corfu sau in Sicilia.. Facand toate astea, stiind ca nimeni nu iti va fura tara intre timp sau rostul tau in ea(monumentele din fiecare orasel dovedesc ca stramosii tai au murit pentru ea), iar daca un politician este prins ca merge la amanta pe banii publici, isi da urgent demisia si nu se mai aude niciodata de el. Ma gandeam ce misto este sa traiesti intr-o tara plictisitoare."

VAMA - În ţara-n care m-am născut | Official Video

Care e drumul tau catre libertate?

Cartea este uimitoare , dar nu prin frumusete, ci prin dezvaluirea unor adevaruri atat de crude, ca pot parea ireale. Regimul din Coreea de Nord in anii 2000 ne arata cum am fi trait si noi, mai mult ca sigur, daca am fi fost izolati: nu ai voie sa gandesti, cineva iti spune ce trebuie sa faci, unde sa locuiesti, unde sa muncesti, in manuale inveti doar despre conducatorul iubit, asta in timp ce ingheti de frig si mori de foame, ascultand la radio despre realizarile tarii. Hai ca vi se pare cunoscut, nu? Si da, initial, Yeonmi a plecat de foame din Coreea de Nord, a ajuns in China, unde a fost traficata de diferite grupuri, apoi a ajuns in Mongolia, unde a intrat in contact cu misionarii, pentru ca, in final, sa ajunga in Coreea de Sud, unde sa fie considerata om. Si unde s-a intalnit cu libertatea, cu educatia si cu speranta. Dar si cu dorinta de a -i ajuta pe cei ramasi inca sub dictatura lui Kim Jong Un si de a milita pentru drepturile lor.<br />Cartea are multe mesaje, dar mie cel mai frumos mi s-a parut acesta:"Citind, invatam ce inseamna sa fii viu, sa fii om."<br />Si nu, nu este o carte pe care s-o citesti de placere. Este o carte pe care trebuie sa o citesti ca sa te consideri norocos ca nu te-ai nascut acolo.

5 motive ca sa (nu) mergi la vot

Dintotdeauna mi s-a parut ca e important sa votezi. Sa poti sa iti exprimi optiunea, chiar daca nu e cea castigatoare. Sa crezi ca , prin micul tau gest, cumulat cu al multora ca tine, se poate schimba ceva, in lume, in societate, in comunitate.Nu se voteaza de cand lumea. La inceputuri, cei mai destepti hotarau pentru cei mai putin destepti. Sau, cei mai puternici hotarau pentru cei mai slabi. Sau cei mai bogati pentru cei mai saraci. Au fost tot felul de oranduiri in care votul era doar apanajul unora. Abia pe la inceputul secolului XX,  acesta a fost declarat universal si , astfel, democratia a devenit o realitate.Iar la noi, in Romania, femeile au putut vota abia dupa cel de-al doilea razboi mondial!!!
Deci, nu demult, oamenii erau nemultumiti ca nu puteau vota, iar acum, cand se poate, multi ignora acest drept sau chiar refuza cu inversunare sa si-l exercite.

foto de aici
https://www.facebook.com/voteaza.conteaza/

De aceea, m-am gandit la cinci motive ca sa mergeti la vot, in caz ca nu le aveti deja pe ale voastre:


1.pentru ca e un drept al tau, pe care ti-l poti exercita doar de cateva ori in viata;

2.pentru ca stii foarte bine cine vrei sa te reprezinte la nivel european si vrei sa il sustii;

3. pentru ca votul este aportul tau la comunitate;

4.pentru ca te intereseaza ceea ce se intampla in societate, nu doar in mica ta lume;

5.pentru ca poti sa iti asumi si esecul si sa speri ca, data viitoare poate va iesi asa cum vei dori.

Si, pentru ca nu vom merge toti la vot, e imposibil, asa ceva se poate intampla doar intr-o dictatura, va dau si cinci motive cu care sa va asumati neparticiparea la alegeri, oricare ar fi ele:

1.nu am cu cine sa votez;

2.nu ma intereseaza ce se intampla dincolo de gardul meu;

3.asa  pot sa  ma plang oricui  ca nu se face nimic;

4.asa pot sa dau vina pe altii pentru rezultat;

5.de fapt, nu iese niciodata cine vreau eu, e o conspiratie la mijloc.

Asadar, E.U. Yes la Vot, voi?

Griuri de Romania intr-o carte colorata

O colectie de povestiri scrise cu umor, uneori negru si cam trist, cu multe cuvinte care, daca ar fi citite cu voce tare, ar fi inlocuite de "beep". Socant, ar putea spune multi dintre cei pentru care sexul este inca un subiect tabu, dintre cele care nu merita atentie, si cu atat mai putin toleranta.Nu, nu sunt toate povestirile despre sex, ce credeati? Mai sunt si despre neputinta de a te ridica, despre ignoranta si ce bine poti trai cu ea, despre incapacitatea de a crea legaturi cu alti oameni, cu natura, cu tara sau chiar cu tine insuti.

Sa va zic acum top trei povestiri , dupa gustul meu, si cate un citat reprezentativ:

1.Povestea Babei Dochia - "Dar, vazand ca cerul era rosu, isi dadu seama ca arde toata tara....Scoase o perie din geanta si incepu sa se pieptene. Voia sa arate bine, in caz ca venea televiziunea."(pagina 67)

2.Takamura! - "Daca se strica, se strica! Facem licitatie, alegem o firma buna, cu meseriasi cu experienta, profesionisti! N-avem nevoie de ajutorul dumitale! Ne descurcam si singuri!"(pagina 23)

3. Policolor/fabrica de sticla: "Comunistii au hotarat ca griul este cea mai buna culoare pentru scopurile lor: oamenii care traiesc inconjurati de gri sunt docili, prosti, adica prostiti, lipsiti de orice impuls al schimbarii sau sentiment al dreptatii si fairplay-ului, atat de raspandite in restul lumii, atat de necomuniste."( pagina 36)

Acestea fiind zise, va urez lectura placuta! Cartile pot fi culori in viata voastra, nu va lasati inconjurati de gri.

Istorie vie la MNLR!

Asta seara, de la ora 17, la MNLR, adica Muzeul National al Literaturii Romane, sunteti invitati la o lectie de istorie vie despre cea mai puternica personalitate feminina pe care a avut-o Romania, Regina Maria. Intrarea este libera, trebuie sa veniti doar cu dorinta de a descoperi un trecut cu bune si cu rele, ca sa stii incotro te vei indrepta .
Detalii aici: Regina Maria

"In lume nu-s mai multe Romanii/Planetei noastre asta i-ar lipsi."

Este un titlu atat de inspirat, incat ar putea deveni brand de tara. Ce sa va zic, Radu Paraschivescu confirma inca odata ca , nu numai ca este conectat la realitatea politica a perioadei tulburi pe care o traversam, dar poate sa ne si transmita, cu ajutorul cuvintelor, gandurile, sentimentele si emotiile care il cuprind, si care sper sa coincida cu cele ale majoritatii dintre noi. Pentru ca important este sa ai atitudine, sa simti ceva, orice, fata de ceea ce se intampla. Sa nu ramai nepasator.
Asadar, lansarea ultimei carti a lui Radu Paraschivescu are loc pe 11 aprilie 2019, la libraria Humanitas de la Cismigiu. Invitati, unul si unul: Victor Rebengiuc, Vlad Voiculescu si Bogdan Striblea.Si, bineinteles, publicul, adica voi, cetateni ai acestei tari, ai acestei planete.

Lumea perfecta de maine.

Intr-un viitor nu prea indepartat(2054), in care scanarea retinei este si prieten si dusman, in America functioneaza Departamentul de Pre-Crime: cu ajutorul unor pre-cogi, adica sa zicem cei care au abilitatea de a vedea in viitor, crimele sunt preintampinate, previctimele sunt salvate, iar precriminalii sunt arestati inainte de a comite ceva, orice: viol, talharie, omor. Asadar sa ne bucuram, tehnologia ne va salva de gandurile rele, iar lumea va fi perfecta. Doar ca eu nu as vrea sa traiesc in acea lume.

Ciocolata si ciocolatieri in Barcelona

Desi ciocolatiera, personajul principal al cartii, este visata, comandata si fabricata in Franta, la dorinta Adelaidei, ea face istorie in Barcelona, de-a lungul a trei secole.Adelaida este cea de a sasea fiica a Regelui Ludovic al XV-lea, un spirit nelinistit, implicat in politica acelor vremuri, dar in acelasi timp adepta a lucrurilor fine, artizanale, care ies din fabrica de portelan de la Sevres.
Si de aici, incepe calatoria ciocolatierei, in secolul 18 ajungand la Marianna, fermecatoarea sotie a  lui Fernandes, pe care il ajuta la fabricarea ciocolatei, indragind la fel de mult ca si el aceasta meserie care abia incepea sa prinda contur.
In secolul 19, ciocolatiera ajunge la Aurora, o fata in casa nascuta odata cu fiica stapanei, Candida, avand astfel posibilitatea de a beneficia de generozitatea acesteia, ajungand un fel de inger protector , chiar daca slujba pe care o indeplinea era doar aceea de camerista personala.
Si iata cum , in secolul 20, obiectul din portelan alb, inscriptionat cu litere albastre, ajunge in posesia Sarei, fiica de ciocolatieri, ea insasi avand o ciocolaterie pe strada Argenteria, in Barcelona zilelor noastre.
Ciocolata cu opera, ciocolata cu teatru, ciocolata cu carti, ciocolata cu iubire, ciocolata cu prietenie, sunt doar cateva din legaturile pe care le poate creea aceasta bautura miraculoasa, descoperita de azteci cu mii de ani in urma. Si da, exista o arta de a bea ciocolata, iar cartea este o pledoarie pentru asta.Pentru a ne invata sa recunoastem lucrurile simple care ne pot bucura viata, cum ar fi o ciocolata , o carte, mersul la opera, la o cofetarie sau la o sueta cu prietenii.
Cel mai frumos gand din carte, care traieste si in sufletul meu este acesta: "Cartile sunt cea mai buna companie, nu credeti? Cuvintele intelepte, frumoase, pe care le culegem din ele ne fac mai buni. Iata deosebirea  dintre unul care a citit si unul care nu a pus niciodata  mana pe o carte: primul poate spune  ca  a scotocit intr-o multime de suflete diferite, in timp ce al doilea nu a iesit niciodata din el insusi, bietul."
Va recomand sa scotociti in cat  mai multe suflete, nu poti sa stii niciodata cand si unde vei gasi acel ceva care iti poate schimba destinul, care iti poate face acel declic de a urma o cale sau alta, care ar putea sa te duca la o implinire sau alta, sa iti gasesti locul in lume.
Sa aveti mereu pofta de ciocolata!

Zbor in jurul soarelui

Am dat pe Goodreads patru stele cartii Paulei McLain, dar viata lui Beryl Markham este de 10 stele, de 100 de stele! Si vorbesc despre acele stele care se vad pe cerul Africii, inca albastru si inca pur, si ma refer aici doar la tehnologie, care nu este inca prezenta la cote prea mari prin acele teritorii. Prima femeie care a obtinut un atestat de antrenor de cai de curse! in Africa anilor 20, prima femeie care a obtinut o licenta de zbor B si prima femeie care a efectuat un zbor transatlantic neintrerupt! O carte despre viata ei nu poate fi decat un omagiu umil adus unei asemenea personalitati, pentru ca, nu-i asa, stim foarte bine ca viata bate orice.Nascuta in Anglia la inceputul secolului trecut, mutata in Kenya la varsta de patru ani, parasita de mama la sase, casatorita pentru prima oara la saptesprezece, obtine primul atestat de antrenor la douazeci, invata sa zboare pe la vreo treizeci, castiga si pierde de nenumarate ori, dar se ridica si continua tot de atatea ori, pentru ca spiritul ei de luptatoare nu poate fi infrant, nu poate fi distrus.Copilaria mica petrecuta in natura uimitoare, alaturi de bastinasii din triburile junglei africane a marcat-o definitiv si a ajutat la formarea si dezvoltarea unui caracter si a unui spirit independent, ce nu poate fi incorsetat sau disciplinat vreodata. Bine, stiti doar ca progresul asa s-a produs mereu, prin nerespectarea regulilor, iar Beryl este un exemplu viu, prin viata ei curajoasa si prin testarea continua a propriilor limite.

Valeriu Sterian - Exercitiu

Sinaia-Orasul Elitelor

Sinaia-Orasul Elitelor

Calendar Regal 2019

Calendar Regal 2019